Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este o arie naturală protejată cu regim de rezervație cu o suprafață de 8247 ha, constituită prin apariția H.G. 2151/2004 în scopul protecției și conservării biodiversității din lunca inundabilă a râului Prut.
Importanță Importanța ecologică acestui parc, rezultă prin caracterul de poartă de intrare în Rezervația Biosferei Delta Dunării a părții terminale a râului Prut, respectiv prin specificitatea de traseu a trei coridoare majore de migrație a păsărilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei - traseul East Elbic (pe tot traseul raului Prut), traseul Carpatic (care se regăsește de-a lungul râului Siret) și traseul Pontic (spre nordul continentului european) Adevăul - știri din Galați - Cum mai sunt cheltuiți banii europeni: Educație civică în domeniul mediului pe 820.000 euro, 31 octombrie 2010 accesate 2012.04.18.
Teritoriul parcului exceptând Lacul Brateș, a fost declarat Sit de Importanță Comunitară (SCI) ROSCI0105, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000, prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, nr. 1964 din 13.12.2007, iar întreg teritoriul parcului a fost desemnat prin Hotărârea de Guvern nr. 1284/24.10.2007Hotărârea de Guvern Nr.1284 din 24.10.2007, accesat la 23 iunie 2012 și ca Arie Specială de Protecție Avifaunistică (SPA) în cadrul rețelei ecologice europene Natura 2000.
Date geografice Delimitare Parcul se află în sudul și estul judetului GalatiProtectedPlanet.net - Lunca Joasă a Prutului Inferior Natural Park (geolocalizare), accesat la 23 iunie 2012, având următoarele limite: spre N – pornește din dreptul Cotului Rusului, de la confluența râurilor Elan și Prut spre S – pornește de la confluența Prutului cu Dunărea (inclusiv Insula Cărăușului, Balta Zătun) spre V – are ca limită colinele Covurluiului spre E – se află granița de stat cu Republica Moldova pe o lungime de 122,4 km, până la limita cu județul Vaslui.
Are o lungime de 145 km și din suprafața sa, 62% este ocupat de diferite ecosisteme acvatice (curs de apă, lacuri, bălți sau zone mlăștinoase), 25% este ocupată de păduri de luncă, 6 % pășuni, 7% terenuri agricole, construcții, drumuri și altele, iar culturile agricole ocupă un foarte mic procent de 4%. Se mai găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme.
Căi de acces Principale: Spre sud: acces feroviar pe relația București - Galați prin Magistrala CFR 700 cu stație la Galați și prin linia 703 Galați - Bârlad aflată în apropiere, la vest. acces rutier DN2B (Galați - Giurgiulești vamă) acces fluvial pe Dunăre. Spre vest: DN26, din care se ramifică drumurile Frumușița-Scânteiești (DJ261A), Folțești-Tg.Bujor (DJ242), Măstăcani-Chiraftei-Fârțănești (intersecție cu DJ242) - Tg. Bujor, Oancea-Roșcani(DJ242E) - intersecție cu DJ242D - Băneasa (DJ242B)- Tg. Bujor, Suceveni-Băneasa (242D). Spre nord: la limita cu județul Vaslui există un drum agricol, dinspre Cavadinești. Spre est: râul Prut, navigabil pentru ambarcațiuni mici (șalupe usoare).
Secundare, care asigură legatura cu satele componente Suceveni-Rogojeni, Cavadinești-Vădeni, Suceveni-Vădeni, Suceveni-Onciu, Vlădești-Roșcani, parțial asfaltate.
Calitatea cailor de comunicatie principale este relativ bună.
Geologie și geomorfologie Bazinul hidrografic Prut în zona sa inferioară de pe teritoriul județului Galați, se încadrează în marea unitate geomorfologică a Podișului Moldovei, subunitatea Platforma Bârladului cu sectorul său Platforma Covurlui, care este subdivizată la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitătăți geomorfologice: platouri, văi și Lunca PrutuluiLunca Joasă a Prutului-Portal Natura 2000 accesat 2012.06.15.
Din punct de vedere geologic în fundamentul parcului se regasesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice si jurasice, cutate în orogeneza hercinică și kimmerică veche.
În partea de nord a arealului în triasic, peste fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse.
Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continuă de la nord spre sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, balti si mlaștini).
Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasa a Prutului Inferior (la confluența cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocoșului. Lunca Prutului are altitudini de 10–20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre varsarea în Dunare. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre vest.
Rețeaua hidrografică Este alcatuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea, Seaca, Stoeneasca, Brănești) si Chineja (se varsa în Lacul Brateș).
Clima Este temperat – continentală cu puternice influențe excesive.
Componente Lunca inferioară a Prutului pe o lungime de 122 km, aflată între talvegul apei și digul de apărare împotriva inundațiilor - pe porțiunea Giurgiulești Vamă și localitatea Vlădești, iar în amonte - aflată între talvegul râului și faleza Podișului Covurlui (Colinele Covurlui), zonă aflată în regim liber de inundație; Zona Dunarii (12 km) - aflată între talvegul fluviului și digul de aparare împotriva inundațiilor. Zona Brateș, respectiv Lacul Brateș - cu alimentare prin canalul Ghimia din râul Prut.
Zone de conservare specială:Studiu de Evaluare Adecvata P.U.Z. „COM. SCHELA, T58/3, 80/1,81/1,82, 83, 84, 85, 86/1” JUD. GALAȚI, p.26-37 accesat 2012.06.15
Lacul Brateș (2.120 ha), supranumit "Balatonul Romaniei"O zi în sălbăticia Deltei Prutului,2010.08.16, România Liberă accesat 2012.06.16, inclusiv pepiniera piscicolă, zona de stufăriș și vegetație palustră; Ostrovul Prut zona îndiguită a Prutului între Punct Vamă Giurgiulești și Vlădești, care include parcele și subparcelele forestiere, lacuri, bălți și zonă de stufăriș zona inundabilă a râului Prut care include: Lacul Pochina – Rogojeni, inclusiv zona aferentă de stufăriș și vegetație palustră zona Vădeni situată între confluența pârâului Stâlpului cu râul Prut și hotarul de nord al județului Galați cu județul Vaslui, care include Lacul Teleajen, Bălțile Cacia și Mata-Rădeanu precum și zonele de stufăriș, suprafețe agricole, pășuni și pădure de frontieră
Arii naturale protejate cu regim de rezervație naturală: Lunca Joasă a Prutului: 81 ha din extremitatea nord-estică a Județului Galați, aflate în cuprinsul complexului agro-piscicol Mata-Rădeanu pe teritoriul comunei Cavadinești - sat Vădeni, reprezentând de fapt o suprafață inclusă în Balta Mata, Lacul Pochina: 75 ha de baltă a râului Prut, aflate în nord-estul județului pe raza administrativă a comunei Suceveni - sat Rogojeni, din estul intravilantului acestui sat Lacul Vlășcuța: 42 ha situate pe raza administrativă a comunei Măstăcani sat Drăculești, respectiv în zona îndiguită a râului Prut Ostrovul Prut: 62 ha situate pe Dunăre în dreptul gurii de vărsare a Prutului în fluviu, pe raza administrativă a municipiului Galați. Propriu-zis,despletește Dunărea în două brațe,cel nordic fiind navigabil.
Arealul parcului se suprapune peste Situl de Importanță Comunitară “Lunca Joasă a Prutului”, în proporție de 98%, iar în cazul Ariei de Protecție Specială “Lunca Prutului –Vlădești – Frumușița” procentul este de 63%.
Biodiversitate Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasa a Prutului Inferior sunt cele acvatice (cca. 60% din suprafață) - reprezentate de râul Prut, fluviul Dunarea , lacuri și bălți naturale sau amenajate piscicol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile.
Habitate Râuri, lacuri, mlaștiniBidoversitatea ecosistemelor cu valoare naturală ridicată din zona Prutului inferior - studiu de caz - Județul Galați, 2008.04.18, Dr. Teodor Glăvan – Societatea Ornitologică Română (SOR)Bazinul Prutului-Studiu de hidrologie,Florin Vartolomei, Teză de doctorat Facultatea de Geografie-Univeristatea București, 2008 accesat 2012.06.15 Tipuri de habitate: Ape statatoare oligotrofe până la mezotrofe Lacuri eutrofe naturale Lacuri distrofice și iazuri; Râuri cu maluri nămoloase
Floră și faună Flora este constituită din vegetație palustră (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus), papură (Țypha latifolia), stuf (Phragmites communis) sau vegetație ierbacee precum coada calului (Equisetuni arvense), izma broaștei (Mentua aquatica), săgeata apei (Sagitaria sagitifolia), iarba mlaștinii (Juncus effusus), piciorul cocoșului (Ranunculus lingua), rogozul (Carex sp.), țipirigul (Heleocharis palustris), cucuta de apă (Cicuta virosa), rosatea (Buttomus umbelatus), coada șoricelului (Achillea millefolium), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plutnița (Nymphoides peltata), troscotul de apă (Polygonum amphibium), ciulinul de baltă (Trapa natans), broscărița (Potamogeton natans), lintița (Lemna sp.), peștișoara (Salvinia natans) . Alături apar troscotul de baltă, nufărul galben, nufărul alb, Urticularia vulgaris (o planta carnivora acvatica).
Speciile mezofile și mezohidrofile de luncă sunt reprezentate de: firuță (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens)
Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai puține de cele mezofile și sunt folosite în principal ca și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile degradate, constituind o frână în eroziunea de suprafață a solurilor. Ca specii se regăsesc Stipetum capillatae, negara (Stipa capillata), păiușul (Festica valesiaca), bărboasa (Botriochloa ischaemum), pelinița (Artemisa austriaca), scrântitoarea (Potentilla argentea), laptele câinelui (Euphorbia nicaeensis), graminee (Lolium perene, L.multiflorum, Bromus inermis, Dactylis glomerata, Festuca pratensis) și leguminoase (Medicaro satriva, Onobrychis viciaefolia, Lotus corniculatus, Melilotus officinalus). În anumite locuri improprii agriculturii și desfășurării pășunatului se întâlnesc tufărișuri în special de păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas) și măceș (Rosa canina). Mai rar pot fi văzute scumpia (Cotinus coggygria), sângerul (Cornus sanguinea). Acestea au un rol important în protecția versanților și refacerea profilului.
Habitatul reprezentat de păduri ripariene mixte, este dezvoltat pe depozite aluvionare recente, situate în cursul major al râurilor, expuse inundațiilor și este constituit din arbori de esență tare, cu specii de stejar (Quercus robur), ulmul (Ulmus laevis), frasinul (cu specii de Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia).
Zăvoaiele sunt specifice solurilor aluviale, inundate periodic și cu exces de umiditate freatică. Vegetația lemnoasă este alcătuită mai ales din esențe moi ca: salcie (Salix alba), plop alb (Populus alba), cătină roșie (Tamarix ramosisimd)