Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și citindu-le 'nșirate, - Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram și-acasă Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng și care o cântă Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme.
Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Język nasz jest skarbem, co z głębin się wyłania Sznurem kamieni drogocennych, Rozproszonym po naszych starodawnych ziemiach.
Nasz język jest płomieniem buszującym Między ludźmi budzącymi się ze snu, bez ostrzeżenia, Tak, jak rycerze z legend.
Nasz język tworzą pieśni z najgłębszych zakątków duszy, Błyskawicą, uderzającą nagle Z ciemnych chmur nad błękitnym horyzontem
Język nasz jest językiem chleba, Gdy wiatr wieje letnią porą Nasi ojcowie go stworzyli, Błogosławiąc kraj swój pracą.
Nasz język jest liściem najzieleńszym Lasów wiecznie zielonych, Dniestr spokojnie faluje Odbijając w sobie gwiazdy.