Visul din pavilionul roșu (chineză simplificată: 红楼梦; chineză tradițională: 紅樓夢; pinyin: Hóng Lóu Mèng; Wade–Giles: Hung Lou Meng) este unul dintre cele patru mari romane clasice ale literaturii chineze. Autorul romanului este Cao Xueqin. A fost creat la mijlocul secolului al XVIII-lea în timpul dinastiei Qing.

Intriga romanului descrie ascensiunea și declinul unei familii aemănătoare familiei lui Cao și, prin extensie, a dinastiei în sine. Cao descrie puterea tatălui asupra familiei, dar romanul se dorește a fi un memorial al femeilor pe care le-a cunoscut în tinerețe: prietene, rude și servitoare. La un nivel mai profund, autorul explorează întrebări religioase și filosofice, iar stilul de scriere include ecouri ale pieselor și romanelor lui Ming, precum și poezie din perioadele anterioare.Jonathan Spence, The Search for Modern China (New York: Norton, 1990), 106–110.

Cao a început să-l compună în anii 1740 și a lucrat la el până la moartea sa în 1763 sau 1764. Copii ale manuscrisului nefinalizat au circulat în cercul social al lui Cao, sub titlul Povestea unei pietre, în versiuni ușor diferite, de optzeci de capitole. Nu a fost publicat decât la aproape trei decenii după moartea lui Cao, când scriitorii Gao E și Cheng Weiyuan au editat prima și a doua ediție tipărite în 1791-1792, cu titlul Visul din pavilionul roșu, la care au adăugat 40 de capitole. Încă nu este stabilit dacă Gao și Cheng au scris ei înșiși aceste capitole și măsura în care au reprezentat sau nu intențiile lui Cao. Ediția lor de 120 de capitole a devenit cea mai răspândită versiune.David Hawkes, "Introduction", The Story of the Stone Vol. I (Penguin Books, 1973), pp. 15–19. Titlul a fost tradus în engleză și ca Red Chamber Dream și A Dream of Red Mansions. Redologia este domeniul de studiu dedicat acestui roman.

Rezumat

Personajul principal al cărții este o piatră străveche, rămasă în urmă după ce zeița Nüwa a creat raiul cu miliarde de ani în urmă. Piatra vrea să descopere plăcerile din „praful roșu” (lumea muritorilor), așa că îi roagă pe un preot taoist și pe un călugăr budist să o ia cu ei și să vadă lumea. Piatra, împreună cu un însoțitor (în versiunile lui Cheng-Gao cei doi sunt integrați într-un singur personaj), primește șansa de a învăța din existența oamenilor și pătrunde în regatul muritorilor, renăscută ca Jia Baoyu (Jadul prețios), de unde și „Povestea Pietrei”. miniatura|Pictură realizată de Sun Wen (1818-1904), artistul dinastiei Qing, înfățișând o scenă din roman Romanul descrie minuțios aspecte din viața a două ramuri bogate ale clanului aristocrat Jia: Casa Rongguo și Casa Ningguo, care locuiesc în reședințe opulente din capitală. Deși nu este menționat numele capitalei, în primul capitol se precizează că dinastia nu este determinată. Strămoșii celor două familii au fost făcuți nobili și au primit titluri imperiale, iar în momentul acțiunii din roman, aceste familii sunt cele mai ilustre din oraș. Una dintre fiicele din familia Jia primește titlul de Consoartă regală, iar pentru a o primi cum se cuvine, familia construiește Daguanyuan, o grădină cu un peisaj luxuriant, în care se va petrece mare parte din acțiunea romanului. În continuare, este descrisă bogăția, puterea și influența familie Jia în minuțioase detalii naturaliste, precum și decăderea acesteia, prin intermediul a 30 de personaje principale și peste 400 de personaje secundare.

Moștenitorul familiei, Baoyu, este un adolescent nepăsător, lipsit de orice grijă. El are o legătură specială cu verișoara lui, Lin Daiyu, care îi împărtășește dragostea pentru muzică și poezie. Însă Baoyu este predestinat să se căsătorească cu o altă verișoară, Xue Baochai, care, prin grație și inteligență, întruchipează idealul feminin, dar față de care el nu simte nicio afinitate emoțională. Acțiunea romanului se construiește în jurul rivalității romantice dintre aceste trei personaje, pe fondul decăderii familiei.

Personaje Visul din pavilionul roșu cuprinde un număr extraordinar de mare de personaje: aproape 40 sunt considerate personaje principale, plus peste 400 de personaje secundare.Yang, Weizhen; Guo, Rongguang (1986). „Introduction”. 山东文艺出版社. Romanul abundă în portrete complexe ale numeroaselor personaje feminine. Potrivit lui Lu Xun din anexa la O scurtă istorie a ficțiunii chineze, Visul din pavilionul roșu a întrecut cu mult mentalitatea și tehnicile imaginabile în ficțiunea tradițională chineză; maniera realistă în care sunt prezentate personaje autentic umane, nici absolut bune, dar nici absolut rele, creează impresia că sunt desprinse direct din lumea reală.

Numele personajelor reprezintă o provocare pentru traducător, deoarece multe dintre ele au o anumită semnificație. David Hawkes a păstrat numele stăpânilor, amantelor și membrilor familiei lor în pinyin (Jia Zheng și Lady Wang, de exemplu); a tradus semnificațiile numelor servitorilor și a scris numele taoiștilor și budiștilor în latină (Sapientia), iar pe cele ale actorilor și actrițelor în franceză.

Jia Baoyu și cele douăsprezece frumuseți din Jinling miniatura|Xue Baochai prinzând fluturi (cap. 27) - gravură în lemn

Jia Baoyu - Protagonistul romanului are în jur de 12 ani când începe acțiunea. Fiul adolescent al lui Jia Zheng și al soției acestuia, Lady Wang, s-a născut cu un mic fragment de jad în gură (Piatra) și este moștenitorul Casei Rongguo. Crescut foarte strict de tatăl său, adeptul al confucianismului, Baoyu preferă să citească texte taoiste precum Zhuangzi și Romance of the Western Camber, în loc de cele 4 cărți fundamentale ale educației clasice chineze. Este deosebit de inteligent, dar nu suportă mediul birocratic superficial din jurul tatălui său. Fire sensibilă și empatică, are o relație specială cu multe dintre femeile din casă. Lin Daiyu - verișoara primară mai tânără a lui Jia Baoyu și adevărata lui dragoste. Este fiica nobilului Lin Ruhai și a lui Lady Jia Min, mătușa lui Baoyu pe linie paternă. Lin Daiyu întruchipează eleganța și inteligența: frumoasă, sentimentală, sarcastică, independentă, o poetă împlinită, măcinată însă de accese de gelozie. Are probleme de respirație. Potrivit legendei, Baoyu, încarnat anterior ca zeul Shenying, a udat Perla purpurie, încarnarea lui Lin Daiyu. Scopul reîncarnării lor ca muritori este ca ea să îl răsplătească pe Baoyu cu lacrimi. Romanul propriu-zis începe odată cu capitolul 3, când Daiyu sosește la Casa Rongguo după moartea mamei sale. Xue Baochai - cealaltă verișoară primară a lui Jia Baoyu. Unica fiică a mătușii Xue, sora mamei lui Baoyu, Baochai este exact opusul lui Daiyu. În vreme ce Daiyu este sinceră și neconvențională, Baochai este versată și diplomată: o adevărată domniță feudală din China. Este descrisă ca fiind frumoasă și ambițioasă. Chipul ei este rotund, pielea albă, ochii mari și s-ar putea spune că are forme mai voluptoase, spre deosebire de Daiyu, a cărei apariție este angelică și delicată. Baochai are mereu asupra sa un pandantiv din aur pe care sunt inscripționate cuvinte primite în copilărie de la un călugăr budist. Inscripțiile de pe pandantivul ei și de pe jadul lui Baoyu par să se completeze perfect în lumea materială. În roman, căsătoria ei cu Baoyu apare ca predestinată, însă în cele din urmă nu se împlinește, căci dragostea lui Baoyu pentru frumoasa Daiyu nu piere nici după moartea acesteia. Jia Yuanchun - Sora mai mare cu zece ani a lui Baoyu. La început, a fost una dintre domnișoarele de onoare din palat, apoi a devenit consoartă imperială, după ce l-a impresionat pe împărat cu virtutea și educația ei aleasă. Poziția ei privilegiată de favorită a Împăratului marchează ascensiunea familiei Jia. Totuși, ea se simte prizonieră în palatul imperial și moare la vârsta de 40 de ani. Numele celor patru surori rostite împreună formează un omofon: Yuan-Ying-Tan-Xi cu „menite să suspine”. Jia Tanchun - sora vitregă mai mică a lui Baoyu, fiica concubinei Zhao. Extrem de nonconformistă, este aproape la fel de capabilă ca Wang Xifeng, cea care o și laudă de câte ori are ocazia, dar e conștientă că s-a născut din cine nu trebuie, deoarece copiii concubinelor nu sunt la fel de respectați precum cei ai soțiilor de drept. Tanchun este și o poetă foarte talentată. Este alintată „Trandafirul”, datorită frumuseții și agerimii sale. Mai târziu se va căsători cu un militar, departe de casă. Shi Xiangyun - Verișoara de gradul II a lui Baoyu, înrudită cu el din partea bunicii. Rămasă orfană de mică, a fost crescută de unchiul și mătușa din partea tatălui, oameni foarte bogați, dar care au tratat-o urât. Cu toate acestea, Xiangyun este o fire deschisă și veselă. O frumusețe androgină, arată foarte bine în haine bărbătești (odată s-a îmbrăcat cu hainele lui Baoyu și bunica ei a confundat-o cu un bărbat) și îi place să bea. Nu se sfiește să spună direct ceea ce crede, este voluntară și independentă, însă știe să ierte și să arate compasiune pentru cei din jurul ei. Cu o educație aleasă, este o poetă la fel de talentată ca Daiyu sau Baochai. Tânărul ei soț moare la scurt timp după căsătorie, iar ea jură să rămână văduva lui credincioasă pentru tot restul vieții. Miaoyu - O tânără călugăriță budistă din Casa Rongguo. Deși frumoasă și învățată, este rece, încrezută, puțin sociabilă și este obsedată de curățenie. În roman se spune că s-a călugărit nevoită de o afecțiune medicală și că se adăpostește aici din motive politice. După ce este răpită de bandiți, soarta ei rămâne un mister. Jia Yingchun - A doua pe linia femeilor din gospodăria lui Jia, după Yuanchun, Yingchun este fiica lui Jia She, unchiul lui Baoyu și vărul lui primar mai mare. O fire blândă, miloasă, păstrează distanța și are o atitudine mai degrabă apatică față de treburile lumești. Deși frumoasă și educată, nu se compară în istețime cu verișoarele ale ei. Trăsătura ei caracteristică este lipsa dorinței de a se implica în treburile familiei. În final, se va căsători cu un diplomat de la curtea imperială, într-o încercare disperată a tatălui ei de a spori averea în declin a familiei Jia. Tânăra Yingchun ajunge victima violenței domestice din partea soțului ei. Jia Xichun - verișoara mai tânără a lui Baoyu, din Casa Ningguo, crescută în Casa Rongguo. Pictoriță talentată și budistă devotată, este sora mai mică a lui Jia Zhen, capul Casei Ningguo. La sfârșitul romanului, după decăderea familiei Jia, Xichun renunță la plăcerile lumești și devine călugăriță budistă. Este aproape o copilă, descrisă ca preadolescentă în cea mai mare parte a romanului. Wang Xifeng - Verișoara prin alianță a lui Baoyu, tânăra soție a lui Jia Lian (văr primar cu Baoyu pe linie paternă), nepoata lui Lady Wang. Este întrudită cu Baoyu și prin sânge și prin alianță. Xifeng este o femeie foarte frumoasă, isteață, cu simțul umorului, deși uneori poate fi crudă și vicioasă. Categoric cea mai mondenă din tot romanul, ea se ocupă de administrarea treburilor domestice și deține putere economică și politică în cadrul familiei. Glumele ei le înveselesc pe Lady Wang și pe bunica Jia. Xifeng joacă perfect rolul de noră model și conduce gospodăria cu mână de fier. Personalitatea ei oscilează de la inimoasă și darnică față de cei săraci până la despotică și crudă, inclusiv capabilă de crimă. Face avere prin cămătărie și contribuie la decăderea familiei. Moare la scurt timp după ce bunurile familiei sunt confiscate de guvern. Jia Qiaojie - Fiica lui Wang Xifeng și a lui Jia Lian. În cea mai mare parte a romanului este înfățișată copil. În versiunea lui Gao E și Cheng Weiyuan, după declinul casei Jia, Qiaojie se căsătorește cu un fiu de țărani înstăriți pe care i-l prezentase bunica Liu și se mută la țară, fericită, departe de problemele celorlalți.