Acest articol se referă la pictorul Petre Alexandrescu. Pentru alte sensuri, vedeți Petre Alexandrescu (istoric și arheolog) .

Petre Alexandrescu (n. 1828, București sau Craiova - d. 18 iulie 1899, Brăila) a fost un pictor român care a pășit pe urmele lui Gheorghe Tattarescu. Nu se știe dacă s-a înscris la Academia di San Luca, cert este că a rămas la Roma cinci ani de zile, până în 1856. Din afirmațiile lui Ion Frunzetti, artistul a trecut în 1856 pe la Paris unde ar fi fost elevul lui Léon Cogniet (1794 - 1880), care era profesor al Academiei de Arte și avea o mare influență asupra tineretului. Tot Frunzetti a afirmat că Alexandrescu a fost coleg de atelier cu Jules Lefebvre, Carolus Duran și Emile Bayard, care erau pictori academiști opozanți fervenți ai înnoirii limbajului artistic.

A fost profesor de desen la Gimnaziul Gheorghe Lazăr, al patrulea gimnaziu din București, unde a rămas până la 1867. Petre Alexandrescu contribuit la decorarea bisericii Antim din București și a lucrat la Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Brăila. În anul 1867 artistul a plecat de la București la Brăila și a renunțat la pictură. Chiar dacă retragerea sa din domeniul artei a fost atât de stranie, ceea ce nu este fără semnificație, totul având conotații asupra psihologiei acestuia precum și asupra mediului artistic al epocii, Petre Alexandrescu a contribuit la prestigiului artei academice de tip clasic. El a insuflat gustul spre alegoria convențională și spre compoziția retorică prin toate lucrările pe care le-a realizat. A strecurat totuși elemente de viziune de tip realist în portretistica sa, fapt care a dus la deschiderea unui drum mai sănătos decât a făcut-o Gheorghe Tattarescu. Cu toate acestea, artistul român nu a fost o personalitate capabilă de a contracara în arta românească tendița oficială spre academism.

Studii Petre Alexandrescu s-a născut după unii analiști la București în anul 1828,Theodor Cornel: Figuri contemporane din România, dicționar bibliografic, București, 1909 după alții probabil la Craiova.Frunzetti, Arta..., pag. 212 Ipoteza că s-ar fi născut în capitala Băniei survine chiar de la o declarație a artistului făcută într-un act datat în 28 februarie 1851 prin care și-a numit părinții ca fiind locuitori ai Craiovei. Istoricul Ion Frunzetti a opinat că este foarte probabil ca familia pictorului să se fi mutat acolo în acea perioadă.

Pictorul a dovedit de timpuriu abilități în domeniul artei, fapt pentru care el a ajuns în anul 1851, deja de la vârsta de șaptesprezece ani, să îndeplinească funcția de profesor de desen sau, probabil, după Frunzetti, doar suplinitor al unei catedre de desen la o școală neprecizată. Petre Alexandrescu a fost remarcat de către Barbu Știrbei în împrejurări necunoscute și a hotărât să-l trimită în străinătate pentru ca să-și completeze studiile, care studii nici ele nu se știe astăzi unde le-a început. Există în schimb atestări documentare, așa cum este un ofis domnesc emis în ianuarie 1851,V. A. Urechia: Istoria Școalelor, vol. III, pag. 60George Oprescu... pag. 156 prin care se aprobă trimiterea tânărului artist la Roma pentru o perioadă de patru ani. Finanțarea bursei care s-a acordat a fost susținută de către Eforia Școalelor. Printr-o declarație pe care a dat-o pictorul ca urmare a luării la cunoștință a deciziei domnești, acesta se obliga ca după terminarea studiilor să îndeplinească funcția de profesor de desen prin școlile publice.Declarația lui Petre Alexandrescu se află astăzi la Arhivele Statului, Opisul Ministerului Instrucțiunii din Muntenia, dosar nr. 1978 din anul 1851 Din acest document a dedus Frunzetti că Barbu Știrbei dorea formarea pedagogilor în școlile de artă și nu a pictorilor profesioniști. Din aceeași declarație se relevă că proaspătul bursier a dorit să plece mai întâi la Viena și mai apoi la Roma. Cert este că bursa a fost acordată începând din data de 1 martie 1851.

Petre Alexandrescu a plecat din țară la sfârșitul lunii martie a anului 1851,Arhivele Statului, Opisul Ministerului Instrucțiunii din Muntenia, dosar nr. 1978, jurnalul Eforiei din 7 martie 1851 așa cum reiese din corespondența sa prin care a amintit că a ajuns la Viena în ziua de 3 aprilie 1851.Frunzetti, Arta..., pag. 213 Într-o scrisoare trimisă Eforiei Școalelor, artistul a povestit despre primul contact cu orașul și despre discuțiile pe care le-a avut cu un pictor despre cel mai bun parcurs educațional pe care ar trebui să-l facă. Astfel, sfaturile pe care le-a primit l-au încurajat să plece la studii la Paris sau în Italia pentru că Academia de la Viena nu era cea mai bună opțiune. Un alt motiv pentru care Petre Alexandrescu nu a urmat cursuri de artă la Viena a fost necunoașterea limbii germane deoarece „... eu vroescu mai întâi să-mi corijez desemnu, ș-apoi să-ncep la lucruri mai înaintate; și cum aș putea să mi-l corijez necunoscând nicidecum limba germană? N-ar fi o pierdere de timp ca să rămân aici?”

Din cauză că pașaportul pe care-l avea, menționa punctul de destinație finală Viena, artistul a așteptat până în ziua de 5 mai pentru a primi viza pentru Italia. A ajuns la Roma în 30 mai 1851 și a trimis o scrisoare Eforiei în care a precizat că „... îndată după aranjare am căutat pe dl. Tattarescu și nu l-am găsit, plecat cu 20 de zile înaintea sosirii mele, pentru Florența. Eu am luat cu chirie odaia ce a avut-o dl. Tattarescu atîția ani, la Via Frattina nr. 99.”Frunzetti, Arta..., pag. 214 Practic, Alexandrescu a pășit pe urmele lui Tattarescu. Nu se știe dacă s-a înscris la Academia di San Luca, cert este că a rămas la Roma cinci ani de zile, până în 1856. Din afirmațiile lui Ion Frunzetti, artistul a trecut în 1856 pe la Paris unde ar fi fost elevul lui Léon Cogniet (1794 - 1880), care era profesor al Academiei de Arte și avea o mare influență asupra tineretului. Tot Frunzetti a afirmat că Alexandrescu a fost coleg de atelier cu Jules Lefebvre, Carolus Duran și Emile Bayard, care erau pictori academiști opozanți fervenți ai înnoirii limbajului artistic.George Oprescu... pag. 157

Cariera artistică

În anul 1858 a pictat la Paris o Unire a Principatelor.Conform Românul din 18/30 ianuarie 1858George Oprescu... pag. 158 În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masăAdrian-Silvan Ionescu: Modernitatea lui Aman. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte două femei: Justiția și Istoria, sunt martore la acest act solemn. Vezi și articolul Unirea Principatelor (desen de Gheorghe Tattarescu) După 1859, Alexandrescu s-a întors la Craiova, la părinții săi, unde a pictat portretele membrilor familiilor boierești din oraș: Oteteleșeni, Vărvoreni, Filișeni. În această perioadă s-a împrietenit cu Eufrosin Poteca care ajunsese egumen al Mănăstirii Gura Motrului. În ianuarie 1860 a plecat la București, unde a îndeplinit funcția de profesor de desen la Gimnaziul Gheorghe Lazăr, al patrulea gimnaziu din oraș, unde a rămas până la 1867. Este de precizat că în acei ani Constantin Lecca preda desenul la Colegiul Sfântul Sava, Gheorghe Tattarescu la Școala Ostășească (incert), reînființată de Barbu Știrbei în 1850,Ghika, Un pictor..., pag. 109 și Fidelis Walch la Gimnaziul Sfântul Gheorghe (?). Aici l-a avut ca elev pe viitorul pictor de renume Ion Andreescu. În anul 1861 a făcut parte din comisia care a elaborat regulamentul și proiectul de creare al școlilor, muzeelor și expozițiilor. La întocmirea regulamentului a colaborat cu Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Istoricul Ion Frunzetti a opinat că numirea lui Alexandrescu în această comisie, făcută de către Ioan Maiorescu, s-ar datora notorietății pe care a obținut-o artistul la Craiova și a prieteniei lui cu Eufrosin Poteca, fiind cunoscut faptul că Maiorescu avea strânse legături cu capitala Olteniei și cu Poteca în special.Frunzetti, Arta..., pag. 215

Opera

În perioada în care a locuit în București, Petre Alexandrescu a pictat capete de expresie, portrete, compoziții cu tematică religioasă și alegorii cum a fost cea intitulată Libertatea, care a dispărut ca urmare a incendiului din 1884 de la Muzeul Național aflat în spațiile Universității din București, sau Cristos binecuvântând pruncii pe care a realizat-o la comanda Azilului Elena Doamna în anul 1860.

Petre Alexandrescu a realizat mai multe portrete ale burgheziei provinciale, așa cum sunt cele expuse la Muzeul de Artă din Craiova ale soților Ion Hagiad, realizate în anul 1860 în țară, cu toate că în tabloul cu Hagiad apare semnătura Roma 1860, camuflată sub ziarul pe care-l ține Hagiad. Din tablou se poate deduce că lucrarea ar fi fost făcută în Italia, dar se știe că în anul acela Alexandrescu se afla la București la catedra de desen de la Gimnaziul Gheorghe Lazăr. Fruzetti a precizat că ar exista posibilitatea unei călătorii pe care pictorul să o fi făcut în 1860, totuși opinia istoricului de artă a rămas la faptul că semnătura nu a fost decât o aluzie la sentimentele comune pe care pictorul și Hagiad le aveau pentru Roma.

Din portretele doamnei Hagiad (nesemnată) și Elenei Braboveanu reies calitățile unui portretist cu certe calități și preocupări referitoare la psihologia personajelor și totodată la arhitectura figurilor, efectelor de lumina, armonia culorilor, totul lăsând o impresie a unei picturi mai puțin superficiale care contrastează cu portretistica din acea epocă, chiar și cu cea a lui Tattarescu. Cele două portrete, spunea Frunzetti, se apropie mult de realismul solid al lui Theodor Aman. O pictură superficială este portretul lui Constantin Braboveanu ce pare a fi realizat după o fotografie.

Chiar dacă retragerea sa din domeniul artei a fost atât de stranie, ceea ce nu este fără semnificație, totul având conotații asupra psihologiei acestuia precum și asupra mediului artistic al epocii, Petre Alexandrescu a contribuit la prestigiului artei academice de tip clasic. El a insuflat gustul spre alegoria convențională și spre compoziția retorică prin toate lucrările pe care le-a realizat. A strecurat totuși elemente de viziune de tip realist în portretistica sa, fapt care a dus la deschiderea unui drum mai sănătos decât a făcut-o Gheorghe Tattarescu. Cu toate acestea, artistul român nu a fost o personalitate capabilă de a contracara în arta românească tendița oficială spre academism.Frunzetti, Arta..., pag. 217

Pictor de biserici A contribuit la decorarea bisericii Antim din București și ca urmare a faimei obținute a executat o mulțime de portrete de arhierei la cererea lui Dionisie Romano, episcopul Buzăului. Între 1860-1863, sub grija episcopului Clement al Argeșului, pictura originală a fost înlocuită cu alta, lucrată în frescă de pictorul Petre Alexandrescu. Peste tot se observă tendințele naturiste ale pictorului. Întreaga pictură a bisericii păstrează elemente de imitație a marilor artiști ai Renașterii, atât în compoziție cât și în tratarea personajelor.Top 5 mănăstiri de vizitat în București

A lucrat la Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Brăila. Pictura este executată în ulei, cu dominarea culorilor crem și maron închis, în anii 1863-1865, într-un stil de inspirație renascentistă italiană.Biserica Sfântul Nicolae, Brăila

Renunțarea la pictură