Aventurile lui Arthur Gordon Pym

Aventurile lui Arthur Gordon Pym (în ) este un roman de aventuri scris de Edgar Allan Poe și publicat în 1837. El este singurul roman complet scris de Edgar Allan Poe. Această operă literară relatează povestea tânărului Arthur Gordon Pym, care a călătorit la bordul balenierei Grampus. În cursul călătoriei, Pym trece prin diverse aventuri și întâmplări tragice, inclusiv naufragiu, revoltă și canibalism, înainte de a fi salvat de echipajul lui Jane Guy. La bordul acestei nave, Pym și un marinar pe nume Dirk Peters își continuă aventurile lor pe mările sudului. Ajunși pe o insulă, ei întâlnesc băștinași ostili cu pielea neagră înainte de a fugi înapoi pe ocean. Romanul se termină brusc, cu Pym și Peters continuându-și drumul spre Polul Sud.

Povestea începe ca o aventură destul de convențională pe mare, dar devine din ce în ce mai ciudată și mai greu de clasificat. Poe, care intenționa să prezinte o poveste realistă, a fost inspirat din mai multe relatări ale călătoriilor pe mare, a împrumutat mult de la Jeremiah N. Reynolds și s-a referit la Teoria Pământului Gol. El s-a inspirat și din experiențele sale proprii pe mare. Analizele romanului se concentrează adesea pe elementele potențial autobiografice, precum și pe sugestiile de rasism și de simbolism în rândurile finale ale operei literare.

Dificultățile în obținerea unui succes literar timpuriu în cariera sa de autor de proză scurtă l-a inspirat pe Poe să scrie o operă literară mai lungă. Câteva episoade serializate din Aventurile lui Arthur Gordon Pym au fost publicate mai întâi în Southern Literary Messenger, fără a fi finalizate vreodată. Romanul a fost publicat integral în iulie 1838, în două volume. Unii critici au făcut comentarii negative față de această operă literară, considerând-o prea înspăimântătoare și o plagiere în cantități mari din alte lucrări, în timp ce alții au lăudat aventurile sale extraordinare. Poe însuși a numit-o mai târziu „o carte foarte proastă”. Cu toate acestea, Aventurile lui Arthur Gordon Pym a devenit o lucrare importantă, influențând în special operele lui Herman Melville și Jules Verne.

Rezumat

Romanul cuprinde o prefață, 25 de capitole și o postfață, cu un total de aproximativ 72.000 de cuvinte.

La bordul vasului Ariel (Capitolul I)

Arthur Gordon Pym s-a născut pe insula Nantucket, renumită pentru portul său pescăresc și pescuirea de balene. Cel mai bun prieten al său, Augustus Barnard, este fiul căpitanului unei baleniere (navă de pescuit balene). Într-o noapte, cei doi băieți se îmbată și decid, la propunerea lui Augustus, să profite de briză și să navigheze pe mica ambarcațiune a lui Pym, Ariel. Briza se dovedește totuși a fi un început de furtună violentă. Situația devine critică atunci când Augustus adoarme din cauza stării de ebrietate, iar neexperimentatul Pym trebuie să preia controlul ambarcațiunii. Ariel este salvat de Penguin, o balenieră ce se întorcea în port. Împotriva voinței căpitanului, echipajul de pe Penguin se întoarce pentru a-i căuta și salva pe Augustus și pe Pym. După ce tinerii ajung în siguranță înapoi pe pământ, ei decid să păstreze această întâmplare secretă față de părinții lor.

La bordul vasului Grampus (capitolele II – XIII) Prima sa aventură pe ocean nu îl descurajează pe Pym să dorească să navigheze din nou; mai mult, imaginația lui este stârnită de acea experiență. Interesul lui este în continuare alimentat de poveștile de viață marinărească pe care i le spune prietenul său. Pym decide să-l urmeze pe Augustus ca pasager clandestin la bordul lui Grampus, o balenieră condusă de tatăl lui Augustus care urma să călătorească pe mările sudice. În iunie 1827 cei doi băieți urcă la bordul navei, iar Augustus îl ajută pe Arthur să pregătească o ascunzătoare în cală, îmbarcându-l și pe Tiger, câinele credincios al lui Pym. Augustus promite să-și aprovizioneze prietenul cu apă și alimente, până când corabia va fi prea departe de țărm pentru a se mai întoarce, moment în care Pym va ieși din ascunzătoare.

Din cauza atmosferei înăbușitoare și a faptului că stătea înghesuit în întunericul din cală, starea lui Pym începe să se degradeze, făcându-l să aibă deliruri. El nu poate să comunice cu Augustus, nu reușește să obțină proviziile promise, astfel că își termină provizia de apă. În cursul calvarului său, el descoperă o scrisoare scrisă cu sânge atașată de zgarda câinelui său, Tiger, în care Pym era avertizat să rămână ascuns, viața lui depinzând de acest lucru.

Augustus reușește în cele din urmă să-l elibereze pe Arthur, explicând mesajul misterios, ca și întârzierea lui în reluarea legăturilor cu prietenul său: o revoltă a izbucnit la bordul balenierei. O parte a echipajului a fost masacrată de răsculați, în timp ce un alt grup, inclusiv tatăl lui Augustus, a fost coborât într-o barcă mică ce a fost lăsată să plutească în derivă pe ocean. Augustus a supraviețuit pentru că s-a împrietenit cu unul dintre răsculați, Dirk Peters, care regreta acum că a luat parte la revoltă.

Peters, Pym și Augustus pun la cale un plan pentru a prelua controlul asupra navei: Pym, a cărui prezență nu este cunoscută de răsculați, va aștepta o furtună și apoi se va îmbrăca în hainele unui marinar mort recent, deghizându-se ca o fantomă. În confuzia creată ca urmare a superstiției marinarilor, Peters și Augustus, ajutați de Tiger, vor prelua din nou controlul asupra navei. Totul merge conform planului, iar în curând cei trei bărbați devin stăpânii navei Grampus: toți răsculații sunt uciși sau aruncați peste bord cu excepția unuia, Richard Parker, pe care îl cruță pentru a-i ajuta să manevreze nava.

Furtuna crește în intensitate, rupând catargul, sfâșiind velele și inundând cala. Toți patru reușesc să supraviețuiască prin legarea lor de cabestan. Pe măsură ce furtuna încetează, ei se găsesc în condiții de siguranță pentru moment, dar fără provizii. În următoarele zile, oamenii se confruntă cu pericolul de a muri de foame și de sete.

Ei zăresc o navă olandeză care se deplasează haotic, cu un marinar pe punte care rânjește, dând din cap în semn de salut. Încântați la început de perspectiva salvării din necazuri, ei devin rapid îngroziți când nava se apropie, aceasta având un miros îngrozitor. Ei își dau seama în curând că marinarul aparent vesel este, de fapt, un cadavru proptit în balustrada navei, rânjetul datorându-i-se faptului că fața sa era parțial descompusă deoarece un pescăruș se hrănea cu carnea de pe ea. În timp ce nava trece pe lângă ei, devine clar faptul că toți ocupanții navei sunt cadavre aflate în stare de putrefacție.

Pe măsură ce timpul trece, fără a se vedea pământ sau o altă navă, Parker sugerează că unul dintre ei ar trebui să fie omorât ca hrană pentru ceilalți. Ei trag la sorți după obiceiul marinăresc și Parker este sacrificat. Acest lucru le oferă celorlalți o amânare, dar Augustus moare în curând din cauza rănilor suferite atunci când au recuperat controlul asupra navei Grampus și mai multe furtuni se abat asupra navei deja grav avariate. Pym și Peters stau pe corpul navei răsturnate și sunt aproape de moarte atunci când ei sunt salvați de Jane Guy, o navă din Liverpool.

La bordul vasului Jane Guy (capitolele XIV – XX) Pym și Peters devin membri ai echipajului și se alătură navei Jane Guy în expediția sa de vânătoare și de explorare a oceanelor sudice. Pym studiază insulele din jurul Capului Bunei Speranțe, devenind interesat de structurile sociale ale pinguinilor, albatroșilor și altor păsări de mare. La îndemnul său, căpitanul este de acord să navigheze mai la sud spre regiunile antarctice neexplorate.

Nava traversează o barieră de gheață și ajunge în largul mării, aproape de Polul Sud, dar unde era o climă blândă. Aici, Jane Guy ajunge la o insulă misterioasă numită Tsalal, locuită de un trib de negri aparent prietenoși, condus de un șef pe nume Too-Wit. Culoarea albă este străină locuitorilor insulei și îi neliniștește, pentru că acolo nu există nimic de acea culoare. Chiar și dinții localnicilor sunt negri. Insula este, de asemenea, adăpostul mai multor specii nedescoperite de floră și faună. Chiar și apa este diferită de apa din alte părți, fiind ciudat de groasă și având vene multicolore.

Relația localnicilor cu marinarii este inițial cordială, așa că Too-Wit și căpitanul navei încep să facă negoț. Prietenia lor, cu toate acestea, se dovedește a fi un șiretlic și în ajunul propus al plecării navei localnicii prind echipajul într-o ambuscadă organizată într-un defileu îngust. Toată lumea, cu excepția lui Pym și Peters, este sacrificată, iar corabia Jane Guy este ocupată și incendiată de tribul răuvoitor.

Tsalal și mai la sud (capitolele XXI – XXV)

Pym și Peters se ascund în munții care înconjurau locul ambuscadei. Ei descoperă un labirint de pasaje pe dealuri cu semne ciudate pe pereți și nu sunt de acord între ei dacă acestea se datorează unor cauze naturale sau artificiale. Confruntându-se cu o penurie de alimente, ei alergă disperați și fură o pirogă de la localnici, reușind cu greu să scape de pe insulă și luând un localnic ca prizonier.

Barca mică se strecoară mai departe spre sud pe un curent de apă din ce în ce mai cald, care a devenit de culoare alb lăptos. După mai multe zile, ei se confruntă cu o ploaie de cenușă și apoi observă o cataractă mare de ceață, în care se deschide o intrare. Localnicul luat cu ei moare atunci când o figură albă imensă apare în fața lor.

Aici, romanul se încheie brusc. Un post-scriptum scurt, aparent scris de editorii cărții, compară semnele din labirint și de pe pereți remarcate de Pym cu litere și hieroglife arabe și egiptene cu sensurile „umbrit”, „alb” și „Regiunea de Sud”.

Personaje Arthur Gordon Pym - protagonistul și personajul titular al romanului. Este fiul unui negustor furnizor al Marinei din Nantucket și nepotul unui avocat bogat. Dornic de aventuri, el se îmbarcă pe ascuns pe corabia Grampus, comandată de căpitanul Barnard, tatăl celui mai bun prieten al său. augustus Barnard - fiul unui căpitan de balenieră. Este prietenul cel mai bun al lui Arthur Gordon Pym, având cu aproape doi ani mai mult decât el. Dick Peters - maistru pe Grampus, care se alătură răsculaților. Metis de origine, el este fiul unui negustor de blănuri și al unei indience. Are o forță herculeană, în ciuda faptului că este mic de statură, și poartă o perucă din blană de animal. Începe să regrete că a luat parte la revoltă și preia controlul asupra navei, împreună cu Pym și cu Augustus. Richard Parker - marinar de pe Grampus, singurul supraviețuitor al grupului condus de secundul navei. El este cruțat pentru a ajuta la manevrarea corăbiei în furtună. Tiger (în traducere Tigru) - câinele lui Pym, din rasa Terra Nova. A fost îmbarcat în secret pe Grampus de către Augustus. Guy - căpitanul navei Jane Guy, coproprietar al vasului; un om cu purtări alese și cu multă experiență în negoț, dar ezitant și lipsit de energie. Too-Wit - conducătorul tribului de sălbatici de pe insula Tsalal. Se manifestă inițial binevoitor față de marinarii de pe Jane Guy pentru ca apoi să-și dovedească viclenia și cruzimea. Nu-Nu - localnic de pe insula Tsalal, luat ostatic de Pym și Peters la plecarea lor de pe insulă. Moare atunci când o figură albă imensă apare în fața lor, la finalul romanului.

Scrierea și publicarea romanului thumb|right|Prima parte a versiunii serializate a Aventurilor lui Arthur Gordon Pym a apărut în Southern Literary Messenger în ianuarie 1837.