Irene Adler este un personaj literar fictiv creat de Sir Arthur Conan Doyle și care apare în povestirea Scandal în Boemia (publicată în iulie 1891). Ea este unul dintre personajele feminine cele mai cunoscute din seria Sherlock Holmes, în ciuda faptului că apare într-o singură povestire, și este reprezentată frecvent ca având un interes romantic pentru Holmes în lucrările derivate după textele cu Sherlock Holmes ale lui Conan Doyle.
Biografia personajului Conform povestirii "Scandal în Boemia", Irene Adler s-a născut în 1858 în New Jersey sau Chelsea, London. Ea a urmat o carieră de cântăreață de operă, ca o contralto sau soprano, activând pe scena casei de operă La Scala din Milano (Italia) și o perioadă ca primadonă a Operei Imperiale din Varșovia (Polonia), indicând faptul că ea era o cântăreață extraordinară (în realitate, nu exista o operă imperială la Varșovia). În timp ce la Varșovia ea era descrisă ca "o binecunoscută aventurieră" (un termen larg folosit în timp în asociere cu cel de "curtezană"Piya Pal-Lapinski, The exotic woman in nineteenth-century British fiction and culture: a reconsideration, UPNE, 2005, p.71.Christopher Redmond, In Bed with Sherlock Holmes: Sexual Elements in Arthur Conan Doyle's Stories, Dundurn Press, 2002, pp.57-66.). Adler s-a retras de pe scena operei înainte de a împlini 30 ani și s-a mutat la Londra.
La 20 martie 1888, conform povestirii, Wilhelm Gottsreich Sigismond von Ormstein, Mare Duce de Cassel-Felstein și rege ereditar al Boemiei, i-a făcut o vizită incognito lui Holmes la Londra. El i-a cerut detectivului să recupereze o fotografie compromițătoare deținută de Adler.
Monarhul domnea la Praga dar, în 1883, el a făcut "o vizită îndelungată la Varșovia" unde a cunoscut-o pe "binecunoscuta aventurieră Irene Adler." Cei doi au devenit iubiți; după aceea, Adler a păstrat o fotografie în care apar amândoi. Regele de 30 ani îi explică lui Holmes că intenționează să se căsătorească cu Clotilde Lothman von Saxe-Meningen (un personaj nevăzut), a doua fiică a regelui Scandinaviei; căsătoria ar fi amenințată dacă ar fi dezvăluită relația sa anterioară cu Irene Adler. Potrivit regelui, ea avea "chipul celei mai frumoase dintre femei și mintea celui mai hotărât dintre bărbați".
Folosindu-se de abilitatea sa considerabilă de deghizare, Holmes a urmărit mișcările ei și s-a informat cu privire la viața ei privată. Ea se căsătorise la Biserica "Sf. Monica" din Londra cu avocatul Godfrey Norton. El a plănuit apoi un incident fals pentru a produce o diversiune care i-ar permite să observe unde-și ascunde fotografia Irene Adler. Ea l-a depistat pe Holmes deși acesta era deghizat; dar înainte de aceasta, ea l-a tratat, ca o presupusă victimă a unei infracțiuni petrecute în afara casei sale, cu grijă și amabilitate spontană.
Când el s-a întors pentru a recupera fotografia, a găsit-o pe Adler plecată în Europa, împreună cu noul ei soț și cu bunurile ei. I-a lăsat o scrisoare lui Holmes, explicând modul în care ea l-a păcălit, dar spunându-i, de asemenea, faptul că ea era fericită cu noul ei soț care avea sentimente mai onorabile decât fostul ei iubit și nu-l va compromite pe acesta, cu condiția ca regele să nu încerce nimic împotriva ei în viitor.
Surse de inspirație
Cariera Irenei Adler de actriță de teatru care devine iubita unui aristocrat puternic a avut mai multe precedente. Cea mai evidentă sursă de inspirație este Lola Montez, o dansatoare care a devenit iubita regelui Ludovic I al Bavariei și a influențat politica națională. Montez este identificată ca un model pentru Adler de către mai mulți scriitori.Christopher Redmond, Sherlock Holmes Handbook, Dundurn Press Ltd., 30 Oct 2009, p. 51; The new annotated Sherlock Holmes: The adventures of Sherlock Holmes ; The memoirs of Sherlock Holmes, W.W. Norton, 2005, p.17.
O altă posibilă sursă de inspirație este cântăreața Lillie Langtry, iubita lui Edward, Prințul de Wales. După cum subliniază Julian Wolff, era bine cunoscut faptul că Langtry se născuse în Jersey (ea era numită "Jersey Lily"), spre deosebire de Adler care s-a născut în New Jersey. Langtry a avut ulterior mai mulți iubiți de rang aristocratic, iar relațiile ei au fost speculate de presă în anii de dinaintea publicării povestirii lui Doyle.
Alături de cântăreața Ludmilla Hubel, presupusa iubită a arhiducelui John Salvator al Austriei, acestea au fost propuse ca sursă de inspirație a Irenei Adler în timpul vieții lui Doyle.The Adventures of Arthur Conan Doyle, Random House, 2010.
Apariții Irene Adler este menționată și în următoarele povestiri:
"Un caz de identitate" "Aventura rubinului albastru" "Cei cinci sâmburi de portocală" (probabil; vezi mai jos) "Ultima reverență"
În "Cei cinci sâmburi de portocală", Holmes menționează că a fost înfrânt de patru ori, de trei ori de un bărbat și o dată de o femeie. Cum evenimentele relatate în "Cei cinci sâmburi de portocală" se petrec în septembrie 1887, înainte de acțiunea din "Scandal în Boemia", care se petrece în martie 1888, Holmes nu se poate referi la apariția specifică a Irenei Adler în "Scandal în Boemia" în cazul în care cronologia este corectă. Doyle a făcut în mod clar greșeli de cronologie în alte povestiri cu Holmes, nefiind menționată nici o altă femeie care să fie vreodată la același nivel intelectual cu Holmes sau să-l fi înfrânt pe Holmes. De asemenea, în "Un caz de identitate", Watson menționează că Adler este singura persoană de care știe că l-a înfrânt vreodată pe Holmes.
Relația lui Holmes cu Irene Adler Adler câștigă admirația nemărginită a lui Holmes. Atunci când regele Boemiei spune: "Nu ar fi devenit ea o regină admirabilă? Nu-i păcat oare că nu era de același rang ca mine?", Holmes îi răspunde cu răceală că domnișoara Adler este într-adevăr la un nivel foarte diferit decât cel al regelui (prin care el înțelege mai bine relația pierdută de rege).
La începutul povestirii "Scandal în Boemia" este descrisă înalta prețuire pe care Holmes o are față de Irene Adler:
miniatura|William Gillette ca Holmes și Katherine Florence ca Alice Faulkner în producția din 1899 a piesei Sherlock Holmes Această "amintire" este păstrată vie de o fotografie a Irenei Adler, care fusese lăsată pentru rege când ea și noul ei soț au plecat cu fotografia compromițătoare cu ea și regele. Sherlock a cerut și a primit această fotografie ca plată pentru participarea sa în acest caz. Această fotografie este unul dintre bunurile sale cele mai de preț. Holmes însuși, care observă foarte rar astfel de lucruri, i-a spus lui Watson că "ea era o femeie frumoasă, cu o față pentru care un bărbat ar putea muri".
Irene Adler este redenumită ca Alice Faulkner în piesa de teatru Sherlock Holmes de William Gillette și Sir Arthur Conan Doyle. În acestă piesă, Gillette i-a dat lui Holmes un interes romantic față de Alice Faulkner.
Apariții ulterioare Cărți În biografiile sale ficționale ale lui Sherlock Holmes și Nero Wolfe, William S. Baring-Gould aduce argumentul că legătura lui Adler cu Holmes s-a reluat după presupusa moarte a acestuia la Cascadele Reichenbach. Ei au jucat incognito pe scenă împreună și au devenit iubiți. După Baring-Gould, din relația lui Holmes cu Adler s-a născut un fiu, Nero Wolfe, care va călca pe urmele tatălui său ca detectiv.
O serie de romane polițiste scrise de Carole Nelson Douglas o are ca personaj principal pe Irene Adler, aceasta descriindu-și viața după celebra sa întâlnire cu Sherlock Holmes, și în care apare Holmes ca personaj secundar. În această serie apar Godfrey Norton ca soțul Irenei, Penelope "Nell" Huxleigh, fiica unui preot și fostă guvernantă care este cea mai bună prietenă a Irenei, precum și biograful ei, dar și Quentin Stanhope, iubitul Nellei, ca personaj secundar. Personalități istorice ca Oscar Wilde, Bram Stoker, Alva Vanderbilt și Consuelo Vanderbilt, precum și ziaristul Nellie Bly, printre alții, își fac și ele apariția. În aceste cărți, Douglas afirmă că Lola Montez era mama Irenei, iar regele Ludovic I al Bavariei prezumtivul ei tată. În copilăria sa, Irene a fost cântăreață de vodeviluri care a fost instruită ca o cântăreață de operă înainte de a merge să lucreze ca detectiv al agenției Pinkerton.
Într-o serie de romane de John Lescroart, se afirmă că Adler și Holmes au avut un fiu, Auguste Lupa, și se presupune că acesta și-a schimbat mai târziu numele în cel de Nero Wolfe. În romanul The Language of Bees (2009) de Laurie R. King, se precizează că Irene Adler, care este decedată la începutul cărții, a avut odată o relație cu personajul Sherlock Holmes și a dat naștere unui fiu, Damian Adler, un artist cunoscut acum ca The Addler.
Filme În filmul Sherlock Holmes in New York (1976), Adler (Charlotte Rampling) îi ajută pe Holmes și Watson să rezolve un jaf de bancă organizat de inamicul lui Holmes, profesorul Moriarty, după ce el îi ia fiul ca ostatic pentru a-l împiedica pe Holmes să investigheze cazul (Holmes și Watson salvează ulterior băiatul).
Ea este interpretată de Rachel McAdams în filmul Sherlock Holmes (2009). În acel film, ea este o hoață profesionistă abilă, divorțată, acțiunea desfășurându-se la câțiva ani după evenimentele relatate în povestirea Scandal în Boemia. Ea este reprezentată ca având sentimente romantice pentru Holmes, în timp ce lucrează pentru viitorul său inamic, profesorul Moriarty. McAdams a reluat acest rol în continuarea Sherlock Holmes: Jocul umbrelor (2011) în care Moriarty o ucide cu o otravă care imită simptomele tuberculozei.
Televiziune În primul episod din 1984, "Scandal în Boemia", al serialului TV Aventurile lui Sherlock Holmes cu Jeremy Brett în rolul principal, Irene Adler este interpretată de Gayle Hunnicutt.
În filmul TV The Masks of Death (1984), o Irene Adler văduvă, interpretată de Anne Baxter, este invitată în casa de la țară a contelui Udo Von Felseck (Anton Diffring) unde Holmes (Peter Cushing) și Watson (John Mills) investighează presupusa dispariție a unui prinț aflat în izită. Deși Holmes o consideră inițial ca suspectă, ea își dovedește nevinovăția și devine un aliat al detectivului.
Irene Adler a apărut ulterior în filmul TV Sherlock Holmes and the Leading Lady (1992), în care a fost interpretată de Morgan Fairchild, în timp ce Christopher Lee l-a portretizat pe Holmes.
În filmul TV The Royal Scandal (2001), realizat de Hallmark, cu Matt Frewer (Holmes) și Kenneth Welsh (Watson), Irene Adler este interpretată de Sophie Lorain. Filmul este o adaptare a povestirilor Scandal în Boemia și Planurile Bruce-Partington ale lui Conan Doyle.
Într-un episod al serialului Wishbone realizat de PBS Kids, actrița Sally Nystuen Vahle o interpretează pe Irene Adler în adaptarea povestirii "Scandal în Boemia" intitulată "A Dogged Espose".
În "The 10 Li'l Grifters Job," episodul 2 al sezonului 4 al serialului Leverage, personajul Sophie o portretizează pe Irene Adler în Murder Mystery Masquerade.
În emisiunea britanică Sherlock Holmes and the Baker Street Irregulars (2007), Irene Adler (interpretată de Anna Chancellor) este personajul negativ principal al piesei și portretizează pe unul dintre inamicii lui Sherlock Holmes, în loc de o dragoste potențială.