Propagandă

miniatura|Propaganda anticapitalistă. Propaganda este o formă de comunicare utilizată în principal pentru a influența sau convinge un public în vederea promovării unei agende, care poate fi subiectivă și poate prezenta selectiv faptele pentru a încuraja o anumită percepție sau interpretare. Aceasta poate folosi un limbaj încărcat emoțional pentru a genera o reacție afectivă, mai degrabă decât una rațională, față de informațiile prezentate. Începând cu secolul XX, termenul „propagandă” a căpătat o conotație negativă, fiind asociat cu tehnici manipulatoare. Istoric însă, el avea un sens neutru, desemnând orice material care promova anumite opinii sau ideologii.

Pentru transmiterea mesajelor propagandiste sunt utilizate diverse materiale și mijloace media, precum poze, caricaturi, postere, broșuri, filme, emisiuni radio și TV, site-uri web. În era digitală, au apărut noi metode de răspândire a propagandei, precum boți și algoritmi care sunt folosiți pentru a manipula opinia publică, de exemplu, prin crearea și distribuirea de știri false sau părtinitoare pe rețelele sociale ori prin utilizarea chatbot-urilor care imită oameni reali în discuții online.

Istorie

Forme primitive de propagandă au existat încă din cele mai vechi timpuri, conform dovezilor istorice. Inscripția de la Behistun (c. 515 î.Hr.), care descrie ascensiunea lui Darius I la tronul Persiei, este considerată de majoritatea istoricilor un exemplu timpuriu de propagandă.

Un exemplu remarcabil este reprezentat de ultimele războaie civile romane (44–30 î.Hr.), când Octavianus Augustus și Marcus Antonius s-au acuzat reciproc de origini umile, cruzime, lașitate, incompetență oratorică și literară, desfrâu, lux sau beție. Această defăimare a fost exprimată prin vituperatio (un gen retoric roman al invectivei) și a influențat semnificativ opinia publică romană. Un alt exemplu timpuriu de propagandă este asociat cu Ginghis Han, care trimitea emisari înaintea armatei sale pentru a răspândi zvonuri menite să demoralizeze inamicii. De multe ori, armata sa era mai mică decât cea a adversarilor.

Împăratul romano-german Maximilian I a fost primul conducător care a folosit presa tipărită pentru propagandă, pentru a-și consolida imaginea, a trezi sentimente patriotice în imperiul său și a influența populația inamicilor. El a fost pionier în utilizarea rapoartelor de luptă unilaterale. În timpul Reformei, răspândirea tiparului în Europa, în special în Germania, a permis circulația rapidă a noilor idei și doctrine într-un mod fără precedent până în secolul al XVI-lea. În perioada Revoluției Americane, coloniile americane dispuneau de o rețea de ziare și tipografi dedicată cauzelor.

Definiții

Există numeroarse definiții ale propagandei.

În Doctrina pentru operații psihologice a forțelor armate ale SUA din 2003 se poate găsi una din puținele definiții "oficiale" ale propagandei, înscrisă într-un document doctrinar militar: Orice formă de comunicare în sprijinul unor obiective naționale în scopul influențării opiniilor, emoțiilor, atitudinilor sau comportamentelor oricărui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei comunicări. Strategic Communication Joint Integrating Concept in STRATEGIC COMMUNICATION JIC V1.0 07 October 2009, pagina B-8

Tot aici, propaganda este clasificată în Propagandă neagră, în care se lasă să se înțeleagă că informația ar emana de la altă sursă decât cea reală; Propagandă gri, în care nu este identificată sursa și Propagandă albă, în care sursa sau sponsorul este cunoscut publicului.

Istoricul militar, Călin Hentea propune o altă definiție: Propaganda constă în acțiuni de comunicare persuasivă planificate, susținute de un sponsor, având drept scop final influențarea și chiar modificarea atitudinilor și comportamentelor unei audiențe țintă selectate, pentru satisfacerea unor interese politice ale sponsorului, folosind informații și argumente false, parțial adevărate, denaturate și exclusive, alături de cele adevărate și însoțite de diverse forme de constrângere și cenzură.

Propaganda reprezintă o propagare sistematică a unei doctrine, ideologii sau idei, care reprezintă o valoare pentru vorbitor (un exemplu poate fi și propaganda electorală). Cuvântul-cheie al definiției este „sistematic”. Simpla expunere a unei ideologii sau doctrine nu reprezintă propagandă. Pentru a deveni propagandă, ideologia și doctrina trebuie să fie răspândite printr-un sistem de comunicare, printr-o serie de evenimente organizate pe o perioadă lungă de timp, cu scopul de a face ca auditoriul să adopte un nou fel de a gândi.

În lucrarea sa, Aphorismes du temps présent, 1913, Gustave Le Bon spunea că: Este mult mai ușor să sugestionezi o colectivitate, decât un individ. Credința în puterea sa și lipsa de răspundere, îi dau gloatei o intoleranță și un orgoliu excesive.

Înaintea sa, în lucrarea 'De la Démocratie en Amérique, 1835, Alexis de Tocqueville opina că: În general, concepțiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar și precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă. Prin urmare, partidele - care sunt un fel de mici națiuni în sânul uneia mari - se grăbesc mereu să adopte ca simbol un nume sau un principiu, care adesea reprezintă foarte imperfect scopul pe care și-l propun și mijloacele pe care le folosesc, dar fără de care nu ar putea nici să subziste, nici să acționeze.Pentru ca propaganda să aibă eficiență, ea trebuie să fie: Continuă (fără a-i acorda subiectului „pauze de trezire”) Simfonică (transmisă pe toate canalele de comunicare aflate la dispoziția propagandistului) Pe termen lung Partizană (prezintă un singur punct de vedere, niciodată două puncte de vedere aflate în competiție sau dispută) Afirmativă, dar nu și documentată (propagandistul afirmă răspicat ceva, dar nu indică niciodată sursa din care știe acel ceva).

Propaganda și eufemismele substituente În țările vestice, liberale, cuvântul „propagandă” a fost înlocuit cu eufemisme precum „operațiuni speciale”, „informare publică”, „operațiuni psihologice” și "relații publice", după Al Doilea Război Mondial pentru a se distinge propaganda vestică de cea nazistă și comunistă, iar termenul propagndă a primit conotație negativă. La nivelul simțului comun, mulți echivalează propaganda cu minciuna, cu distorsiunea informației, dezinformarea, manipularea, înșelătoria, pălăvrăgeala, spălarea creierului, controlul minții, război psihologic, fake news, etc.

Dihotomia între noțiunea de "Propagandă", "Relații publice" și alte eufemisme este controversată și poate să fie structurată în diverse feluri, în funcție de interese politice și geopolitice, deși, fundamental cele două sunt la fel, deoarece transmit infomații care pun un lucru în lumină bună și/sau altul în lumină rea. În contextul geopolic modern se conturează două tabere, fiecare cu, concepția sa:

Lumea occidentală, liberală, de unde a și pornit noțiunea de "relații publice" le pune pe cele două în opoziție, considerând că, relațiile publice "informează", în timp ce propaganda "dezinformează" și "manipulează", bazându-se pe o binaritate epistemolgică strictă între adevăr și neadevăr și bine și rău provenită din doctrina creștină (Dumnezeu în opoziție cu diavolul). Astfel oponenții politici și geopolitici sunt numiți propagandiști, adesea unei puteri străine, pentru a fi denigrați. Rivalii geopolitici ai occidentului, precum Rusia, China și alte țări din Sudul global, adepți ai multipolarității, în principal susțin că "Relațiile publice" și alte concepte asemanătoare sunt o invenție a occidentului pentru a-și masca propria propagandă, fiind același lucru. Aceste state urmăresc să contracareze propaganda occidentului, în special a SUA, cu propria lor propagandă și se axează pe demascarea "ipocriziei vestice".

Ambele noțiuni sunt foarte strâns legate de noțiunile de Publicitate, Informare, Manipulare și Cenzură. Din punct de vedere istoric, cenzura a fost pusă în relație cu propaganda, dar în ultima vreme, mai ales după începerea războiului din Golful Persic, instanțele politico-militare ale SUA au aplicat cenzura și în legătură cu "relațiile publice".

Propaganda militară Propaganda, împreună cu măsurile militare, economice și/sau politice, reprezintă și o parte componentă a războiului psihologic.

Războiul psihologic constă în folosirea propagandei în așa fel încât să zdrobească rezistența inamicului, să demoralizeze forțele armate a le acestuia și să sprijine moralul forțelor poprii.

Profesorul Paul Linebarger considera că: Propaganda militară constă dintr-o anumită formă de comunicare, planificată din timp, destinată să influențeze spiritul și atitudinea inamicului, a unui grup neutru sau a maselor străine cu atitudini ostile, în interesul unui scop strategic sau tactic bine definit.

Într-un articol apărut în numărul din 3 februarie, 1991, al revistei Guardian Weekly se compară expresiile folosite în presa britanică, în timpul războiului dus în 1991 în Golful Persic. Diferența între referirile la forțele proprii și la cele ale inamicului este elocventă:

Englezii Irakienii NOI AVEM EI AU Forțe de Uscat, Navale și Aeriene O mașină de război Instrucțiuni privind raportarea Cenzură Conferințe de presă Propagandă NOI EI Scoatem din luptă Distrug Suprimăm Distrug Eliminăm Ucid Neutralizăm Ucid Decapităm Ucid Ne îngropăm în teren Se ascund prin locașurile de tragere NOI LANSĂM EI LANSEAZĂ Prima lovitură Atacuri prin surprindere cu rachete Lovituri preventive Atacuri fără a fi provocați OAMENII NOȘTRI SUNT OAMENII LOR SUNT Băieți Soldați Flăcăi Hoarde BĂIEȚII NOȘTRI SUNT AI LOR SUNT Profesioniști Cu creierele spălate Inimi de leu Tigri de hârtie Precauți Lași Încrezători Disperați Eroi Prinși la strâmtoare Neînfricați Carne de tun Cavaleri ai cerurilor Bastarzii din Bagdad Loiali Ascultă orbește ordinele „Desert rats” „Desert Rats” este porecla (transformată în renume) dată Diviziei a 7-a blindate britanice, distinsă prin vitejie în cursul celui de-al Doilea Război Mondial în luptele duse împotriva Afrika Korps german Câini turbați Hotărâți Nemiloși Curajoși Fanatici BĂIEȚII NOȘTRI SUNT MOTIVAȚI DE AI LOR SUNT MOTIVAȚI DE Un tradițional simț al datoriei Teama de Saddam BĂIEȚII NOȘTRI BĂIEȚII LOR Se aruncă în vâltoarea luptei Se ascund în buncăre de beton NAVELE NOASTRE SUNT NAVELE LOR SUNT O Armada Forțe navale ABȚINEREA ISRAELULUI DE LA REPRESALII REPREZINTĂ ABȚINEREA IRAKULUI DE LA REPRESALII REPREZINTĂ Un act de mare abilitate politică Neputință / Lașitate RACHETELE NOASTRE PRICINUIESC RACHETELE LOR PRICINUIESC Pierderi colaterale Victime civile NOI EI Bombardăm cu precizie Trag cu sălbăticie în tot ce mișcă pe cer PRIZONIERII NOȘTRI DE RĂZBOI SUNT PRIZONIERII LOR DE RĂZBOI SUNT Băieți viteji Ca niște copii mari GEORGE BUSH ESTE SADDAM HUSSEIN ESTE Împăcat cu sine însuși Dement Neclintit Sfidător Un mare om de stat Un tiran nefast Încrezător Un monstru ieșit din minți AVIOANELE NOASTRE AVIOANELE LOR Suferă un grad înalt de uzură Sunt doborâte Nu se întorc din misiune Sunt distruse