copil ()
(1.1) (1.2-3)
rzeczownik, rodzaj męski (1.1) dziecko (1.2) wilk (pęd) (1.3) hak
(1.1) M-B copi|l, ~lul, D-C ~lului, M-B ~i, ~ii, D-C ~ilor (1.2-3) M-B copi|l, ~lul, D-C ~lului; M-B ~li, ~lii, D-C ~ililor
(1.1) Acest copil este foarte drăguț. → To dziecko jest bardzo miłe.
(1.1) a ajunge în mintea copililor → dziecinnieć • copil de țâță → niemowlę • copil-minune → cudowne dziecko
(1.1) fecior, fiu
(1.1) copilă, copileț, copilandru, copilări, copilărie, copilăros, copilăresc, copilărește, copilăret, copilărime, copilitură (1.2-3) copili
unde și-a înțărcat dracul copiii → tam, gdzie diabeł mówi dobranoc