Moțiori este un sat în comuna Apateu din județul Arad, Crișana, România. Satul este situat în Câmpia Crișurilor. Aflat în nordul Județului Arad,mai precis în Câmpia Cermeiului, o subdiviziune a Câmpiei Crișurilor, satul Moțiori este situat la 2 km de Berechiu, la 7 km de Apateu, la 5 km de Șomoșcheș, la 10 de Cermei. De la Motiori până la orașele din zonă sunt următoarele distanțe: Ineu - 30 km, Chișineu Criș - 35 km, Salonta - 30 km, Arad - 87 km, Oradea - 65 km. Locuitorii satului Moțiori sunt moți, primii locuitori ai satului venind în jurul anului 1925. Din 1928 în Moțiori vor funcționa o școală de stat cu clasele I-IV, precum și Parohia Ortodoxă Moțiori. Localitatea a aparținut administrativ de Comuna Berechiu, până la trecerea ei în componența Comunei Apateu. Satul este format acum din 190 de numere de casă, o populație de aproximativ 270 de persoane, cu cetațenie română, de religie ortodoxă. Principala activitate a locuitorilor este agricultura de subzistență. În satul Moțiori a funcționat din 1928 o scoală primară, unde au învățat fii satului până în 2009, când școala a fost desființată. A existat în sat și o biserică ortodoxă din "văiugă" - pământ, care a fost demolată în anii '90, pe locul ei construindu-se actuala casă parohială. În perioada comunistă, satul Moțiori aparținea din punct de vedere agricol de C.A.P. Berechiu, fiind Ferma numărul 3 al acestuia. Până în anii '70 exista la Moțiori, chiar la intrare în localitate, Secția Mecanizată de Tractoare, care apoi a fost strămutată la Berechiu. După Unirea din 1918 a părților bănățene,crișene și sătmărene cu Țara și după reforma agrară din 1924, câteva familii de moți de la Arieșeni, au ales să urmeze "drumul la câmpie", pentru că regele Ferdinand promisese pământ arabil tuturor celor ce luptaseră în primul război mondial și erau din Ardeal. Astfel în 1925 ajung în zona Berechiu - Somoșcheș( la Somoșcheș funcționa Remonta regală), 5 familii de moți de la Arieșeni, și se stabilesc în zona actuală a vetrei satului, fără a avea acte de alcătuire a vreunei așezări. Din Munții Apuseni, s-au mutat la câmpie, în anul 1925 Belei Alexandru, Stan Petru, Vârciu Florea, Vârciu Iosif și Avram Petru. Până în anul 1928 erau așezate în vatra satului 50 de familii. Satul nou format nu avea școală și nici biserică, deși toți locuitorii erau ortodocși și fiecare familie avea copii. Autoritățile române le-au permis șederea dar fără să afecteze pământurile celor de la Berechiu Somoșcheș. Pentru a întra în "legalitate", Belei Alexandru v-a călători la București, cerând audiență la Rege, în 1925. Discuția cu regele nu s-a materializat, deoarece regele moare în același an. În 1926 și 1927, Belei Alexandru mai face două drumuri la București, fără nici un rezultat. În primăvara lui 1928, după Paști a mers din nou în audiență, la București, de această dată fiind primit de un membru al regenței, respectiv Vrednicul de pomenire Patriarhul Miron. În timpul discuției, patriarhul îl întreabă pe Belei Alexandru, cum dorește să se numească satul. Belei Alexandru răspunde:"Moți... ori...?, cum se va putea numi." În seara zilei de 13 septembrie 1928, la Poșta regală de la Berechiu, au ajuns, două scrisori destinate lui Belei Alexandru, fiind expediate de Regentul Patriarh Miron. Belei Alexandru a fost anunțat și a ridicat de la poștă cele două scrisori. Ajuns în sat, adună sătenii în ședință se deschid plicurile și toți au fost surprinși de ceea ce li se comunica de la București: - hotarul satului va avea 850 de hectare, pe care Patriarhul le luase din pământul Episcopiei Ortodoxe a Oradiei. După trasarea frontierei de vest o parte din pământurile pe are Vicariatul Ortodox de la Oradea le avea în Câmpia Ierului, au rămas în Ungaria, de aceea după reforma agrară din 1924, Episcopia nou înființată a Oradiei, primește pământ de-a lungul Canalului Beliu-Cermei-Tăut, între Valea Călăcii și Valea Chișlăcii. Aici între Berechiu, comună de care aparținea satul nou înființat și Șomoșches, în vechiul pământ al grofului Șoimony, noul pământ al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, moți primesc dreptul de a-și așeza vatra satului. - satul nou înființat avea aprobată înființarea școlii începând cu anul școlar 1928-1929. Primul învățător al satului s-a numit Gheorghe Lazăr și era de loc de la Abrud. În anul școlar 1928- 1929 au fost înscriși la școală 64 de copii din sat.
- se înființa din 1928 Parohia Ortodoxă Motiori. Toți sătenii sunt de acord ca Hramul Bisericii pe care o vor construi să fie "Înălțarea Sfintei Cruci", sărbătoarea zilei de 14 septembrie. Preotul numit pentru a săvârșit prima Liturghie în noul sat, ha fost Preotul Ortodox din Belfirul Tincii. Acesta a slujit în sat pana în 1930 când a venit preot părintele Sasu Sabin. Prima biserică din văiugă s-a zidit în 1929 și a fost funcțională până în 1990, demolata în 1993. Pe locul ei s-a ridicat noua casă parohială. La prima Liturghie care s-a săvârșit în biserica nou construită a participat și preotul Todea Ioan, de la Arieșeni, preotul din parohia căruia veniseră locuitorii satului. - Noul sat înființat purta numele de Moțiori. Satul Moțiori apare în documentele oficiale din septembrie 1928. De la jumătatea anilor `30, sătenii încep a aduna bani pentru noua biserică. Vor ajunge, câțiva ani mai târziu să cumpere chiar și materialele de zidărie, dar războiul al doilea mondial, abdicarea regelui și instaurarea regimului comunist au dus la abandonarea construcției. Biserica de zid se vede construi abia spre sfârșitul anilor`70, când preot paroh era Gheorghe Mang, de la Susag și primar la Apateu era Briciu Teodor. Construcția bisericii a fost făcută, față de autoritățile comuniste, într-un mod inedit. Sătenii au ridicat biserica, cu echipa de zidărie a lui Iosif (Ciotrea), de la Talpoș. În timpul lucrărilor, preotul nu a mai venit în filie, decât foarte rar, iar primarul a omis repetat să anunțe că la Moțiori, se construiește o nouă biserică. Astfel visul comunității de a avea o biserică nouă s-a realizat după 50 de ani de la înființarea satului.
Note
Moțiori, Apateu