Etica grijii (sau a îngrijirii) este o teorie normativă etică care susține că acțiunea morală se axează pe relațiile interpersonale și îngrijire sau bunăvoință ca pe o virtute. Etica îngrijirii este una dintre grupurile de teorii normative etice care au fost dezvoltate de către feminiști în a doua jumătate a secolului al XX-lea.“Care Ethics” Maureen Sander-Staudt, The Internet Encyclopedia of Philosophy, ISSN 2161-0002, http://www.iep.utm.edu/, 22/3/2016. În timp ce teoriile etice consecvențialiste și deontologice subliniază standardele generalizabile și imparțialitatea, etica îngrijirii subliniază importanța răspunsului la individ. Distincția dintre general și individual se reflectă în diferitele lor întrebări morale: „ce este drept?” versus „cum să răspund?”.Gilligan, Carol. "Moral Orientation and Moral Development." The Feminist Philosophy Reader. By Alison Bailey and Chris J. Cuomo. Boston: McGraw-Hill, 2008. N. pag. 469 Print. Gilligan critică aplicarea standardelor generalizate ca fiind "problematic din punct de vedere moral, deoarece generează orbire sau indiferență morală".Gilligan, Carol. "Moral Orientation and Moral Development." The Feminist Philosophy Reader. By on Bailey and Chris J. Cuomo. Boston: McGraw-Hill, 2008. N. pag. 471 Print.
Unele convingeri ale teoriei sunt de bază: Se înțelege că persoanele au diferite grade de dependență și interdependență una față de cealaltă. Persoanele afectate de consecințele alegerilor trebuie să fie luate în considerare proporțional cu vulnerabilitatea lor. Detaliile determină modul de protejare și promovare a intereselor celor implicați.
Relația cu pozițiile etice tradiționale Etica în îngrijire contrastează cu modele etice mai bine cunoscute, cum ar fi teoriile consecvențialiste (de exemplu, utilitarismul) și teoriile deontologice (de exemplu, etica kantiană) prin faptul că încearcă să încorporeze virtuți și valori feminizate tradițional, care, susținătorii eticii de îngrijire susțin, că sunt absente în astfel de modele tradiționale de etică.
Aspecte teoretice
„Etica drepturilor se bazează pe principiul egalității și se axează pe înțelegerea corectitudinii, în timp ce etica responsabilității se bazază pe echitate, pe recunoașterea necesității diferențelor. În timp ce etica drepturilor este o manifestare a respectului egal, echilibrând cerințele celorlalți cu cele personale, etica responsabilității se întemeiază pe înțelegerea care conduce la compasiune și grijă” (Gilligan, 1995).
Note
Bibliografie Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002. Gilligan, Carol, 1982, In a Different Voice, Harvard University Press: Cambridge Mass. Gilligan, Carol, 1995, „Viziuni de maturitate”, în Mihaela Miroiu (ed.), Jumătatea anonimă, București: Ed.Șansa. Miroiu, Mihaela, 1996, Convenio. Despre natură, femei și morală, București: Ed.Alternative. Tronto, Joan, 1993, Moral Boundaries. A Political Argument for an Ethic of Care, New York: Routledge.
Categorie:Feminism Categorie:Etici feministe Categorie:Filozofie Categorie:Științe politice Categorie:Științe sociale