Miercurea Mare este în creștinism ziua de miercuri din Săptămâna Mare, săptămâna înainte de Paști. Este precedată de Marțea Mare și urmată de Joia Mare.

Liturghie Creștinismul răsăritean Rit bizantin

În Ritul Bizantin (folosit de Bisericile ortodoxe, unele Biserici catolice orientale și Biserici luterane orientale), tema Sfintei și Marii Miercuri este comemorarea femeii păcătoase care L-a uns pe Iisus înainte de răstignirea și îngroparea Sa (vezi Pilda celor doi datornici); o a doua temă este înțelegerea de a-L trăda pe Iisus făcută de Iuda Iscarioteanul.

Ziua începe la Vecernie, la care se poate adăuga celebrarea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite; de obicei, aceasta este săvârșită marți dimineața sau după-amiaza. La această slujbă, multe dintre imnele cântate la Utrenie sunt repetate. Lecturile vorbesc despre aflarea lui Moise și suferințele lui Iov. Evanghelia prezintă mai multe parabole despre a Doua Venire, inclusiv parabola fecioarelor înțelepte și neînțelepte.

Mai târziu în acea seară (în practica parohială) sau dimineața devreme a zilei următoare, Utrenia urmează formatul special cunoscut ca „Slujba Mirelui”, folosit în primele trei zile ale Săptămânii Mari. Evanghelia este un pasaj din Ioan 12 despre Iisus care Se descoperă unor greci. Spre sfârșitul Utreniei se cântă Imnul Casianei. Imnul (scris în secolul al IX-lea de Casiana) relatează despre femeia care a spălat picioarele lui Hristos în casa lui Simon Leprosul (). O mare parte a imnului este scrisă din perspectiva femeii păcătoase:

Acolo unde se folosește muzică bizantină, compoziția exprimă poezia atât de puternic încât adesea îi aduce pe mulți într-o stare de lacrimi și rugăciune. Imnul poate dura peste 25 de minute și reprezintă un punct culminant liturgic și muzical al întregului an.

La Vecernie, la care se poate adăuga celebrarea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite și care, strict vorbind, marchează începutul liturgic al Sfintei și Marii Joi, multe dintre imnele cântate la Utrenie sunt repetate. Lecturile vorbesc despre uciderea egipteanului de către Moise și despre Iov, care refuză să-L blesteme pe Dumnezeu în ciuda suferințelor sale. Evanghelia relatează despre femeia păcătoasă și trădarea lui Iuda.

În Grecia (și în alte locuri unde obiceiul s-a răspândit), toți membrii Bisericii primesc Taina Sfântului Maslu în seara zilei de miercuri.[http://lent.goarch.org/holy_wednesday/learn/ Great Lent, Holy Week, and Pascha: The Sacrament of Holy Unction: Holy Wednesday afternoon and Evening]

Din cauza înțelegerii făcute de Iuda de a-L trăda pe Iisus în această zi, creștinii ortodocși postesc în zilele de miercuri (precum și vinerea) de-a lungul întregului an.

Creștinism occidental Biserica Catolică

Astăzi, termenul „Tenebrae” se referă la o slujbă din Săptămâna Mare, de obicei celebrată în Miercurea Mare, care implică stingerea treptată a lumânărilor de pe un suport special (numit „herse”), lecturi legate de Patimile lui Iisus și producerea unui zgomot puternic (strepitus).

Înainte de Conciliul Vatican II, slujba Tenebrae, alcătuită din Utrenie și Laude din Joia Mare (Sfânta și Marea Joi), era celebrată în după-amiaza sau seara din Miercurea Mare. Denumirea provine din cuvântul latin tenebrae, care înseamnă „întuneric”. În cadrul acestei slujbe, toate lumânările de pe un candelabru special și de pe altar erau stinse treptat, cu excepția uneia singure. Aceasta era apoi ascunsă, iar biserica rămânea în întuneric deplin.

După recitarea și a unei rugăciuni speciale, se producea un zgomot puternic (în limba latină strepitus), care inițial marca plecarea slujitorilor, dar ulterior a fost interpretat ca simbol al confuziei și groazei care au însoțit moartea lui Iisus, inclusiv cutremurul menționat în Evanghelia după . O celebrare similară a Utreniei și Laudelor din Vinerea Mare și Sâmbăta Mare avea loc la sfârșitul fiecărei zile precedente.[http://www.newadvent.org/cathen/14506a.htm Herbert Thurston, "Tenebrae" în The Catholic Encyclopedia (New York 1912)] Acest obicei este încă păstrat de acele Biserici catolice care celebrează rânduiala de dinaintea reformelor Săptămânii Mari din 1955.

În forma mai veche a Liturghiei, cunoscută ca Liturghia Tridentină, lecturile pentru Miercurea Mare sunt din ; și din Evanghelia după ; . În reforma din 1955 a Săptămânii Mari, primele 38 de versete din capitolul 22 al Evangheliei după Luca au fost eliminate. Aceste versete sunt păstrate în Bisericile romano-catolice care celebrează rânduiala anterioară anului 1955.

În forma obișnuită a ritului roman, lecturile pentru Miercurea Mare sunt Isaia 50:4–9a și Matei 26:14–25.

Bisericile luterane Bisericile luterane țin slujbe în Miercurea Mare, adesea sub forma Tenebrae.

Bisericile anglicane În Biserica Episcopală din Statele Unite, membră a Comuniunii Anglicane, oficiul de Tenebrae este celebrat în Miercurea Mare.

Referințe

Legături externe Miercurea Mare din Saptamana Patimilor - Tradarea lui Iuda

Categorie:Săptămâna Mare Categorie:Miercuri Categorie:Catolicism și ortodoxie răsăriteană