2010 (film)

2010: Contactul (cunoscut și ca 2010 sau 2010: Anul primului contact010: Anul primului contact la hbo.ro, în engleză: 2010: Odssey Two sau 2010: The Year We Make Contact) este un film american științifico-fantastic din 1984 scris și regizat de Peter Hyams. Este o continuare a filmului din 1968 - 2001: O odisee spațială - și se bazează pe romanul lui Arthur C. Clarke: 2010: Odiseea spațială, o continuare literară a filmului.

În film interpretează Roy Scheider, Helen Mirren, Bob Balaban și John Lithgow, alături de Keir Dullea și Douglas Rain din distribuția originală.

Povestea

Cu nouă ani în urmă, misiunea americană Discovery One spre planeta Jupiter a eșuat din cauze necunoscute. După cum este descris în Odiseea spațială 2001, calculatorul principal al navei Discovery, HAL 9000 sau Hal (Douglas Rain) s-a defectat, omorând patru astronauți. Al cincilea astronaut, David Bowman, a dispărut într-un enorm Monolit extraterestru care se rotește în jurul planetei Jupiter. Ultima transmisie audio a lui Bowman înainte de dispariția sa a fost: „Dumnezeule! E plin de stele”!. Înapoi pe Pământ, Heywood Floyd (Roy Scheider), șeful Consiliului Național pentru Astronautică este învinuit pentru eșecul misiunii și părăsește Consiliul. De atunci el a lucrat ca profesor la o universitate.

În timp ce tensiunile diplomatice dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică sunt în creștere, ambele națiuni pregătesc misiuni spațiale pentru a afla ce s-a întâmplat cu Discovery. Deși nava sovietică Alexei Leonov va fi gata înaintea navei americane, sovieticii au nevoie de astronauții americani pentru a intra la bordul navei Discovery ca să investighez defecțiunea lui Hal. Guvernul Statelor Unite este de acord cu propunerea rușilor numai după ce află că Discovery se va prăbuși pe satelitul lui Jupiter, Io, înainte ca nava americană să fie lansată. Floyd, împreună cu designerul navei Discovery Walter Curnow (John Lithgow) și cu creatorul lui HAL 9000 Dr. Chandra (Bob Balaban) se alătură misiunii ruse.

După ce nava spațială sovietică Leonov ajunge în sistemul lui Jupiter, căpitanul Tania Kirbuk (al cărui nume ar putea fi o referire la Stanley Kubrick) (Helen Mirren) împreună cu câțiva colegi ruși îl trezesc pe Floyd din hibernare, deoarece au detectat clorofilă și urme de viață pe satelitul înghețat al lui Jupiter, Europa. O explozie de radiații electromagnetice distruge o sondă fără pilot trimisă de Leonov și șterge toate datele telemetrice înregistrate de sonda. Floyd suspectează că acesta este un avertisment ca oamenii să nu se apropie de Europa.

După ce supraviețuiește unei periculoase turbulențe aerodinamice din atmosfera lui Jupiter, echipajul navei Leonov ajunge lângă nava Discovery, abandonată dar întreagă, care orbitează planeta în apropierea satelitului Io. Curnow reactivează nava și Chandra repornește calculatorul Hal, pe care Dave Bowman îl dezactivase cu puțin timp înainte de dispariția sa. De asemenea sunt aproape de Monolitul extraterestru care a fost și scopul misiunii Discovery. Cosmonautul Max Brailovsky (Elya Baskin) călătorește spre Monolit într-o mică navetă spațială, dar este spulberat de o explozie de energie care țâșnește din Monolit și se îndreaptă spre Pământ; Max dispare pentru totdeauna. Pe Pământ, Dave Bowman, acum o ființă fără corp, dar cu toate amintirile fostei sale forme umane, apare pe ecranul televizorului fostei sale soții pentru a-și lua rămas bun. El o vizitează și pe mama sa aflată în fază terminală într-un azil de bătrâni și-i piaptăna părul înainte ca aceasta să moară în pace.

Între timp pe Discovery, Chandra descoperă de ce s-a defectat Hal: Consiliul Național de Securitate al Statelor Unite ale Americii i-a cerut computerului să ascundă față de echipajul navei Discovery faptul că misiunea are legătură cu Monolitul extraterestru. Acest lucru a dus la un conflict cu funcția primară a lui Hal de procesare corectă a informațiilor, făcându-l să aibă o cădere mintală. Acest lucru a fost făcut fără știrea lui Floyd, chiar dacă ordinul pare să fie aprobat și de el.

Pe Pământ cresc tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică ducând la o stare de război, iar guvernul SUA le ordonă lui Floyd, Curnow și Chandra să se mute în Discovery. Ambele echipaje plănuiesc să părăsească planeta Jupiter peste câteva săptămâni când va apărea o fereastră de lansare. Cu toate acestea, apare Bowman și îi spune lui Floyd că toată lumea trebuie să părăsească spațiul de lângă Jupiter în două zile pentru că se va întâmpla "ceva extraordinar". Floyd, extrem de șocat de apariția lui Bowman, se întoarce pe Leonov pentru a discuta cu Kirbuk, dar atunci Monolitul dispare brusc și pe Jupiter apare o pată neagră ce se tot mărește. Pata este de fapt un grup de Monoliți ce continuă să se multiplice. Monoliții încep să reducă volumul lui Jupiter, mărind densitatea planetei și modificând proprietățile chimice ale atmosferei.

Această imagine le convinge pe cele două echipaje să plece cât mai repede. Devreme ce niciuna din navete nu poate ajunge pe Pământ suficient de repede, lucrează împreună pentru a folosi naveta Discovery ca rachetă motor pentru Leonov. Tensiunea crește când Chandra se teme că o altă înșelătorie ar putea cauza o defecțiune a lui Hal, din moment ce acestuia nu i se spune că Discovery va fi lăsată să eșueze în spațiu și eventual va fi distrusă. În timpul numărătorii inverse până la lansare, Chandra îi spune în sfârșit adevărul computerului. Hal este de acord că trebuie să se sacrifice pentru ca oamenii de pe Leonov să termine misiunea de pe Discovery și îi mulțumește lui Chandra că i-a spus adevărul.

În timp ce Leonov și Discovery pornesc lansarea, Bowman apare din nou și îi spune lui Hal că misiunea a fost un succes și îi repetă că se va întâmpla "ceva extraordinar". Îi ordonă lui Hal să oprească legătura de comunicare cu Leonov și transmite un mesaj final către Pământ:

TOATE ACESTE LUMICU EXCEPȚIA EUROPEI,VĂ APARȚIN.NU ÎNCERCAȚI SĂ ATERIZAȚI ACOLO.FOLOSIȚI-LE ÎMPREUNĂ, ÎN PACE

Jupiter este înghițit de monoliți, care cresc densitatea acestuia până apare fuziunea nucleară, transformând planeta într-o mică stea. Discovery este distrusă de explozie, dar Leonov scapă și își începe lunga călătorie spre casă. Apariția miraculoasă a noii stele îi insipiră pe liderii americani și sovietici să facă pace. În următoarele secole Europa se transformă dintr-un deșert înghețat într-o junglă umedă acoperită plante... în timp ce Monolitul stă în mlaștina primitivă europeană, așteptând să fie descoperit de o formă inteligentă de viață.

Distribuție Roy Scheider este Heywood Floyd John Lithgow este Dr. Walter Curnow Helen Mirren este Tanya Kirbuk Bob Balaban este Dr. R. Chandra Keir Dullea este Dave Bowman Douglas Rain este vocea calculatorului HAL 9000 Madolyn Smith este Caroline Floyd Saveliy Kramarov este Dr. Vladimir Rudenko Taliesin Jaffe este Christopher Floyd James McEachin este Victor Milson Mary Jo Deschanel este Betty Fernandez, văduva lui Bowman Elya Baskin este Maxim Brajlovsky Dana Elcar este Dimitri Moisevitch Oleg Rudnik este Dr. Vasili Orlov Natasha Shneider este Irina Yakunina Vladimir Skomarovsky este Yuri Svetlanov Victor Steinbach este Nikolaj Ternovsky Candice Bergen este vocea lui SAL 9000 (creditată ca "Olga Mallsnerd")

Scurte apariții Arthur C. Clarke apare în film în rolul unui om care stă într-un parc de lângă Casa Albă (aflat în afara cadrului în versiunea pan-and-scan, dar este vizibil în versiunile letterboxed și cele pentru ecran lat). În plus, apare foarte rapid una din coperțile revistei Time despre tensiunile americano-sovietice, în care președintele Statelor Unite este Clarke, iar premierul sovietic este Stanley Kubrick, producător, scriitor și regizor al 2001.

Producție Desfășurare Atunci când Clarke a publicat în 1982 romanul 2010: A doua odisee, el l-a sunat pe Stanley Kubrick și i-a spus în glumă, "Trebuie să oprești pe oricine vrea să o ecranizeze, ca să nu mă supăr."LoBrutto 1997, p. 456. Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) a încheiat ulterior un contract pentru o adaptare ecranizată, dar Kubrick nu a fost interesat de regizare. Însă Peter Hyams a fost și i-a contactat atât pe Clarke, cât și pe Kubrick pentru a obține binecuvântarea lor: "Am purtat o conversație lungă cu Stanley și i-am spus despre ce e vorba. Dacă primeam aprobarea lui, făceam filmul; și dacă nu, nu. Cu siguranță nu mă gândeam să fac filmul dacă nu primeam binecuvântarea lui Kubrick. Este unul din idolii mei; pur și simplu unul din cei mai talentați oameni care au călcat pe Pământ. El mi-a spus ceva de genul 'Sigur. Fă-l. Nu-mi pasă.' Și altă dată a spus 'Să nu-ți fie teamă. Mergi și fă filmul.'"

Corespondența avută de Clarke cu Peter Hyams, regizorul lui 2010, a fost publicată în 1984.Arthur C. Clarke and Peter Hyams. The Odyssey File. Ballantine Books, 1984. Intitulată The Odyssey File: The Making of 2010, această carte ilustrează fascinația avută de dr. Clarke pentru comunicarea prin e-mail, pe atunci de-abia apărut, și folosirea lui pentru a comunica zilnic cu Hyams în timp ce planifica și producea filmul. (Clarke locuia în Sri Lanka iar producția avea loc în California.) Această carte include și lista făcută de Clarke a celor mai bune filme SF făcute vreodată. Din nefericire, pentru ca editorii să o poată lansa odată cu filmul, cartea se termină când filmul era încă în stadiul anterior producției. În ultimul e-mail, Clarke încă nu citise scenariul, iar Roy Scheider era singurul actor ales în distribuție.

Efecte speciale Efectele speciale pentru 2010 au fost înregistrate pe film de 65 mm (scenele cu acțiuni în direct au fost filmate pe 35 mm) și, datorită diferențelor de mărime și aspect, este vizibilă o porțiune întreruptă la marginea scenelor din spațiu, când filmul rulează pe ecran lat. Efectele au fost produse de Entertainment Effects Group (EEG), casa de efecte speciale fiind creată de Douglas Trumbull. Trumbull nu a lucrat el însuși la film, efectele fiind supervizate de Richard Edlund, care tocmai plecase de la Industrial Light and Magic. După terminarea lui 2010, EEG a devenit parte a companiei de efecte speciale deținută de Edlund, Boss Film Corporation.

La începutul producției lui 2010, Hyams și-a dat seama că modelul original de 15 cm al lui "Discovery One", construit pentru 2001 fusese distrus după filmare, ca și toate planurile folosite pentru construirea lui. Cei de la EEG au fost nevoiți să recreeze "Discovery One" folosindu-se de o copie pe 70 mm a filmlui original mărită cadru-cu-cadru.

Deși în 1984 imaginile generate de computer (sau CGI) se aflau abia la început, echipa de efecte speciale a folosit CGI pentru a crea atmosfera noroasă a planetei Jupiter, ca și furnicarul de monoliți ce înghițiseră planeta și o transformaseră într-un Soare pentru planeta Europa. Digital Productions va folosi informații furnizate de Jet Propulsion Laboratory pentru a crea atmosfera joviană. Aceasta este prima dată când s-a folosit conceptul de "scenă simulată digital", un concept ce va fi îmbunătățită în The Last Starfighter.

Pentru a păstra realismul luminii din spațiu, unde lumina provine de obicei dintr-o singură sursă (în acest caz, soarele), Edlund și Hyams s-au hotărât să nu folosească ecranul-albastru în scenele din spațiu. În schimb, a fost folosit un proces cunoscut sub numele de filmare lumină-de-față / lumină-de-spate. Modelele erau filmate așa cum apar în spațiu, apoi în spatele modelului era așezat un fundal alb. Acesta izola conturul modelului pentru a putea face măștile potrivite. Toată această procesare a dublat timpul necesar filmării acestor secvențe. Procesul a eliminat problema "albăstrelii", principalul dezavantaj al folosirii fotografiei cu ecran albastru.