Andrew Drew Galloway (n. 6 iunie 1985, Ayr, Scoția), cunoscut ca Drew McIntyre, este un wrestler scoțian care este sub contract cu WWE evoluând în prezent în WWE Raw.
Galloway și-a început cariera în 2001 în Regatul Unit cu promoțiile scoțiane British Championship Wrestling (BCW) și Insane Championship Wrestling (ICW), și a evoluat și în Irlanda cu Irish Whip Wrestling (IWW), toate sub numele său adevărat stilizat ca Drew Galloway; este primul campion mondial ICW la categoria grea. A semnat un contract de dezvoltare cu WWE în 2007 și a preluat numele de ring Drew McIntyre și a fost trimis în teritoriile sale de dezvoltare Ohio Valley Wrestling (OVW) și Florida Championship Wrestling (FCW) după apariții atât la SmackDown, cât și la Raw. Folosind pseudonimul „The Chosen One”, s-a întors la SmackDown în 2009 (doi ani de la prima sa apariție la marca respectivă), câștigând WWE Intercontinental Championship și WWE Tag Team Championship alături de „Dashing” Cody Rhodes. Avea să fie apoi retrogradat la un rol secundar până la eliberarea din contractul său cu WWE în 2014.
Galloway a revenit la WWE în 2017, din nou sub numele de Drew McIntyre, și a fost trimis în NXT, acolo unde a câștigat o dată campionatul NXT. La revenirea sa în rosterul principal din WWE în 2018, a câștigat Raw Tag Team Championship alături de Dolph Ziggler, meciul masculin Royal Rumble 2020, meciul ladder masculin Money in the Bank din 2024, două campionate WWE (primul venit în evenimentul principal de la WrestleMania 36), și Campionatul World Heavyweight la WrestleMania XL. Este primul campion mondial britanic și singurul scoțian din istoria WWE și al 31-lea campion Triple Crown.
Carieră World Wrestling Entertainment/WWE (2007–2014) Apariții sporadice Galloway a semnat cu WWE la sfârșitul anului 2007 și și-a făcut debutul oficial în WWE la ediția din 12 octombrie 2007 a SmackDown! sub numele de ring Drew McIntyre. În meciul său de debut, McIntyre, însoțit de mentorul său de pe ecran Dave Taylor, l-a învins pe Brett Major cu un roll-up, stabilindu-se ca personaj heel. Săptămâna următoare, l-a învins pe Brian Major cu ajutorul lui Taylor. La începutul anului 2008, McIntyre s-a separat de Taylor și s-a mutat la marca Raw, făcându-și debutul oficial în episodul din 6 ianuarie al lui Heat cu un personaj face, învingându-l pe Charlie Haas.
Florida Championship Wrestling (2008–2009) După câteva apariții în rosterul principal al WWE, McIntyre a fost mutat în teritoriul de dezvoltare din WWE Florida Championship Wrestling (FCW). Și-a reformat echipa cu Stu Sanders, care a fost numită The Empire. În aprilie, i-au învins pe The Puerto Rican Nightmares (Eric Pérez și Eddie Colón), câștigând o șansă pentru campionatele pe echipe FCW Florida Tag Team Championship. Odată ce The Nightmares au câștigat campionatele, The Empire au primit două șanse consecutive de a câștiga Campionatele Florida Tag Team Championship pe 6 mai. The Empire au pierdut campionatele la 17 iulie în față lui Joe Hennig și Gabe Tuft. La 16 august, The Empire a fost dizolvat atunci când McIntyre s-a confruntat cu Sanders într-un meci care s-a încheiat într-o dublă numărare și revanșarea lor la sfârșitul lunii septembrie s-a încheiat într-o remiză.
La 7 octombrie, McIntyre a fost introdus într-un turneu pentru FCW Florida Heavyweight Championship și l-a învins pe Tuft pentru a ajunge în finală, dar a pierdut împotriva lui Eric Escobar (fostul Eric Peréz). McIntyre a închis anul cu o încercare nereușită de a câștiga centura FCW Florida Heavyweight Championship într-un four-way match, dar Escobar a câștigat titlul de la O'Shaunessy.
În 2009, McIntyre a intrat într-o rivalitate cu Joe Hennig, dar primul lor meci din februarie s-a încheiat într-o dublă numărare. McIntyre a intervenit în meciul lui Hennig săptămâna următoare, costându-l meciul. Pe 26 februarie, Hennig l-a învins pe McIntyre și a participat în noaptea aceea pentru a câștiga FCW Florida Heavyweight Championship de la Escobar. Feudul lor s-a încheiat brusc atunci când Hennig a abandonat titlul după o accidentare, determinând ca McIntyre să fie favorit în concurența pentru campionat, învingându-l pe Escobar pentru centura vacant pe 19 martie. McIntyre a apărat regulat titlul până pe 11 iunie, când Tyler Reks (fostul Gabe Tuft) a câștigat titlul în a doua sa încercare. Mai târziu în acea lună, McIntyre nu a reușit să câștige un 14-man battle royal pentru o șansă de a-și recâștiga titlul. La 25 iunie, McIntyre a fost echipat cu O'Shaunessy împotriva lui Hennig și DJ Gabriel care s-a întors (mai sus menționat "Sterling Jack" Gabriel), dar atunci când niciuna dintre echipe nu au putut lucra împreună, a fost făcut un four-way (în 4), pe care O'Shaunessy l-a câștigat. Nici McIntyre și nici O'Shaunessy nu au reușit să recupereze centura FCW Florida Heavyweight Championship la jumătatea lunii iulie de la Reks. McIntyre a primit încă o șansă a doua zi, dar cu același rezultat.
Campion Intercontinental (2009–2010) La 28 august 2009, McIntyre a debutat din nou pe brandul SmackDown, ignorând timpul său anterior la televiziunea WWE și s-a impus ca heel atacându-l R-Truth când a intrat în ring, folosind noua sa mișcare finală DDT pe Scot Drop. (redenumit în curând Future Shock). McIntyre a continuat să-l atace pe Truth în următoarele săptămâni, pretinzând că este în emisiune pentru a lupta, nu pentru a petrece ca R-Truth. Pe 18 septembrie, în timp ce Charlie Haas aștepta să-l înfrunte pe R-Truth, McIntyre a venit la ring pentru a-i explica că R-Truth a fost rănit în culise, apoi l-a atacat pe Haas. Pe 25 septembrie, președintele WWE, domnul McMahon, l-a prezentat pe McIntyre drept viitor campion mondial” pe care l-a semnat personal, după care Truth l-a atacat pe McIntyre. Pe 4 octombrie, la pay-per-view Hell in a Cell, McIntyre l-a învins pe R-Truth în mai puțin de cinci minute folosind din nou finisher-ul sau DDT. S-a confruntat încă o dată cu R-Truth într-un meci de simplu și a câștigat prin numărătoare pentru a reprezenta SmackDown la Bragging Rights pe 25 octombrie, dar în episodul dinaintea evenimentului, întreaga echipă, cu excepția căpitanilor, a fost înlocuită, lăsându-l pe McIntyre omis din eveniment. La Survivor Series din 22 noiembrie, McIntyre a avut un loc în echipa lui The Miz pentru tradiționalul meci de eliminare Survivor Series. McIntyre, The Miz și fostul său rival Sheamus au fost membrii supraviețuitori din echipa lor câștigătoare; McIntyre i-a eliminat pe Evan Bourne și Matt Hardy.
Fiind singurul superstar SmackDown care a supraviețuit împotriva echipei Morrison, McIntyre l-a înfruntat și l-a învins pe John Morrison câteva săptămâni mai târziu, punându-l la rând pentru centura Intercontinental al lui Morrison la TLC: Tables, Ladders & Chairs (TLC). Cu câteva zile înainte de eveniment, Morrison a batjocorit moștenirea scoțiană a lui McIntyre îmbrăcându-se ca un William Wallace inspirat de Braveheart, dar la TLC pe 13 decembrie, McIntyre l-a fixat pe Morrison după un degetul mare în ochi pentru a câștiga centura Intercontinental, primul său campionat în WWE. El și-a păstrat titlul împotriva lui Morrison în episodul din 1 ianuarie 2010 din SmackDown și împotriva lui Kane pe 21 februarie la Elimination Chamber. Recordul său neînvins s-a încheiat cu un meci de calificare Money in the Bank împotriva lui Kane în episodul din 26 februarie din SmackDown, dar domnul McMahon l-a forțat pe directorul general al SmackDown, Teddy Long, să elimine pierderea. Același lucru s-a întâmplat din nou cu Matt Hard înainte ca McIntyre să se califice pentru meciul ladder prin fixarea unui luptător nesemnat. McIntyre nu a reușit să câștige meciul Money in the Bank pe 28 martie la WrestleMania XXVI, prima sa apariție la WrestleMania. McIntyre l-a atacat continuu pe Matt Hardy până când a fost dezbrăcat de titlul său, pe 7 mai, de către Long și suspendat în sensul poveștii; a decretat că va fi reinstalat ca campion săptămâna următoare, subminând autoritatea lui Long, care a dezvoltat tensiune între McIntyre și Long.
McIntyre l-a înfruntat pe Kofi Kingston, care câștigase un turneu pentru a determina noul campion, la Over the Limit pe 23 mai, pierzând centura Intercontinentala după 161 de zile. Cu toate acestea, el și-a folosit în continuare relația cu McMahon pentru a-l agresa pe Long, umilindu-l public și forțându-l pe Long să se întindă pentru el pentru meciul lor. La Fatal 4-Way pe 20 iunie, McIntyre s-a confruntat cu Kingston într-o revanșă pentru titlu. În timpul meciului, Long a preluat funcția de arbitru, dar a refuzat să conteze cei trei când McIntyre a câștigat meciul. Un Matt Hardy răzbunător l-a atacat apoi pe McIntyre, ceea ce a dus la Kingston să câștige meciul și să păstreze centura. În episodul din 21 iunie din Raw, facțiunea Nexus l-a atacat pe McMahon, care l-a îndepărtat de la televiziune pentru o perioadă prelungită și a pus capăt tratamentului preferențial al lui McIntyre. După ce a pierdut în fața lui Matt Hardy în episodul din 25 iunie din SmackDown, Long l-a informat pe McIntyre că viza de muncă a expirat și că va fi deportat înapoi în Scoția imediat. Această poveste avea o bază în realitate, deoarece viza lui Galloway a expirat într-adevăr și, ca urmare, a fost scos de la televizor. S-a întors două săptămâni mai târziu și a fost reinstalat după ce a fost pus să-l implore pe Long.
Diverse rivalitati (2010–2012) Pe 18 iulie, la Money in the Bank, a concurat în meciul ladder pentru un contract pentru Centura World Heavyweight, dar nu a reușit să câștige. Pe 19 septembrie, la Night of Champions, McIntyre și Cody Rhodes au câștigat WWE Tag Team Championship într-un meci de cinci echipe, permițându-le să apară pe ambele mărci. McIntyre și Rhodes au păstrat apoi titlurile de două ori împotriva Dinastiei Hart. La Bragging Rights pe 24 octombrie, McIntyre și Rhodes au pierdut titlurile în fața The Nexus (John Cena și David Otunga) și și-au dizolvat echipa. Pe 21 noiembrie la Survivor Series, McIntyre a participat la un meci tradițional de echipe 5 la 5 Survivor Series ca membru al Team Del Rio împotriva Team Mysterio. McIntyre a fost ultimul om rămas în echipa sa înainte de a fi eliminat de Big Show. McIntyre a participat la meciul Royal Rumble de 40 de oameni pe 30 ianuarie 2011, dar a fost eliminat de Big Show. Pe 20 februarie, la Elimination Chamber, a participat la meciul SmackDown Elimination Chamber pentru Centura World Heavyweight, dar a fost eliminat de Kane.
Pe 26 aprilie, McIntyre a fost selectat pentru marca Raw, ca parte a proiectului suplimentar din 2011. În episodul din 15 decembrie din Superstars, McIntyre l-a învins pe Justin Gabriel, ceea ce ia adus un contract cu SmackDown. A trecut la marca SmackDown pe 30 decembrie și și-a reluat relația tensionată cu directorul general Theodore Long, care a făcut presiuni pe McIntyre să câștige meciuri pentru a-și justifica contractul. Ulterior, McIntyre a început o serie de opt înfrângeri în noul an, după care Long l-a concediat pe McIntyre în cadrul poveștii. O săptămână mai târziu, McIntyre a fost reinstalat de managerul general invitat John Laurinaitis și, în cele din urmă, și-a încheiat seria de înfrângeri învingându-l pe Hornswoggle. Ulterior, a fost inclus în echipa lui Laurinaitis în meciul pe echipe de 12 oameni de la WrestleMania XXVIII pe 1 aprilie, ajutând la câștigarea controlului lui Laurinaitis atât asupra mărcilor Raw, cât și a SmackDown. El a continuat să piardă meciuri și s-a limitat la show-uri mai mici ca Superstars, dar a reușit totuși să facă mai multe apariții la Raw și SmackDown, deși în meciuri de squash.