George Mihail Vlădescu () a fost un prozator român.
Biografie S-a născut în comuna Cotești din județul Vrancea, ca fiu al funcționarului Mihai Vlădescu și al soției sale, Elena (n. Fleva).Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), 2004, p. 830. A absolvit studii medii și a lucrat pe rând ca funcționar, ofițer de armată și fermier.
A murit în comuna Dumitrești, din apropierea locului său de naștere.
Activitatea literară A debutat în anul 1903 în Sentinela și a colaborat cu articole și texte literare în publicațiile Convorbiri critice, Ramuri, Năzuința, Cosânzeana și Gândirea, Gândul nostru,Nicolae Iorga, Istoria literaturii romănești contemporane, vol. II, 1934, p. 262. Țara-de-josNicolae Iorga, Istoria literaturii romănești contemporane, vol. II, 1934, p. 269. ș.a., semnând uneori cu pseudonimele g.m.vl., G.M.VL., O.B., Mihail Corbea, Odo Basca, George Vlad, G. Mihail-Vlădescu sau G. M. Vlădescu-Vlad.
Prima sa carte publicată a fost volumul de nuvele Lacrimi adevărate, apărut în 1915. A publicat ulterior două volume de nuvele (Tăcere, 1923; Plecarea Magdalenei, 1936) și câteva romane (Menuetul, 1933; Moartea fratelui meu, 1934; Republica disperaților, 1935; Gol, 1937), în care a descris într-un stil fluent mediul provincial românesc. Menuetul a obținut Premiul Societății Scriitorilor Români, iar Moartea fratelui meu a câștigat premiul „Femina” în anul următor.Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), 2004, p. 831. Scrierile sale, în care melodrama alternează cu satira, sunt marcate de un umanitarism sentimental.Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), 2004, pp. 830-831.
Spre deosebire de nuvelele lui G.M. Vlădescu, pe care criticul Dumitru Murărașu le considera a fi reușite, romanele scriitorului fac parte dintr-o „maculatură pur comercială, digerată de lumea lipsită de educație estetică, doritoare totuși a-și petrece timpul cu «ficțiuni», într-o vreme când nu exista televizorul și cinematograful superproducție în culori”.
G.M. Vlădescu a mai publicat traduceri din operele lui Dostoievski și Mark Twain.
Opera Lacrimi adevărate, nuvele, București, 1915; Tăcere, nuvele, Casa Șc., București, 1923; Menuetul, roman, București, 1933 (ed. prefațată de Constantin Cubleșan, 1972; altă ed., 1988); Moartea fratelui meu, roman, București, 1934 (cuvânt înainte de T. Vârgolici, 1965; alte ed., 1971; 1988; pref. și curriculum vitae de T. Vârgolici, 1996); Republica disperaților, roman, Princ. Mircea, București, 1935; Plecarea Magdalenei, nuvele, București, 1936; Gol, vol. I (Început de viață), roman, Ed. Cugetarea, București, 1937; Rango, prietenul oamenilor. Povestiri din junglă și de pretutindeni, București, 1942; Gabroveni & Co., Boema, București, 1946.
Note
Bibliografie George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Minerva, București, 1982. Nicolae Iorga, Istoria literaturii romănești contemporane, vol. II: În căutarea fondului (1890-1934), Editura Adevĕrul, București, 1934. Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, vol. II (M-Z), Ed. Paralela 45, București, 2004, pp. 830-831.
Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Nașteri pe 2 martie Categorie:Decese în 1952 Categorie:Decese pe 29 martie Categorie:Nuveliști români Categorie:Oameni din județul Vrancea Categorie:Ofițeri ai Forțelor Terestre Române Categorie:Romancieri români Categorie:Scriitori români Categorie:Traducători din secolul al XX-lea Categorie:Traducători români