Raci este un sat în comuna Negomir din județul Gorj, Oltenia, România.

Etimologie Există mai multe păreri privind originea toponimicului „Raci”. În anul 1905, învățătorul Constantin Alexianu spunea: „comuna și-a luat numele de la Valea Racilor, care în timpurile de demult era vestită pentru racii cei mulți și gustoși care se găseau în pârâul ce curgea prin această vale”.Învățătoarea Ecaterina Răceanu reia în lucrarea sa această legendă, avansând însă și o altă ipoteză, conform căreia: „numele satului Raci trebuie să vină de la un strămoș care a pus bazele vetrei satului și care se numea Racu ori Racea, urmașii acestuia numindu-se Racii sau Răcenii”. Aceeași opinie o găsim și în lucrarea monografică a profesorului Constantin Toma.

Legenda, care spune că toponimicul are legătură cu mulțimea racilor din apa Jilțului, este întărită însă de lingvistică, care socotește că numele satului vine de la substantivul „rac(i)”.

Istorie

Origini Documentar, denumirea Raci apare pentru prima dată în anul 1548. Începând de la anul respectiv, numele așezării Raci apare din ce în ce mai frecvent în documentele vremii.

Cu ocazia unei hotărnicii din 9 iulie 1743, moșnenii Diatco cu ceata Suveții și Pătru cu ceata lui Oproiu, prezintă un act emis de cancelaria domnească la 1548, în care se arată că aceștia au moșie de moștenire de la moșii lor, Stanciu, Scânteia și Dobri:„[...] având acești moșteni moșia numai în hotarul Racilor de Sus [...]”.În aceeași împrejurare, Alexie cu ceata lui prezintă un hrisov de la Mihnea, din anul 1570, prin care se dovedește că are moșie cumpărată în Raci.

Este interesant de reținut faptul că satul Raci apare în anul 1548 sub denumirea de Racii de Sus, iar la 30 iunie 1609, într-un hrisov dat de Radu Șerban, aflăm că voievodul dă Mănăstirii Strâmba:„[...] pentru ca să-i fie moșie în Raci în hotarul de jos, ce se cheamă Stejarul de Jilț [...]”.Aceasta dovedește că, încă de la început, la Raci există două sate și anume:

Racii de Sus, lucru confirmat și de hrisovul din 30 iunie 1609, menționat mai sus, în care se afirmă că Mănăstirea Strâmba a cumpărat:

„[...] partea lui Pătru Coleșiu, toată, peste toate hotarele ori cât se va alege din Racii de Sus cu 1200 asprii [...]”;

Racii de Jos, această denumire fiind întâlnită și la 10 decembrie 1749, când moșnenii din Raci își hotărnicesc moșiile din Raci și Stejarul, ocazie cu care se afirmă că:

„[...] s-au ales și dania din partea fiește-căruia într-amândouă hotarele și am dat toată partea la un loc în hotarul Racilor de Jos [...]”. Hrisovul lui Radu Șerban din 30 iunie 1609 face precizarea că Racii de Jos se mai numesc și Stejarul de Jilț, satul apărând frecvent în documente sub denumirea din urmă. Astfel, la 1749, patru boieri au fost aduși de moșnenii din Raci pentru a stabili părțile de proprietate din satul Raci și Stejarul după apa Jilțului, hotărnicia amintind în chip expres: „Noi patru boieri ce am fost luați de toți moșnenii din Raci [...] ca să ne hotărâm și să împărțim moșia Raci și Stejaru după apa Jilțului [...]”. În satul Baniu există și astăzi un stejar multisecular, care a fost declarat monument al naturii și credem că satul Stejarul de Jilț a luat numele de la stejarii ce se găseau acolo pe vremea întemeierii satului. De asemenea, poziția satului Racii de Jos este în josul văii Jilțului în raport cu satul Racii de Sus, iar documentele, după cum am văzut, vorbesc de Racii de Sus și de Racii de Jos, ultimul sat fiind același cu Stejarul de Jilț, mai târziu primind numele de Baniu pe care-l poartă și astăzi, înglobând însă și o parte din Strâmba Mică (Nucetu).

Perioada Războaielor Mondiale În timpul războiului pentru desăvârșirea unității naționale, satul Raci a fost martorul unor lupte care s-au dat pe dealul dinspre Bolboși între armata română și cea austro-germană. La lupta angajată aici a participat regimentul colonelului Tăut în componența căruia intrau și soldați răceni. Deși încercuiți, românii au dat dovadă de abnegație și mult curaj, după cum recunosc în memoriile lor câțiva ofițeri germani. Ei au reușit să rupă încercuirea.

Iată o informație în legătură cu acest episod a unui ofițer german:„Veni știrea că inamicul, ajutat de ceată trecuse pe un drum nearătat pe hartă, respingând linia noastră închisă [...] o bună parte din case fură găsite arse, mulți oameni și cai răniți, morți și alții dispăruți”.Câțiva ostași care scăpaseră din încercuirea din noiembrie 1916 de la Jiu, conduși de locotenent de rezervă Victor Popescu, trecând prin Raci, vor încerca să organizeze un detașament de partizani pentru a lupta împotriva cotropitorilor. Acesta va încerca să arunce în aer comandamentul german instalat în una din casele comunei dar intenția îi va fi divulgată (printre alții și de către primarul Petrache Popescu), fiind nevoit să se retragă cu oamenii săi, retragere după care mulți săteni din Raci vor fi chinuiți pentru a arăta locul unde se ascunsese detașamentul lt. Victor Popescu. Din solidaritate și ură, țăranii răceni nu vor mărturisi nimic.

În vederea organizării detașamentului de partizani, lt. Popescu a lansat un apel către țărani prin care arăta: „Trăim timpuri grele și vom trăi și mai rău dacă nu ne vom uni. Și dacă ne vom pârâ unii pe alții germanilor, va fi rău. Arătați fiecare din voi că mai aveți sânge românesc în vinele voastre. Puneți mâna pe topor, coasă, sapă și pari. Decât prizonieri schingiuiți și cu familiile batjocorite de dușmani, mai bine în codru cu arma în mână, făcându-ne datoria pentru țară ca strămoșii noștri sau să murim. Iar voi, soldați pe care norocul v-a despărțit de frații voștri, nu vă predați inamicului căci rău va fi de voi. Nu vă îndoiți de vitejia armatelor noastre”.Cu tot eroismul soldaților și al celor care s-au înrolat în detașamentul lui Victor Popescu, mersul evenimentelor n-a putut fi oprit.

În timpul ocupației germane în comuna Raci se afla un comandament care strângea cereale, lapte, lână, etc. pe care le transporta la Târgu Cărbunești pentru întreținerea trupelor de ocupație din această zonă. Barany, șeful comandamentului din comuna Raci în timpul ocupației germane, obliga populația să predea aceste produse comandamentului și totodată să le transporte cu carele la stația din Târgu Cărbunești.

În perioada celui de al II-lea Război Mondial, populația a avut mult de suferit. Femeile au muncit forțat în locul bărbaților care luptau pe frontul de răsărit.

După întoarcerea armelor împotriva germanilor, populația din Raci a sprijinit acțiunea de urmărire a acestora, ajutând la transportul munițiilor de la Urdari până în Banat, cu un număr de 124 de care cu boi.

După 1944 În vederea înfăptuirii reformei agrare din anul 1945, în comuna Raci s-a format un comitet sătesc de împroprietărire din care au făcut parte: Constantin I. Răducanu, Ion Saregă, Constantin Vitcu, Grigore Gh. Brânzan și Constantin Țandără din comuna Raci, sprijiniți de un delegat al muncitorilor numit Purec Dumitru. Cu această ocazie au fost expropriate moșiile următorilor proprietari: Schintee, Pârvulescu și Iulia Mihăilescu. Au fost împroprietărite un număr de 250 familii de țărani care au primit 620 ha pământ, revenind fiecărei familii în medie 2,5 ha.

În anul 1955 sătenii comunei au înfăptuit o întovărășire agricolă, însă datorită faptului că solul este puțin fertil și impropriu lucrării cu mașini agricole, nu s-a putut înjgheba o cooperativă agricolă de producție.

Administrație Din punct de vedere administrativ, satul Raci a făcut parte, cel mai îndelungat timp, din comuna Raci, dar, în unele perioade ale istoriei sale, a făcut parte și din alte structuri administrativ-teritoriale. Astfel, „Racii de Strâmba”, în Indicatorul de nume al satelor din 1956, figurează ca fiind cătun al comunei Strâmba, de care a aparținut și în anii 1887 și 1896 sub denumirea de „Mahalaua Racilor”.

În Indicatorul de nume al comunelor din 1932 se arată faptul că satul a făcut parte, în 1930, din comuna Valea cu Apă. Din 1968, satul, împreună cu celelalte sate ale comunei Raci (Nucetu, Condeiești, Valea Racilor, Paltinu, Orzu și Artanu), fără Baniu, va intra în componența comunei Negomir. Baniu aparține, de atunci, comunei Borăscu.

Geografie Satul Raci se întinde de o parte și de alta a pârâului Jilțul Mic. Pe partea dreaptă a Jilțului se desfășoară cătunele Bacâți, Brînzănești și Țogoiești. Pe partea stângă se află Centrul Civic Raci, în ziua de astăzi aparținând satului Condeiești. miniatura|412x412px|Cătunul Brânzănești, Raci miniatura|211x211px|Podul Bibăniței, Raci Așezarea oamenilor în aceste cătune a fost determinată de un cadru natural favorabil. În zona satului Raci, lunca Jilțului se lărgește, mâlul adus de desele viituri făcând-o foarte productivă. Aici, la „Podul Bibăniței”, viitura Jilțului atinge maxima lărgime. Această luncă a oferit locuitorilor oportunitatea cultivării cerealelor. Valea cuprinsă între Dealul Dănăricu, la est, și Dealurile Brânzănești, Brândușelor și Ohaba, la vest, este foarte largă.{ "type": "FeatureCollection", "features": [

"type": "Feature", "properties": {}, "geometry": { "type": "Polygon", "coordinates": [ [ [ 23.265202, 44.749598 ], [ 23.264409, 44.74972 ], [ 23.263379, 44.750178 ], [ 23.262478, 44.750757 ], [ 23.262198, 44.751473 ], [ 23.261919, 44.752387 ], [ 23.261318, 44.75286 ], [ 23.26076, 44.753058 ], [ 23.259816, 44.753744 ], [ 23.258851, 44.754289 ], [ 23.25765, 44.755146 ], [ 23.256276, 44.75577 ], [ 23.255643, 44.756006 ], [ 23.255235, 44.756029 ], [ 23.254624, 44.755969 ], [ 23.253766, 44.755755 ], [ 23.253542, 44.755741 ], [ 23.253325, 44.7558 ], [ 23.25319, 44.755872 ], [ 23.25308, 44.755968 ], [ 23.253143, 44.756425 ], [ 23.253271, 44.756852 ], [ 23.25325, 44.757293 ], [ 23.253036, 44.75769 ], [ 23.252735, 44.758238 ], [ 23.252612, 44.758573 ], [ 23.252671, 44.758703 ], [ 23.252779, 44.758787 ], [ 23.253379, 44.758604 ], [ 23.254087, 44.758238 ], [ 23.254752, 44.757644 ], [ 23.255996, 44.757339 ], [ 23.256641, 44.756974 ], [ 23.258164, 44.75641 ], [ 23.259045, 44.755922 ], [ 23.259795, 44.755694 ], [ 23.260675, 44.755374 ], [ 23.261983, 44.754779 ], [ 23.262455, 44.754528 ], [ 23.262927, 44.754276 ], [ 23.263528, 44.753332 ], [ 23.264108, 44.752463 ], [ 23.264902, 44.751579 ], [ 23.266125, 44.75097 ], [ 23.266511, 44.750299 ], [ 23.265954, 44.749599 ], [ 23.265202, 44.749598 ] ] ]

] }O parte dintre locuitori au proprietăți în dealurile dinspre est, spre Urdari. Acestea sunt mai tot timpul zilei luminate de soare. Au fost alese de locuitori pentru a-și planta viile. Dealurile dinspre est sunt, de asemenea, cultivate cu diferiți pomi fructiferi. În trecut, aici se găseau cei mai buni cireși (cei trecuți de prima tinerețe își amintesc de aroma cireșelor pietroase).

Dealurile dinspre vest se caracterizează prin alunecări de teren și pante abrupte. Pe platouri s-au cultivat, de-a lungul timpului, cereale. Cea mai mare parte a acestor dealuri sunt acoperite de pășuni.

În toate cătunele satului Raci, se găsesc o mulțime de izvoare care alimentează văile acestora. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în satul Raci erau atestate trei puțuri și șapte fântâni.

Un factor important în evoluția așezării l-a constituit rețeaua de drumuri. Două sunt drumurile sătești cele mai importante în acest sat. Unul pornește din extremitatea sudică a satului Condeiești, la aproximativ 50 metri de biserică, traversează Jilțul și străbate cătunul Brînzănești pe toată lungimea lui. Celălalt pornește tot din drumul județean, trece peste „Podul Bibăniței” străbate cătunul Țogoiești și, unindu-se cu cel care vine dinspre Brînzănești, traversează Dealul Ohabei. Acest drum a fost modernizat (bituminat). El are o importanță foarte mare pentru locuitorii cuprinși între satele Artanu și Baniu, care, în ultimele două decenii, și-au orientat activitățile comerciale săptămânale spre comuna Bolboși.

Cătunul Bacâți { "type": "FeatureCollection", "features": [

"type": "Feature", "properties": {},