Eugen Taru (nume la naștere Eugeniu Starck; n. 22 aprilie 1913, Craiova – d. 1991, București) a fost un artist grafic, cunoscut mai ales prin desene, caricaturi, benzi desenate și ilustrații de carte. Biografie Taru avea rădăcini într-o familie de evrei sefarzi otomani, stabilită la Craiova. Pe de altă parte, tatăl său, de origine așkenază, Marcu Starck, era unul din cei mai însemnați oameni de afaceri evrei din Craiova, el și fratele său, Heinrich, fiind proprietarul fabricii Metallurgica Oltenia. Eugen Starck a absolvit Colegiul Carol I din Craiova, și apoi, Institutul de arhitectură din București, promoția 1936.Julian Pena-Pai, Clasici români: Eugen Taru Începând din anul 1930, a colaborat la principalele jurnale românești ale vremii - inclusiv Universul cu desene, caricaturi, portrete șarjă.
În timpul regimului antonescian a fost silit să se indeparteze de viata artistica publica, și s-a ocupat, între altele cu arhitectura. După instaurarea regimului comunist în România, averea familiei a fost naționalizată. În 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și a renunțat la activitatea de arhitect, dedicându-se exclusiv activității de grafician.Artistul, care se numea de-acum înainte Eugen Taru, a publicat desene în ziarele „Tânărul muncitor”, Scînteia tineretului, Scânteia, România Liberă și a avut o colaborare permanentă cu revista de satiră și umor Urzica. În spiritul politicii regimului comunist Taru a participat la propaganda regimului - contra Vestului, a burgheziei imperialiste, contra chiaburilor, a lui Tito etc. În anii 1950 a creat benzi desenate cu piticul Barbăcot. Între 1960 și 1972 a contribuit cu desene și benzi desenate în revistele pentru copii Arici Pogonici, Luminița și „Cravata Roșie”.Eugen Taru (22 April 1913 - 1991, Romania)
Viața privată Eugen Taru a fost căsătorit cu Josefina, balerină la Opera Română. Soții s-au sinucis impreună în locuința lor la București in anul 1991, când Eugen Taru avea 78 ani.
Expoziții 2016 100 de ani de minoritati etnice in cultura vizuala din Romania - Muzeul Bucurestiului – Muzeul Nicolae Minovici 9 octombrie-3 noiembrie 2016 De la propaganda politică la baby boom - Muzeul Județean de Istorie Brașov 25 martie-25 iulie 2015 De la Propaganda politică la baby boom - PostModernism Museum, București 29 iunie-1 octombrie 1983 (Bucharest – expoziție retrospectivă) 1966 (Baia-Mare, Tg. Mureș) 1965 (Brăila, Galați) 1963 (București, Eforie Nord, Leningrad, Kiev) A participat începând din 1949 la toate Expozițiile anuale de stat, iar din 1968 la Saloanele umoriștilor. A participat la principalele Saloane internaționale de carte ilustrată (Moscova, Leipzig, Bratislava, Bologna) și la numeroase Saloane de caricatură (Bordighera, Tolentino, Gabrovo, Akșehir, Skopje, Moscova, Marostice, Knokke-Heist, Marostica, Montreal, Atena).
Premii Laureat al Premiului de Stat (1952). Meritul Cultural clasa a IV-a (1968). Medalie de Argint la Expoziția internațională de carte (Leipzig, 1959). Premiul colectiv pentru grupul caricaturișilor români (Bordighera, 1967 – prima participare românească la un Salon internațional de caricatură !!!), Medalia de Aur (Tolentino – 1969, 1971, 1977), Premiul Special al revistei « Krokodil » (Moscova, 1973), Premiul I (Tolentino, 1979).
Distincții Ordinul Muncii clasa a III-a (9 iunie 1954) „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 230 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști plastici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 221. Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1266.
Lucrări de ilustrare de carte Ilustrații coperți și vignete la ciclul „Paravanul de aur”, autor Isac Ludo format din romanele: „Domnul general guvernează” (1953), „Starea de asediu” (1956), „Regele Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. Anton Pann, Povestea vorbii, Editura de stat pentru literatură și artă, 1958 Horia Liman, Cronica ilustrată a unei lumi apuse, consultanți științifici Eugen Schileru, Amelia Pavel și Mircea Popescu, Ed. Politică, București, 1959 e-ISSN: 2285-0163 Anna și Iojef Meliusz: Nae Deșteptul, roman pentru copii, Editura Tineretului, 1961; republicat la Editura Arthur, colecția Arthur Retro, 2024 Viața nemaipomenită a marelui Gargantua tatăl lui Pantagruel ticluită odinioară de François Rabelais povestită pentru copii de Romulus Vulpescu și ilustrată de Eugen Taru, Editura Tineretului, București, 1963 Anton Bacalbașa, Moș Teacă, Editura pentru literatură, 1965 Gottfried August Bürger: Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen, Editura Tineretului, București, 1967 Ion Luca Caragiale, Dl. Goe... și alții, Editura Ion Creangă, București, 1983
Note
Legături externe Eugen Taru
Vezi și Listă de desenatori, caricaturiști și graficieni Listă de creatori de benzi desenate români
Categorie:Nașteri în 1913 Categorie:Decese în 1991 Categorie:Caricaturiști români Categorie:Caricaturiști evrei Categorie:Desenatori români Categorie:Ilustratori români Categorie:Ilustratori evrei Categorie:Comuniști români Categorie:Colecționari de artă români Categorie:Propagandiști români Categorie:Realism socialist Categorie:Creatori de benzi desenate români Categorie:Evrei sefarzi români