Maliuc, Tulcea

Maliuc este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Tulcea, Dobrogea, România.

Așezare geografică și dezvoltare Satul Maliuc este parte integrantă a Rezervației Biosferei Delta Dunării – Județul Tulcea și este amplasat în extremitatea estică a ostrovului, pe Brațul Sulina, la aproximativ 30 km de Orașul Tulcea și la o distanță rezonabilă de satul pescăresc lipovean Mila 23.

Maliuc se găsește în prima treime vestică a Deltei Dunării, fiind unul din punctele incluse în foarte multe din traseele turistice dedicate vizitării Rezervației Biosferei Delta Dunării, cum ar fi ghiolurile Fortuna, Sontea, Păpădia.

Populația rurală este mică, sub 320 de locuitori, a căror activități se desfășoară în piscicultură, comerț și turism.

În anul 1950 ia ființă Centrul de Cercetare Maliuc, transformat în anul 1953 în Stația Experimentală Stuf Maliuc. După celebra Consfătuire de la Maliuc din anul 1956, S.E.S.D.D. este propusă pentru transformarea într-un oraș construit de la zero, era planificată ridicarea în etape până atingea capacitatea de 2000 de locuitori pentru a asigura forța de muncă marilor unități stuficole din Delta Dunării, mare parte erau muncitori colonizați din alte părti ale României și le trebuiau asigurate condiții de trai decente împreună cu familiile lor.

Sistematizarea s-a făcut cu proiectul S.1372, avizat de Ministerul Chimiei pentru necesarul de muncitori din cadrul S.E.S.D.D. și T.A.V.S., cât și de populația mixtă determinata pentru deservire și lucrători ai organizațiilor de stat. Concentrarea atâtor oameni într-un teritoriu atât de mic s-a făcut prin construcția de noi blocuri și extinderea platformei de la Maliuc.

Între 1954-1960 s-au construit mai multe clădiri din stufit (solomit) folosite ca laboratoare de cercetare, ateliere, cazare pentru cercetători etc., însă s-au degradat în timp și au fost demolate în 1970. Primele construcții au fost două cabane din solomit acoperite cu stuf bătut nemțește, așezate pe malul Dunării.

Între 1960-1965, din ordinul ministerului s-a întocmit un detaliu de sistematizare care a fost avizat de către C.S.C.A.S. cu avizul numărul 1408/1961 pentru scoaterea de sub efectul inundațiilor a orașului Maliuc și s-a construit o platformă de pământ de 21 ha, artificial creată. Planul de sistematizare s-a întocmit pentru întreaga platformă, dar nu s-a realizat decât parțial. În urma acestor lucrări, s-a proiectat în 1961 și s-a realizat o primă etapă cuprinzând lucrări de construcții pentru o populație de 720 de locuitori (5 blocuri cu 1 etaj și 4 blocuri cu două etaje, hotelul, centrala termică etc.).

În continuare, dezvoltându-se activitatea de cercetare s-a mărit și populația anexă de deservire cu lucrători ai organizațiilor de stat Maliuc, C.E.C., P.T.T., personal didactic, comerț, etc., care însuma cca 900 de persoane, astfel în anul 1965 s-a pus problema dezvoltării etapei a 2-a, care a fost avizată (numarul 86.203 din 11.11.1969) doar parțial și numai pentru problemele care privesc activitatea de cercetare S.E.S.D.D. Maliuc, întrucât pentru restul dezvoltarea orașului aparținea Comitetului Județean.

Din etapa 2 de construcții s-a construit o platformă numai pentru școală și școala propriu zisă, 13 blocuri a 3 etaje cu câte 3 scări, 10 blocuri cu 1 etaj și două scări, restaurant de 200 de locuri, cantină de 400 de locuri, cămin elevi, cantină elevi, club sindical cu cinematograf, casă de nașteri, punct farmaceutic, spălătorie de cartier, depozit legume, sfat popular, ghetărie, diverse magazine etc.

Etapa a treia a construcțiilor a rămas numai la stadiul de proiect. Venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965 a însemnat și schimbarea priorităților în cercetare. Slabele rezultate obținute în aclimatizarea stufului Arundo Donax a stopat dezvoltarea localității și astfel Maliucul nu a mai ajuns să fie declarat oraș de 2000 de locuitori, așa cum fusese prevăzut.

Pentru dezvoltarea localității, platforma existentă nu era de ajuns și astfel a existat și un proiect de mărire înspre vest a acesteia.

Satul Maliuc, a fost cel mai mare centru de experimentare a ”aurului verde” din lume. Nicio altă plantă nu a fost mai cercetată ca stuful, în România, aici existând cea mai mare concentrare de ingineri, oameni de știință și cele mai moderne laboratoare. Satul era promovat de autoritățile comuniste și dat ca exemplu în crecetarea și dezvoltarea socialistă.

Școala Până la construirea școlii din Maliuc, puținii copii existenți aici învățau la școala elementară din satul Vulturu, comuna Gorgova, raionul Tulcea. Această școala a fost construită din cărămidă între anii 1956-1957 și avea două săli de clasă. Își începe activitatea cu patru clase în anul școlar: 1959/1960 cu 59 elevi, 1961-67 elevi, 1962-37 elevi. În anul 1969 din cauză numărului mic de copii se fac clase simultane în 1969-25 elevi, 1970-23 elevi, 1971-10 elevi, 1972-5 elevi, 1973-7 elevi. Cadre didactice care au predat în satul Vulturu au fost: Pauna Maria, Fedot Grigore, Stavrache Florentina, Serghei Elena și Dușmănescu Constanța.

Prima școală din Maliuc s-a deschis la 15 septembrie 1962 în cabana nr. 1 deținută de S.E.S.D.D. și avea o sală de clasă (4.5x7m), o cancelarie (2.8x3.8m), o sală de recreație (5.7mx2.9m) și o curte de joc (13.5x17m). Școala avea învățator pe Serghei Elena, subordonata școlii Vulturu, având director pe Fedot Grigore. În anul școlar 1963/1964 apar două săli de clasă și se cere aprobare pentru înființarea clasei a V-a pentru elevii din Gorgova. Director acum era Gavreliuc Eleonora.

În urma unui control efectuat în 1964 se constată că școala avea un local necorespunzător, săli mici de clasă, lumină insuficientă, pereți zugrăviți în galben închis și nu dispunea de WC corespunzâtor. Acum se ia hotărârea construirii unui local nou pentru școală. În anul școlar 1964/1965 în cadrul școlii din Maliuc funcționa un cerc sportiv cu specialitățile: fotbal, volei și atletism. Elevii se antrenau cu ing. Ivanov care era maestru al sportului. Prin asociația sportivă “Stuful” s-a procurat echipament sportiv în valoare de 10000 de lei. În acest an au fost și inundații puternice, iar pentru aducerea copiilor de la Gorgova la Maliuc, părinții au închiriat un vas pescăresc. În acest an școlar aici învățau un număr de 84 de elevi.

În anul 1965/1966 o dată cu dezvoltarea activității de cercetare, crește numărul de copii și apare și ciclul gimnazial, având un număr de 68 de elevi, iar cel primar-35 elevi. Cursurile se desfășurau în două serii: I-IV între orele 8-12; iar V-VIII între orele 12-17. Cu sursa locală și sprijinul secției de învățământ s-a construit o sală de clasă, fiind reparat și acoperișul școlii.

Încălzirea a fost realizată cu sprijinul S.E.S.D.D. cu patru sobe cu injector pe motorină. După inundațiile din anul 1966 localul scolii nu a mai putut fi folosit, din luna ianuarie cursurile au continuat în sala de spectacole și o sală a hotelului Salcia din Maliuc.

În anul 1966 se iau măsuri de reabilitare a vechiului local de școală, iar cu sprijinul S.E.S.D.D., s-au pardosit două săli de clasă și s-a mai aprobat o sală de clasă în localul clubului. Dintre profesorii care au predat la vechiul local al școlii amintim: Becheanu Ion, Becheanu Cornelia, Vasilescu Eugenia, Ivanov Ana, Piclor Ghizela, Petre Alexandrina, Musat Ovidiu, Frunza Calita și Niculescu Mihaela. Noua școală a fost construită din bolțari cu autorizația nr. 10668 din 09.03.1967 conform proiectului nr 595/1966 în timpul directorului Becheanu Ion.

Biblioteca Prima bibliotecă a aparținut Stațiunii Experimentale din sat și a fost fondată imediat după construcția clădirii laboratorului și conținea o vastă literatură de specialitate, dar și beletristică.

O parte din cărti erau în limba rusă și cuprindeau cercetările oamenilor de știință de acolo. Era amplasată la etajul I al laboratorului într-o cameră specială. La sfârșitul anilor 70 această bibliotecă a fost predata I.C.P.D.D. din Tulcea. După construcția căminului cultural, într-o cameră a fost înființată o bibliotecă comunală pentru locuitorii satului ce cuprindea 8500 de volume.

Cel mai longeviv bibliotecar a fost Gruia Iordana între anii 1977-1989.

Biserica Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej sa se ia decizia construcției unei Biserici, mai ales că satul era dat ca exemplu de bunăstare socialistă, dar până la revoluția din 1989 nu au fost planuri de construcție a unui locaș de cult. După înlăturarea regimului comunist locuitorii au făcut tot posibilul ca și în satul lor să existe o biserică, au colectat de bani și s-au implicat activ în construcția bisericii, mobilizând locuitorii, autoritățile locale și bisericești. În anul 1992 a fost eliberată autorizația de construcție de către primarul Manole Gheorghe, terenul a fost dat de primarie, iar construcția propriu zisă s-a făcut începând din anul 2000. ”Clădirea a fost construită din bolțari făcuti în Maliuc cu utilaje aduse de preotul Rus, senator în parlamentul României. Primăria a contribuit cu 5000 de lei la confecționarea bolțarilor, plata manoperei pentru materialele de construcție și turnarea fundației de la 0”.

Pâna la construirea bisericii din sat slujbele erau ținute într-o cameră a internatului din sat. Prima slujbă a fost oficiată aici de preotul Stan Gheorghe la 20 iulie 1995 de Sf. Ilie de unde noua biseric și-a luat și hramul. Biserica a fost construită în regie proprie din bolțari turnați la Maliuc prin contribuția locuitorilor și a altor binefăcători ca Costel Vadineanu, Zainea, Dobronăuțeanu, Sadovnic Nicolae, etc., dar s-a evidențiat și preotul Dragulschi Mircea care a muncit umăr la umăr cu oamenii pentru ridicarea acestui sfânt lăcaș.

După ce a terminat de construit Biserica, preotul Dragulschi a fost mutat în satul Gorgova, urmașul său fiind preotul Boros Gheorghe, de profesie inginer, iar la bătrânețe a avut o viziune într-o noapte că trebuie să fie preot. A făcut facultatea și a fost hirotonit în acest sat. Tot el este ctitorul clopotniței din fața bisericii. Biserica este în formă de arcă cu două turle și a fost sfințită de arhiepiscopul Teodosie al Tomisului.

Locuitorii și-au dorit cu mare ardoare ca satul lor să aibă un preot stabil și prin strădania lui Sadovnic Nicolae care a făcut o colectă de la săteni a fost cumpărată o garsonieră confort I cu destinație de casă parohială.

Satul nu a avut niciodată cimitir datorită lipsei unui teren adecvat în care pânza freatică să nu fie ridicată. Persoanele decedate au fost și sunt înmormântate peste Dunăre la cimitirul din satul Vulturu.

În anul 2006, Fundația "Sfântul Sava de la Buzău" a primit în concesiune pe 25 de ani, cu posibilitate de prelungire, din partea Primăriei locale etajul superior al clădirii Primăriei din satul Maliuc, jud. Tulcea, în Delta Dunării, pentru a fi amenajat și folosit drept campus pentru organizarea de tabere de vară pentru copiii defavorizați. Cei care s-au implicat activ în acordarea acestei clădiri fundației Sfântul Sava a fost primarul Manole Gheorghe și directorul școlii Gruia Ion. Cu sprijinul voluntarilor din Buzău și al comunității locale acest spațiu a fost renovat și amenajat. Campusul, inaugurat oficial în septembrie 2006, funcționează de atunci drept un al doilea loc de tabără pentru copii.

Tabăra are o capacitate de 60 de locuri pe serie și este destinată în primul rând tinerilor defavorizați social, dar și altor tineri dornici să cunoască frumusețile Deltei Dunării. Existența acestei fundații aici la Maliuc s-a datorat preotului Angelian Dumitrașcu care l-a adus pe părintele Milea Mihail, întemeietorul acestei fundații. Anual, peste 600 de copii și tineri beneficiază aici de o săptămână gratuită în Delta Dunării. Din programul taberei nu lipsesc plimbările cu barca prin Deltă, concursurile pe teme de cultură generală, activități ocupaționale precum împletitul din răchită.