miniatura|Vedere panoramică asupra satului Horăști, localitate componentă a municipiului Motru, județul Gorj. Fotografia a fost realizată de pe Dealul Maiag, considerat cel mai înalt punct din zonă. Horăști este o localitate componentă a municipiului Motru, situată în extremitatea vestică a județului Gorj, în regiunea istorică Oltenia. La recensământul din 2021, localitatea avea 388 de locuitori.

Geografie Satul este amplasat într-o zonă deluroasă din bazinul hidrografic al râului Motru, în apropierea limitei administrative dintre municipiul Motru și comuna Samarinești. Așezarea s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Horăști și al drumurilor care fac legătura cu Leurda, Însurăței, Băzăvani, Samarinești și celelalte localități din zona Motrului.

Prin poziția sa, localitatea a avut de-a lungul timpului legături economice și administrative atât cu satele din actualul județ Gorj, precum Samarinești, Băzăvani și Tehomir, cât și cu localitățile din zona Broșteni–Strehaia, aflate în actualul județ Mehedinți.

Denumire În documentele și hărțile din secolul al XIX-lea, localitatea apare și sub forma Horești. Denumirea actuală, Horăști, este explicată de tradiția locală prin numărul mare de familii care purtau numele de Hoară și care locuiau în sat și în așezările învecinate.

Numele este astfel considerat un toponim format de la un nume de familie, prin adăugarea sufixului colectiv „-ești”, folosit frecvent în denumirea satelor românești.

Istorie și evoluție administrativă Horăști este atestat documentar cel târziu în secolul al XIX-lea. La sfârșitul acestui secol, Horești era atât sat, cât și comună rurală în plasa Văile din județul Mehedinți. Din fosta comună făceau parte satele și cătunele Băzăvani, Brabeși, Părvănești și Scoarța.

La începutul secolului al XX-lea, comuna avea, împreună cu așezările componente, aproximativ 660 de locuitori și 131 de case. Locuitorii se ocupau în principal cu agricultura, creșterea animalelor și apicultura. În comună funcționau două biserici și o școală.

În urma reorganizărilor administrative din secolul al XX-lea, vechea comună Horăști a fost desființată, iar localitățile componente au fost repartizate altor unități administrative. Băzăvani este în prezent sat al comunei Samarinești, în timp ce Părvănești și Scoarța nu mai apar ca sate distincte în nomenclatorul administrativ actual, denumirile fiind păstrate local ca toponime sau denumiri ale unor zone.

Așezări dispărute În apropierea actualului sat Horăști a existat așezarea Vrabeți, întâlnită în unele documente și sub formele Brabeți sau Brabeși. Locuitorii acesteia au ridicat, împreună cu cei din Horăști, prima biserică de lemn din zonă, sfințită în anul 1812.

Satul Vrabeți s-a depopulat treptat, iar teritoriul său a fost înglobat în Horăști. La mijlocul secolului al XX-lea, din vechea așezare mai rămăseseră doar două gospodării și biserica.Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din județul Gorj, Editura Arc 2000, București, 2001, pp. 201–203.

Vechea organizare teritorială a comunei Horăști explică legăturile istorice dintre localitate și așezările Băzăvani, Părvănești, Scoarța și Vrabeți. Unele dintre acestea și-au pierdut statutul administrativ, iar altele au fost incluse în comunele învecinate.

Mineritul Dezvoltarea modernă a localității a fost influențată de exploatarea lignitului din Valea Motrului. Primele lucrări pentru deschiderea minei Horăști au început în august 1960. Mina s-a numărat printre primele trei exploatări subterane deschise în zonă, alături de minele Leurda și Ploștina.

În anul 1960 au fost construite la Horăști două blocuri destinate personalului angajat în sectorul minier. Deschiderea exploatării a atras muncitori și specialiști din alte regiuni ale țării și a modificat structura socială și economică a satului.

Începând cu 1 septembrie 1968, Horăști, alături de Leurda, Însurăței, Ploștina, Dealu Pomilor, Roșiuța, Râpa și Lupoița, a intrat în componența administrativă a orașului Motru. În urma reorganizării administrativ-teritoriale din același an, localitatea a fost inclusă în județul Gorj.

Mina Horăști și-a încetat activitatea în anul 2005, după aproximativ 45 de ani de exploatare a cărbunelui. Închiderea acesteia a dus la redistribuirea sau disponibilizarea angajaților și la diminuarea activității economice din localitate.

Patrimoniu În localitate se află Biserica de lemn din Horăști cu hramul „Sfântul Gheorghe”, monument istoric clasat sub codul GJ-II-m-B-09313.

Prima biserică din acest loc a fost ridicată de locuitorii satului Vrabeți și de vecinii lor din Horăști și a fost sfințită la 30 iulie 1812. Actualul edificiu de lemn a fost construit între anii 1878 și 1886. Biserica are o navă dreptunghiulară, un altar poligonal, o prispă pe latura vestică și o clopotniță separată.Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din județul Gorj, Editura Arc 2000, București, 2001, pp. 201–203.

În curtea bisericii se află și un monument funerar al familiei Hoară. Memorialul este dedicat mai multor generații ale familiei și comemorează, între alții, doi militari căzuți în cele două războaie mondiale. Prin inscripțiile și fotografiile păstrate, monumentul reprezintă o mărturie a participării locuitorilor din Horăști la conflictele militare ale secolului al XX-lea.

Monumentul familiei are caracter funerar și memorial și nu trebuie confundat cu monumentele publice ale eroilor ridicate de administrațiile locale.

Note

Legături externe

Horăști, Motru