Acest articol prezintă personajele secundare din povestirile cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și din lucrările necanonice derivate.
Inspectorul Baynes Inspectorul Baynes de la poliția din Surrey apare în cele două părți ale povestirii "Aventura din Wisteria Lodge", intitulate (i) "Neobișnuita experiență a domnului John Scott Eccles" și (ii) "Tigrul din San Pedro". El este singurul ofițer de poliție care l-a concurat vreodată pe Sherlock Holmes, în abilitățile sale de investigație. În această povestire, cititorul constată că, în ciuda faptului că lucrează fiecare după linii diferite de investigație, ambii ajung în același timp la concluzia corectă și rezolvă misterul. De fapt, Baynes l-a indus în eroare chiar și pe Holmes, pentru că a folosit o metodă similară cu cea des folosită de către detectiv atunci când a arestat omul greșit și a furnizat presei informații inexacte, în scopul de a-i da adevăratului criminal un fals sentiment de siguranță. Holmes l-a felicitat pe acest inspector și a afirmat că el crede că Baynes va ajunge departe în carieră, pentru că are instinct și intuiție.
Billy Billy este pajul lui Holmes, care apare în povestirile "Valea terorii", "Problema podului Thor" și "Cazul diamantului Mazarin". În acesta din urmă, el joacă un rol important ajutând la arestarea răufăcătorului. El este un personaj mult mai important în toate cele trei piese de teatru ale lui Doyle în care apare Sherlock Holmes, Sherlock Holmes; A Drama in Four Acts, The Stonor Case și The Crown Diamond, precum și în piesa The Painful Predicament of Sherlock Holmes scrisă de William Gillette. În 1903 Charlie Chaplin și-a inceput cariera jucând pe scenă rolul lui Billy atât în piesa în patru acte, cât și în piesa lui Gillette. Billy apare și în filme, printre care Sherlock Holmes și The Adventures of Sherlock Holmes.
Inspectorul Bradstreet Inspectorul Bradstreet este un detectiv care apare în trei povestiri: "Omul cu buza strâmbă", "Aventura rubinului albastru" și "Aventura degetului cel mare al inginerului".
Doyle l-a descris ca "un funcționar înalt și voinic [...] purtând un chipiu cu cozoroc și o jachetă". Ilustrațiile lui Sidney Paget pentru revista Strand Magazine îl prezintă ca purtând barbă. Doar aceste amănunte puține sunt prezentate despre el în canon.
Bradstreet a activat inițial în Divizia E a Scotland Yard, care-l asociază cu Bow Street Runners, un precursor al Scotland Yard. El susține că era polițist din 1862 ("Omul cu buză strâmbă"), dar în iunie 1889 Dr. Watson scrie că el era în Divizia B și se ocupa cu ancheta din cazul descris în "Aventura rubinului albastru". Potrivit autorului sherlockian Jack Tracy, Divizia B era:
"una din cele douăzeci și două de divizii administrative ale Poliției Metropolitane. Cele 5.17 mile pătrate includeau părți din south Kensington și din partea de sud-vest a Westminsterului [...]"Tracy, Jack. "The Encyclopaedia Sherlockiana" 1977 Doubleday & Co. În "Aventura degetului cel mare al inginerului", el îl însoțește pe Holmes la Eyford, un sat din Berkshire. Potrivit The Encyclopaedia Sherlockiana al lui Jack Tracy, el "făcea parte cel mai probabil din personalul de la sediul central."
Bradstreet nu este un om sever; în "Omul cu buza strâmbă" el ar putea să-l trimită pe mâna justiției pe falsul cerșetor, dar a ales să treacă cu vederea această acțiune pentru a evita umilirea soției și a copiilor lui Neville St. Clair.
Bradstreet apare în patru episoade ale serialului de televiziune Aventurile lui Sherlock Holmes, realizat de Granada Television, și anume "Aventura rubinului albastru", "Omul cu buza strâmbă", "Planurile Bruce-Partington" (înlocuindu-l pe inspectorul Lestrade, ca urmare a faptului că actorul Colin Jeavons nu era disponibil), "Aventura degetului cel mare al inginerului" și în "Cazul diamantului Mazarin" (unde are o apariție scurtă). Rolul a fost interpretat inițial de Brian Miller ca un om lăudăros și gălăgios, apoi de Denis Lill ca un polițist mult mai competent.
El apare și în seria The Adventures of Inspector Lestrade a scriitorului M. J. Trow.
Tobias Gregson Inspectorul Tobias Gregson, un inspector de la Scotland Yard, a fost introdus pentru prima dată în Un studiu în roșu (1887) și a apărut apoi în "Traducătorul de greacă" (1893), "Aventura din Wisteria Lodge" (1908) și "„Cercul Roșu”" (1911). Holmes îl declară a fi "cel mai deștept dintre cei de la Scotland Yard", dar având în vedere părerea lui Holmes despre detectivii de la Scotland Yard, aceasta nu este o laudă. Într-una din povestiri, Watson menționează în mod expres modul dur și rece în care acționează Gregson. Rivalul său de la Scotland Yard în lupta cu criminalitatea este inspectorul G. Lestrade.
Gregson apare pentru prima dată în Un studiu în roșu și este polul opus al unui alt personaj creat de Doyle, inspectorul Lestrade. Lestrade și Gregson sunt prezentați ca rivali, Doyle înălțând o barieră între ei pentru a sublinia animozitatea lor profesională. Gregson este înalt, cu fața albă și păr blond în contrast cu trăsăturile negricioase ale mai scundului Lestrade și are "mâini grase".
Dintre toți inspectorii de la Scotland Yard, Gregson se apropie cel mai mult de Sherlock Holmes din punct de vedere intelectual, recunoscând în același timp abilitățile lui Holmes și chiar admițând odată în fața lui Holmes că el se simte întotdeauna mai încrezător atunci când are parte de ajutorul lui Holmes într-un caz. Din păcate, el este legat de limitele legii, iar întârzierea în obținerea ajutorului său aproape că se transformă într-o tragedie în "Traducătorul de greacă", deoarece are nevoie de mult pentru a obține sprijinul legal. El are, de asemenea, unele defecte umane regretabile. În timpul evenimentelor relatate în Un studiu în roșu el râde de prostia colegului său Lestrade, de față cu Holmes și Watson, chiar dacă și el se află pe o pistă greșită. În "Traducătorul de greacă" este nevoie de prea mult timp pentru a se angaja în prevenirea unei răpiri și a unei crime.
Spre deosebire de Lestrade, Gregson se folosește de unele scăpări ale legii și în "Traducătorul de greacă" trece cu vederea spargerea de către Holmes a unei ferestre și intrarea acestuia prin efracție într-o casă. Ca urmare a acestei acțiuni, viața vecinului lui Mycroft Holmes este salvată.
Gregson apare pentru ultima oară în povestirea "„Cercul Roșu”" a lui Doyle în cadrul evenimentelor care au avut loc în 1902, dar nu au fost publicate de către Dr. Watson până în 1911. În această ultimă scriere, Watson observă că: Detectivii noștri oficiali s-ar putea să aibă lipsuri la capitolul inteligență, dar niciodată nu duc lipsă de curaj. Gregson a urcat scara pentru a-l aresta pe acest criminal disperat, având același aer liniștit și oficial cu care ar fi urcat scara centrală din clădirea Scotland Yardului. Omul de la Pinkerton încercase să-l depășească, dar Gregson l-a împins cu fermitate înapoi. Pericolele Londrei erau privilegiul forțelor londoneze.
Acest pasaj arată cât de mult s-a aschimbat opnia lui Doyle cu privire la poliție. Spre deosebire de mulți scriitori din prezent, Doyle nu a acuzat poliția de corupție sau de lene în scrierile sale, dar a fost nevoie de ani de zile pentru ca el să scrie ceva pozitiv despre activitatea lor.
Stanley Hopkins Inspectorul Stanley Hopkins este un detectiv de la Scotland Yard și un student al metodelor deductive ale Holmes, pe care încearcă să le aplice în cadrul investigațiilor sale. Cu toate acestea, Holmes este foarte critic cu privire la capacitatea lui Hopkins de a le aplica bine; inspectorul face uneori astfel de greșeli ca arestarea unui om al cărui carnețel fusese găsit la locul crimei, în ciuda faptului că era imposibil din punct de vedere fizic ca omul în cauză să ucidă victima, așa cum a fost găsită aceasta. Hopkins trimite mai multe cazuri lui Holmes, care toate au loc în zonele de sud-est ale Angliei și Londrei, printre care:
"Ochelarii de aur", caz petrecut în 1894 în Chatham, Kent, "Peter „cel Negru”", caz petrecut în 1895 în Weald, "Fundașul dispărut", caz petrecut în 1896 la Cambridge și "Aventura de la Abbey Grange", caz petrecut în 1897 în Chislehurst.
Doamna Hudson
Doamna Hudson este proprietara locuinței lui Sherlock Holmes din Londra, de la adresa 221B Baker Street.
Doamna Hudson este o femeie care ține ca propria sa casă să fie curată și în ordine și adesea este în dezacord cu Sherlock Holmes în privința aceasta. Watson o descrie ca o bucătăreasă excelentă; în "Tratatul naval", Holmes spune că "ea gătește o gamă cam limitată de feluri de mâncare, dar are o idee bună despre micul dejun ca și o scoțiană"Doyle, Arthur Conan, Sir: "The Naval Treaty," The Memoirs of Sherlock Holmes. , pe care unii cititori au luat-o ca o referire la faptul că ea este scoțiană, iar alții că este o referire la bucătăria scoțiană din bancurile cu scoțieni. În afară de menționarea ei ca «stăpâna casei», autorul nu-i oferă nicio descriere fizică și nici măcar nu-i spune prenumele, deși ea a fost identificată cu « Martha » în Ultima reverență (His Last Bow). În versiunea în limba japoneză a serialului TV Sherlock Hound, ea este numită Marie Hudson.
În adaptările cinematografice și de televiziune ale scrierilor lui Conan Doyle, ea este prezentată de obicei ca o femeie în vârstă chiar dacă, în ocazii rare, ea este prezentată ca o femeie tânără.
Doctorul Watson a descris relațiile existente între Holmes și doamna Hudson, la începutul povestirii Detectivul muribund (The Adventure of the Dying Detective):
"Doamna Hudson, proprietăreasa lui Sherlock Holmes, era o femeie care suferea de mult timp. Nu numai pentru că primul etaj era invadat la orice oră de o grămadă de persoane ciudate și adesea indezirabile, dar și fiindcă remarcabilul ei chiriaș era excentric și ducea o viață foarte dezordonată care-i pusese de nenumărate ori răbdarea la încercare. Era incredibil de împrăștiat, asculta muzică la ore ciudate, uneori trăgea cu revolverul în casă, făcea experimente stranii și adesea urât mirositoare, iar în jurul lui plutea o atmosferă de violență și pericol care-l făcea cel mai rău chiriaș din Londra. Pe de altă parte, plătea regește. N-am nicio îndoială că s-ar fi putut cumpăra casa la prețul pe care Holmes l-a plătit pe chirie în anii cât am stat cu el.</blockquote>
<blockquote>Proprietăreasa îl privea cu adânc respect și teamă și nu îndrăznea niciodată să-l contrazică, oricât de scandaloase i-ar fi fost faptele. Ea îl și îndrăgea, fiindcă el era de o remarcabilă blândețe și curtoazie când avea de-a face cu femeile."
La un moment dat, în povestirea "Scandal în Boemia", Holmes își numește proprietăreasă ca "doamna Turner", ceea ce a cauzat mai multe speculații în rândul fanilor lui Holmes.
Doamna Hudson a jucat un rol important în filmul Aventurile lui Sherlock Holmes și ale Dr. Watson.
Primul episod al serialului BBC Sherlock (2010), "A Study in Pink", îi oferă doamnei Hudson o mică prezentare - Sherlock menționează că ea îi cere o chirie specială pentru că el a ajutat-o prin asigurarea condamnării și executării soțului ei, în Florida. Ea devine mai direct implicată într-un caz din episodul "A Scandal in Belgravia" (2012), atunci când locuința de la nr. 221B este atacată de către agenți operatori care provin aparent de la CIA și care au venit în căutarea unui videotelefon pe care Irene Adler îl lăsase în posesia lui Sherlock; atunci când agenții o torturează pe doamna Hudson încercând să găsească telefonul, distantul, în mod normal, Sherlock îl aruncă pe agentul responsabil de la o fereastră aflată la un etaj superior - aparent de mai multe ori -, și ulterior (atunci când Watson îi sugerează, pentru siguranța ei, să-și ia o pauză) își reafirmă afecțiunea lui pentru ea, afirmând că "Anglia va cădea" dacă doamna Hudson va pleca din strada Baker.
Shinwell Johnson