Grădiștea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Vâlcea, Oltenia, România.

COMUNA GRĂDIȘTEA

I. CADRUL NATURAL / GEOGRAFIC Comuna Grădiștea este situată pe râul Olteț, afluent de dreapta al râului Olt, în partea de sud-vest a județului Vâlcea. Are ca vecini comunele: Roșiile la est, Livezi la sud, jud. Gorj (comunele Dănciulești, Logrești, Stejari) la vest și Sinești la nord. ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I – Comuna Grădiștea este formată din 9 sate: Grădiștea, Valea Grădiștei, Diaconești, Linia, Obislavul, Țuțurul, Străchinești, Turburea și Dobricea. (Ibidem ).

Prin Grădiștea trece drumul național Drăgășani – Tg. Jiu, comuna fiind situată la 60 km de Drăgășani și la 70 km de Tg. Jiu. De Rm. Vâlcea, comuna este legată prin drumul județean Milostea – Obislavul, care face racordul între drumurile naționale Drăgășani – Tg. Jiu și Rm. Vâlcea – Tg. Jiu.

Comuna Grădiștea are o suprafață de 4814 hectare, din care 1504 de hectare sunt pădure și 1362 de hectare sunt teren agricol. Ca forme de relief, la Grădiștea predomină dealurile și văile, fiind o comună de zonă colinară.

Clima este temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10, 4 0C. Cea mai joasă temperatură a fost înregistrată în ianuarie 1942, minus 350C iar cea mai ridicată în iulie 1957, 420C. În rest, iernile sunt blânde și verile călduroase.

Comuna este străbătută de la nord la sud de râul Olteț, pe o distanță de 4 km, împărțind comuna în două. Valea Oltețului permite cultivarea porumbului și a grâului cu rezultate foarte bune și practicarea grădinăritului. Oltețul are trei afluenți mai importanți pe teritoriul comunei și anume: Dobricea, Obislăvelul și Valea Grădiștei, afluenți ce-și adună apele din topirea zăpezilor și din ploi. De altfel, cele trei pârâuri dau și numele la trei din satele comunei.

Nivelul apei subterane coincide în medie cu nivelul apei râului Olteț. Din cauza condițiilor hidrogeologice din zonă, atât râul Olteț, cât și cele două pârâuri produc importante eroziuni și inundații, afectând terenurile agricole. Anual aceste eroziuni se estimează la circa 6 ha teren agricol scos din circuitul de producție. Inundațiile, în anotimpurile ploioase, produc și acestea foarte multe pagube. Cele mai catastrofale au fost cele din anii 1925, 1940,1949, 1950, 1953, 1957, 1959, 1968, 1971, 1972, 1974, 1978, 1980 și 1998.( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol. I – Prezentare generală, coord. I. Soare, Rm. Vâlcea, editura Fortuna,2010) Grădiștea, ca unitate geomorfologică, face parte din Platforma Oltețului, treaptă a Podișului getic. Structura solului este formată din sedimente de rezistență diferită (argile, marne, pietrișuri, nisipuri, etc. ) depuse pe un fundament cristalin de tip carpatic în ultima parte a pliocenului. (Ibidem ). Dealurile din stânga și dreapta râului Olteț, sunt ferăstruite transversal de numeroase pârâiașe care vara seacă. Dealurile sunt acoperite de păduri de foioase în care predomină specii de Querus Q. Robur = stejar, Q. Frainetto = gârnița, Q. Ceris = cerul, Ulmus foliace = ulmul, Fraxinus excelsior = frasin, Rubinia pseudacacia = salcâm, Fagus silvestis = fagul și alte specii de arbori. Dintre speciile de arbuști și subarbuști care se găsesc în pădurile din comună putem aminti: păducelul ( crategus monogina ), alunul ( corilus avellana ), socul sălbatic ( sambucus nigra ) iar ca subarbuști putem aminti rugul ( rugus cereus ), măceșul ( roza canina ), etc. În poienile din pădurile comunei, pe văile și versanții dealurilor cresc o mulțime de specii de plante din care unele sunt plante medicinale: coada șoricelului ( Alchilleia millefolium ), sunătoarea ( Hipericum Perfoliatum ), coada calului ( Ecvizetum sp. ), trei frați pătați, etc.. Primăvara înfloresc viorelele, Cocorăii ( Eritronum Den cansis ), tămâioarele și altele. În luncile apelor cât și pe terenurile în care băltește apa cresc specii de arbori adaptate pentru aceste condiții: Plopul ( populus alba ), salcia ( salix sp. ) și arinul. Dintre arbuști putem menționa răchița albă și roșie, sângerul ( cornus sangvineea), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare) etc. În văile pârâurilor ce traversează dealurile cresc spontan plante foarte căutate pentru fructele lor aromate cum ar fi murul și fragul. În locurile mlăștinoase cresc plante specifice acestor terenuri ca papura și țipirigul. Dintre plantele cultivate din cele mai vechi timpuri putem aminti grâul, porumbul, orzul și secara iar ca plante tehnice cartoful, floarea soarelui, fasolea, mazărea de grădină și altele. Se mai cultivă și furaje reprezentate prin trifoi , ghizdei și lucernă. Dintre pomii fructiferi care se cultivă în zonă, pentru consum propriu cât și pentru fabricatul țuicii, se poate aminti mărul, părul, gutuiul, prunul, cireșul, vișinul, piersicul comun și alte specii dar în număr mai mic ca de exemplu caisul. Un loc important în ultimi ani l-a ocupat cultura viței-de-vie.

Condițiile climaterice din zonă sunt propice pentru o faună bogată. Dealurile acoperite cu păduri sunt un mediu bun pentru animale sălbatice ca mistrețul ( sus scrofa ), vulpea ( vulpes vulpes ), iepurele ( leptus europeus ), veverița ( scyrus vulgaris fuscoater ), viezurele ( meles meles ) și altele. În zonele din luncile apelor pot fi observate rațele sălbatice, fazanul, turtureaua, gâștele sălbatice iar în locurile mlăștinoase, berzele care toamna pleacă în țările calde. Primăvara în păduri se întorc cucii și pupezele. (Ibidem ). Râul Olteț are și el fauna lui. În el se poate pescui cleanul ( Leuciscus cephalus ), mreana ( Barbus barbus ), nisiparița ( Cibitis Romanica ), raci și altele. Resurse Naturale; petrol, lemn, pășuni, plante medicinale. ( Ibidem ).

II. ISTORIA Grădiștea își are începuturile în negura istorie, având o vechime de peste 2000 de ani. În anul 1939, profesorul Dumitru Berciu, făcând săpături în punctul “La Cetate”, găsește “câteva resturi ale Culturii Coțofeni și urmele unei, Cetăți dacice”. Cetatea datează din perioada de trecere de la cultura Hallstatt (prima epocă a fierului – începe în jurul anului 1000 î.e.n.) la cultura LaTéne (a doua epocă a fierului – durează până la cucerirea romană). Cetatea hallstattiană se află pe un platou înalt numit Dealul Muierii. Este de forma circulară, cu diametrul de 80 m. Era apărată de o palisadă de lemn ce alterna cu blocuri de pământ bătătorit și avea rol de refugiu. Au fost identificate două nivele de locuire corespunzătoare secolelor XII- IX respectiv IX – VIII, a. Chr. ( D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, pag. 202, 204; Floricel Marinescu, Cercetări din cetatea Hallstattiană de la Grădiștea, jud. Vâlcea, Studii și Materiale de Istorie Militară, 1981-1982, pag. 47 și urm. ) Cetatea de la Grădiștea, învățătorul – preot, Dumitru Cumpănașu (1900 - 1986), a identificat-o, pornind de la un studiu al lui Grigore Tocilescu (1850 – 1909) ce a vizitat cetatea, ca fiind Phrateria, distrusă de romani și ilustrată pe Columnă prin scenele 94 – 98.(Manuscrisele familiei Cumpănașu) Cu ocazia efectuării unor săpături la cetea dacică din Grădiștea, sa stabilit că prin imediata apropiere a ei, trece un drum vechi de culme, denumit “Drumul Muierii”. Acest drum pleacă de la ieșirea din vechea cetate getică – Sucidava (Corabia) până la Sarmisegetuza. Același drum, “Drumul Muierii”, este menționat și de Vartolomei Todeci în “Plaiul Dorului”, ca vechi drum al transhumanței. Pe aici mergeau spre inima Olteniei (până la Leu, lângă Craiova și de acolo la Bistreț, lângă Calafat) ciobanii cu turmele lor, spre Dunăre pentru iernat. Grădiștea este atestată documentar în 3 august 1489, în timpul voievodului Vlad Călugărul. ((Documenta Romaniae Historica, B, Țara Românească, vol I, Editura Academiei RSR, București, 1966,pag. 350); (Comori Arhivistice vâlcene, Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea ( 1467-1800), Vol. II, București, 1985, pag.15 ). În același document este menționat și satul Runtea, langă Grădiștea, sat dispărut. ( Ibidem ). O atestare documentară mai veche o are satul Băești, actualul sat Dobricea, acesta apare menționat în Hrisovul dat de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) la 18 ianuarie 1480. (Documenta Romaniae Historica, B, Țara Românească, vol I, Editura Academiei RSR, București, 1966, pag. 273-276, 350) În același document este menționat și satul Vâlsănești, lângă Grădiștea, sat dispărut, rămas în toponimia locală. (ibidem). Satul Turburea este atestat în anul 1502, satul Obislavul în anul 1722, satul Dobrina, lângă Turburea în anul 1576 – sat dispărut –iar în anul 1514 este atestat satul Straja, lângă Grădiștea, sat dispărut . ( Studii Vâlcene, Serie nouă, Nr. I(VIII), Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2003, pag. 25-35.) Etimologie: GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” – întemeietorul așezării; Linia – în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” – posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim geomorfologic care indică o așezare întemeiată pe o vale în apropierea cetății; Obislavul de la hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen Petrescu, Vâlcea – Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol I, II, Râmnicu – Vâlcea, Editura Conphys, 2007, pag. 403). Pentru Obislavul propun și următoarea formă: Obi + Slavu = slavii de la Obi ( fluviu in vestul Siberiei, Federația Rusă). Contribuția grădiștenilor pentru Războiul de independență din 1877 a constat în jertfe umane ( 8 morți), sume de bani ( 281 lei și 78 bani), 9 care cu câte 4 boi rechiziționate, transporturi cu atelajele locuitorilor, etc.( Corneliu Tamaș, Petre Bardașu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu – Bălcești, Contribuția județului Vâlcea la susținerea războiului de independență, 1877 – 1878, Bălcești pe Topolog, 1977) Din corpul de voluntari al lui Gheorghe Magheru, format în anul 1886, au făcut parte și 16 grădișteni. . ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I – Prezentare generală, coord. I. Soare, Rm Vâlcea, editura Fortuna, 2010). Răscoala de le 1907 nu a rămas fără ecou la Grădiștea. Primarul comunei Constantin M.R. Popa, preotul C. Roman și învățătorul Ion Brătulescu sunt acuzați că au încercat răzvrătirea locuitorilor împotriva proprietarului Dumitru B. Tomescu. ( Corneliu Tamaș, Petre Bardașu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu – Bălcești ță, Răscoala rănească din 1907 în județul Vâlcea, Bălcești pe Topolog, Societatea Prietenii Muzeului Bălcescu, 1974 ) Primul Război Mondial a provocat grădiștenilor mari suferințe. Pe câmpul de luptă au pierit 218 militari și 10 civili ( împușcați de armata maghiară din diferite vini). Ocupantul a ars biblioteca ( peste 1000 volume), a rechiziționat 96 perechi de boi și a obligat locuitorii la diferite corvezi. ( Corneliu Tamaș, Petre Bardașu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu – Bălcești, Județul Vâlcea în anii Primului Război Mondial, Bălcești pe Topolog, 1979) În anul 1920 este construit monumentul eroilor din războiul de independență și primul război mondial, cel din fața Primăriei. ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974). În Al Doilea Război Mondial Grădiștea pierde în luptă 74 de fii. Aceștia au luptat în Regimentul 2 Dorobanți. ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974).