Ucigașul ABC este o altă capodoperă a scriitoarei britanice Agatha Christie , carte publicată prima oară în Marea Britanie de către Collins Crime Club pe 6 ianuarie, anul 1936, iar în Statele Unite Ale Americii de către Dodd, Mean and Company pe 14 februarie în același an. Cartea îl înfățișează pe faimosul personaj Hercule Poirot, urmat de Arthur Hastings și Inspectorul-șef Japp. Relatarea romanului este extraordinară, combinând nararea la persoana I și III. Această abordare a fost concepută faimos de Charles Dickens în opera sa Casa Umbrelor și a fost încercată de către autoare în cartea Omul în costum maro . În scrierea Ucigașului ABC , relatarea la persoana I este făcută din perspectiva vechiului prieten al lui Poirot , Arthur Hastings.
Introducere Romanul dezvăluie într-o manieră atentă crimele și investigațiile ce se țin lanț, relatate din perspectiva unuia dintre personajele secundare. Poirot primește scrisori misterioase semnate sub un pseudonim ABC. În fiecare scrisoare se precizează data și locul următoarei crime. Crimele succed în mod alfabetic (datorită acestui mod de operare ,firul acțiunii devine și mai captivant) : Alice Asher era proprietara unui magazin de tutun ,omorâtă în propria-i tutungerie din Andover, din cauza unei lovituri puternice în cap ; Betty Barnard era o simplă chelneriță , strangulată la Bexhill, iar Sir Carmichael Clarke era un om bogat, ucis în casa sa din Churston. Când poliția ajunge la locul faptelor, descoperă lângă cadavre un ghid feroviar ABC, deschis la pagina localității unde va avea loc următoarea crimă.
Domnul Hercule Poirot anchetează, însă întâmpină două gânduri pe care nu și le poate explica : a),,De ce i-ar scrie ucigașul ABC lui, sau altei instituții cum e Scotland Yard ?" b) ,,De ce un om meticulous precum acest ABC a scris greșit adresa detectivului din Churston?" Între timp, marele detectivul belgian formează o ,,legiune" a rudelor celor decedați, în speranța de a mai căpăta noi informații.
Fiecare capitol narat de Hastings este urmat de descrierea unui moment din viața domnului Alexander Bonaparte Cust, un om de afaceri ce călătorește și un epileptic ce a servit în război, care este incapabil de a își aminti unele lucruri, conștientizând deseori că el a săvârșit un omor. În adevăr, nu este el cel care a ticluit acest plan macabru.
Inspector Crome, care nu se încrede în abilitățile detectivului Poirot, și doctorul Thompson fac parte din poliție.
Rezumat După întâlnirea cu soția celei de-a treia victimi, Lady Clarke, Poirot descoperă un lucru comun celor trei crime săvârșite până acum : un om ce vindea ciorapi de mătase a asistat la toate crimele comise în tot acest timp. A vândut o pereche de șosete doamnei Asher și domnișoarei Barnard, în timp ce a fost trimis departe fără să vândă la casa familiei Clarke. ABC tocmai a trimis o nouă scrisoare, ce direcționa poliția către Doncaster. Acolo urma o a patra crimă. Cum în aceeași zi avea să fie o cursă de cai la ,,St. Leger" , Poirot spera să-l prindă pe ucigaș. Dar ABC a dat lovitura într-un cinema, omorând din neatenție pe un anume domn George Earsfield, în loc să păstreze modul alfabetic și să-l asasineze pe Roger Emmanuels Downes, care se așezase la două locuri distanță. Cu toate acestea, Cust, asistând la această scenă, alergă din sala de cinema în urma unei pene de curent. Mai târziu, Alexander Bonaparte descoperă arma crimei în buzunarul paltonului său și urmele de sânge lăsate pe cămașă, crezând că el a săvârșit omorul.
Lilly, fiica proprietăresei domnului Cust, îl sfătuiește să se ferească de poliție. Acesta încercă să fugă din oraș, dar leșină în urma unei crize de epilepsie la secția de poliție din Andover. Tom Hartigan, prieten al lui Lilly, se confesează inspectorului Crome; mărturisește suspiciunile cu privire la domnul Cust. În acest timp Alexander Bonaparte Cust este sub arest, neamintindu-și faptul crimei, dar este convins de vinovăția sa. Casa îi este anchetată, iar în una dintre camere se găsesc ciorapi de mătase, liste de clienți, hârtie fină de scrisori (ce semăna cu corespondența primită de la misteriosul ABC), o cutie nedeschisă cu ghiduri feroviare ABC, iar în salon cuțitul pătat cu sânge, arma crimei. Poliția a găsit că "vinovatul" nu a fost niciodată angajat de către o firmă de stocare. S-a descoperit de asemenea că domnul Alexander nu beneficia de o mașină de scris. Poirot face o vizită acuzatului, dar se îndoiește de vina acestuia ascultându-i povestea, mai ales că acest domn a avut un alibi solid în ceea ce privește crima din Bexhill; protagonistul nu își amintește deloc momentul în care a ucis. Poirot anunță o nouă întâlnire cu ,,legiunea", ținând un discurs în care susține nevinovăția lui Cust. Discutând scrisoarea trimisă de ABC în momentul crimei din Churston, căpitanul Hastings sugeră că scrisoarea fusese menită să meargă pe căi greșite. Poirot susține că afirmația prietenului său este cât se poate de corectă. Criminalul încerca să inducă în eroare poliția, fără a întrerupe crima. Poirot demonstră că ABC este Franklin Clarke, fratele victimei Sir Carmichael Clark, moștenitorul averii Clarke, și un membru al ,,legiunii decedaților. Franklin se temea că, după moartea domnișoarei Clarke, Carmichael se va căsători cu Thora Grey, secretara irlandeză. Franklin decide să-l omoare pefratele său în timp ce Lady Clarke este în viață, transformând un simplu omor într-o operă a unui criminal în serie, pentru a înlătura anumite suspiciuni. Cust și Franklin s-au întâlnit întâmplător la o cârciumă. Lui Franklin i-a venit imediat ideea pseudonimului ABC (initialele numelui Alexander Bonaparte Cust). Apoi, el a planificat și a pus la cale totul.
Franklin râse la acuzația renumitului detectiv, dar se panică în timp ce Poirot afirma că amprenta domnului a fost găsită pe butoanele de la mașina de scris a lui Cust. Fratele victimei a fost recunoscut de Milly Higley în compania domnișoarei ucise, Betty Barnard. Franklin încercase să-l împuște pe domnul Poirot, folosindu-și propriul pistol, însă Poirot prevenise această acțiune, golind pistolul cu ajutorul unui hoț de buzunare. Peste câteva clipe, poliția deja îl reținea. Poirot îi mărturisi lui Hastings că amprenta de pe mașina de scris a fost o simplă minciună. Poirot este mulțumit de faptul că el și Hastings "au plecat la vânătoare încă o dată".
Personaje Următoarele detalii despre personaje sunt extrase din roman. Istoria și numele fiecărui personaj pot varia de la adaptare la adaptare, datorită cenzurii, culturii etc. A.B.C. - un criminal în serie cu sânge rece și inamicul puternic al lui Poirot în acest roman . El a ucis victimele în ordine alfabetică și a lasăt un ghid de cale ferată ABC lângă fiecare victimă ,oferind mici indicii in legătură cu scenele crimei. Alexander Bonaparte Cust - un om cu un nume ciudat; afacerist ce călătorește, vinzând ciorapi de mătase. Rămâne epileptic în urma unei lovituri puternice la cap în timp ce servea drept soldat în război. Alice Ascher - prima victimă a lui ABC, o femeie în vârstă, divorțată și fără copii; deținătoare a unei mici tutungerii din Andover. Franz Asher - soțul alcoolic al doamnei Asher; a fost pentru scurt timp un suspect în ceea ce privește uciderea fostei sale soții. Elizabeth "Betty" Barnard - a doua victimă a criminalului în serie; o tânara chelneriță ce lucra într-o cafenea în apropiere de plaja din Bexhill. Megan Barnard - sora mai mare a victimei din Bexhill, dealtfel o fire sensibilă; asistă la ,,legiunea creată de Poirot. Milly Higley - propretara cafenelei în care lucra Betty Barnard Sir Carmichael Clarke - a treia victimă a lui ABC, un om bătrân și bogat, ce locuia în Churston. Domnul Carmichael este un om fără copii, având o soție bolnavă de cancer. Lady Charlotte Clarke - văduva foarte bolnavă a lui Sir Carmichael; din cauza cancerului, ia diferite droguri, uneori delirând. Franklin Clarke – fratele mai mic al domnului Carmichael Clarke; un membru al ,,legiuniice se oferă să îl ajute pe Poirot. Inspector Crome - asistant la crima din Bexhill; are o părere proastă despre micul detectiv belgian. Roger Downes - un profesor de școală, prezent la cinema-ul din Doncaster. Cu toate că Downes părea să fie următoarea victimă a maniacului ABC , George Earlsfield a fost ucis în acea seară. Bătrânul profesor a fost așezat la doar două locuri distanță de decedat ,și este cel care a descoperit cadavrul lui Earlsfield . Mary Drower - nepoata lui Alice Asher; face parte din ,,legiune''. George Earlsfield - a patra victimă; bărbier care fusese de tură. Donald Fraser - logodnicul lui Betty; bărbat temperamental și un principal suspect în legătură cu asasinarea victimei; membru al ,,legiunii'' Thora Grey - frumoasa asistentă a lui Sir Carmichael Clarke; membră a ,,legiunii'' Tom Hartigan - iubitul lui Lily Marbury, căruia mama sa i-a închiriat o cameră lui Cust. L-a văzut pe Cust în stația din Euston cu un bilet către Doncaster și deveni suspicios când Lily raportă că tatăl ei avea să meargă spre Chentleham, luând trenul de la gara Paddington. Hercule Poirot - detectiv belgian ce a devenit faimos pentru rezolvarea cazurilor, folosind ,,micile celule cenușii''. Arthur Hastings - prietenul vechi al lui Poirot și partener în cazuri; un om nerăbdător; vasta sa imaginație este deseori în joacă ridiculizată de către Poirot. Detectiv Șef Inspector James Harold Japp - un vechi prieten al detectivului Poirot, care este însărcinat cu rezolvarea cazului. Lily Marbury - fiica îngăduitoare a proprietăresei lui Cust; ea l-a avertizat pe Cust, după ce iubitul ei a spus poliției acțiunile sale suspicioase. Doctorul Thompson - psiholog criminalist, ce încearcă să alcătuiască un profil al criminalului.
Semnificație literară și recepții Revista The Times Literary Supplement din 11 ianuarie 1936 include cu o notă de admirație următorul subiect ,,Dacă doamna Christie dezertează ficțiune pentru crimă, această acțiune va fi foarte periculoasă: nimeni nu își va putea explica acuzația unui personaj extrem de inocent, doar Poirot ne va lumina cu explicațiile sale".
Issac Anderson își termină critica din The New York Times Book Review, exprimându-se astfel: ,,Această poveste este un truc de primă clasă, scris într-o manieră deosebită a Agathei Christie. Pentru noi înseamnă cel mai bun lucru pe care ea l-a făcut vreodată, nicidecum exceptând Roger Ackroyd".
În numărul revistei The Observer din 5 ianuarie 1936, ,,Torquemada"(Edward Powys Mathers) spune:,,Ingeniozitatea...este un termen delicat ce exprimă talentul Agathei Christie. În Ucigașul ABC, aleasă corect de către Crime Club ca fiind cartea lunii, scriitoarea și-a îmbunătățit complet metodele de a ataca cititorul, iar acum, adevărul din spatele fantasticii serii de crime este la fel de nedescris precum orice adevăr pe care Poirot ni l-a dezvăluit. Cititorul adoptă două atitudini mintale diferite atunci când citește. După ce citește paginile excelente ale cărții, se întreabă:,, Oare mă va dezamăgi Agatha Christie? Crede ea că va reuși să-mi ofere o impecabilă poveste a unui detectiv și să meargă mai departe cu minciuna?". Atunci cititorul devine convins că s-a înșelat în privința autoarei și că este destul de capabil pentru a desluși singur arfificiul povestirii. El află în ultimul capitol, deoarece lectorul este ademenit de munca ,,serioasă" a unui grup de polițiști care este doar o pistă greșită, atenția sa stimulează o bănuială calmă a unui motiv; încă nu a greșit, dar va greși sigur. Pe lângă asta, este de notat faptul că personajele se disting în anumite scene ale romanului polițist pentru a ne da de înțeles că avem de-a face cu un criminal oribil. Suntem pregătiți să admitem acest lucru și să acuzăm cel mai suspect personaj, până când doamna Christie ne prezintă un om al cărui comportament nu e nici pe departe macabru".