Hipersexualitatea (denumită comportament sexual compulsiv sau compulsie sexuală și impropriu dependență sexuală), adică dorința excesivă de a face sex, apare ca termen în cadrul unor tulburări mentale, dar nu este clasificată drept o tulburare mentală în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5). DSM-5 nu recunoaște nicio adicție, acestea fiind înlocuite de tulburări de control al impulsului sau compulsii sau tulburări de folosire a substanțelor.
În clasificarea internațională a maladiilor (ICD-10) se întâlnește diagnosticul de „Activitate sexuală excesivă”, cu codul F52.7 (în care capitolul F52 se referă la „Disfuncție sexuală, neprovocată de o tulburare sau boală organică”).
ICD-11 a fost publicat dar va intra în vigoare ulterior datei de 1 ianuarie 2022, nu include adicția sexuală, ci doar tulburarea de comportament sexual compulsiv. ICD-11 nu folosește modelul adicției, ci pe cel al compulsiei. Țările pot alege singure momentul de la care aplică ICD-11, ulterior datei respective. OMS nu recunoaște diagnosticul de adicție sexuală.
Denumirile sub care această disfuncție este cunoscută la bărbați este satirism iar la femei nimfomanie. Persoanele cu acest diagnostic au inhibiții sexuale reduse și sunt obsedate de sex atât de mult, încât acest lucru le afectează și calitatea vieții.
Evaluările atât ale cercetărilor clinice la oameni, cât și ale studiilor preclinice care implică ΔFosB au identificat activitatea sexuală compulsivă - în special, orice formă de act sexual - ca o dependență (adică, dependență sexuală). Mai mult, s-a dovedit că răsplătește sensibilizarea încrucișată între amfetamină și activitatea sexuală, ceea ce înseamnă că expunerea la una crește dorința pentru ambele, s-a dovedit a avea loc preclinic și clinic ca un sindrom de dereglare a dopaminei; ΔFosB; exprimarea este necesară pentru acest efect de sensibilizare încrucișată, care se intensifică odată cu nivelul exprimării ΔFosB. Autoritățile de sănătate (Asociația Psihiatrică Americană și Organizația Mondială a Sănătății) nu și-au însușit acest punct de vedere.
Paula Hall (2018) susține utilizarea modelului dependenței pentru a înțelege și trata utilizarea problematică a pornografiei și pledează pentru recunoașterea dependenței de pornografie ca o problemă clinică legitimă.
DSM-5-TR, publicat în martie 2022, nu recunoaște diagnosticul de adicție/compulsie sexuală.
ICD-11 a adăugat pornografia la CSBD. Aceasta este însă o tulburare de control al impulsurilor, nu o tulburare adictivă. Se argumentează că diagnosticul de CSBD nu este bazat pe cercertări sexuale.
Nici ICD-10, nici ICD-11 nu recunosc adicția sexuală sau adicția de porno drept diagnostice valabile.
Dependența de pornografie este un concept controversat, deoarece pare a fi „în mare parte motivat din punct de vedere moral, ideologic și politic”.Surse pentru 'controversat': Deși este o „teorie drăguță”, suportul empiric pentru aceasta lipsește în mare măsură, iar „industria [tratării] dependenței de porno/sex se bazează pe valori morale conservatoare în jurul sexualității care se amestecă în practica clinică”.
Opinia din 2020 despre folosirea problematică de pornografie (PPU) este că dependența este modelul greșit pentru aceasta.
„NB: Ca să fie absolut clar, nu există dovezi științifice care să susțină că #Nofap sau opiniile lor sunt în vreun fel benefice pentru sănătate.”
Deoarece adicția sexuală este un diagnostic contestat, Gola și Kraus (2021) au găsit că OMS a ajuns la un „compromis bun” prin a considera CSBD drept tulburare de control al impulsurilor.
Julie Sale a declarat „Nimeni nu respinge faptul că clienții accesează terapie pentru ajutor cu comportamente sexuale asupra cărora simt că nu au control. Problema este modul în care aceste experiențe ale clienților sunt conceptualizate și modul în care formularea clinică determină tratamentul”.Sale, Julie "Preface" in
McKee, Litsou, Byron și Ingham au dubii serioase asupra modelului de adicție de pornografie și sugerează că mai degrabă ar trebui blamată pentru asta rușinea sexuală și nu pornografia.
Proponenții ideii de adicție sexuală observă că aceasta este puternic corelată cu narcisismul.
Chiar și oamenii de știință care găsesc o problemă cu consumul excesiv de pornografie afirmă: consumul moderat de pornografie este sănătos.
Poziția Societății Americane de Medicină a Adicțiilor (ASAM) este că dependența sexuală nu este un diagnostic recunoscut.
Tratate medico-psihologice multiple și alte surse reputate arată faptul că terapia pentru adicție sexuală aplicată homosexualilor reprezintă în multe cazuri terapie de conversie. Terapia de conversie este ilegală în mai multe țări, plus diferite state ale SUA. Ea poate constitui abuz asupra minorilor.
Conform unei cărți din 2024, „Adevărul este că majoritatea terapeuților și educatorilor sexuali nu propun ideea de dependență sexuală”.
„Dependența sexuală” este un termen foarte popular, dar nu a fost aprobat de psihiatrie. Două recenzii din 2025 se contrazic reciproc în ceea ce privește caracterul CSBD de a fi o dependență comportamentală, conform dovezilor disponibile.
O analiză sistematică din 2026 a evidențiat corelații între anxietate, depresie și consumul de pornografie, în special la tineri, însă nu se poate stabili o relație de cauzalitate.
Cu privire la copii (adolescenți)
Hunt (2021) a afirmat că pornografia face parte din cultură și, prin urmare, este greu de spus ce produce rău. „Există în special prea puține dovezi despre eventualele efecte negative ale consumului de pornografie asupra tinerilor (Marston, 2018).”
O trecere în revistă sistematică din 2025 privind utilizarea pornografiei de către adolescenți spune (adică necesită studii ulterioare). Adică, dovezile existente au o utilitate redusă în psihiatrie (destul de neconcludente pentru un diagnostic). Studiul a descris dovezile ca fiind eterogene și limitate.
Un studiu de politici publice din 2025, inclusiv despre adolescenți care utilizează materiale pornografice, spune că „Dovezile care să susțină aceste afirmații rămân preliminare” (o relație cauzală nu poate fi afirmată). Adică, dovezile existente nu susțin pozițiile politicilor publice cu privire la modul în care adolescenții utilizează media. Cu toate acestea, studiul nu s-a concentrat pe utilizarea pornografiei și a menționat-o doar în treacăt.
O analiză din 2025 arată o corelație moderată între consumul de pornografie la tineri și problemele psihologice; ea nu pretinde că pornografia ar fi cauza acestor probleme. Analiza consideră că „în manifestările sale cele mai problematice, utilizarea pornografiei online în rândul adolescenților poate servi drept o strategie de adaptare inaptă pentru gestionarea suferinței subiacente.”
Note
Bibliografie
Categorie:Parafilii Categorie:Viciu