muncă ()
rzeczownik, rodzaj żeński (1.1) praca, robota (1.2) trud (1.3) dorobek
(1.1-3) muncă; munci
(1.1) De când Ana a avut un atac de cord, mă obsedează gândul că n-am făcut nimic pentru a-i ușura munca și a evita astfel nefericita întâmplare. → Od kiedy Anna zasłabła na serce, prześladuje mnie myśl, że nic nie zrobiliśmy, by jej ulżyć w pracy i zapobiec katastrofie.
muncitor , muncitoare munci muncitor, municitoresc
→ męka