Eugen Brote (n. 29 noiembrie 1850, Rășinari, Sibiu – d. 5 decembrie 1912, Brașov, comitatul Brașov) a fost un agronom, publicist și politician român.
Începuturile și educația
Primii ani (1850-1860) S-a născut într-o familie importantă românească din Rășinari, Transilvania. Tatăl său a fost Ioan Brote (1819-1871), un prosper om de afaceri, învățător la școala din Rășinari (1837-1838) și director al aceleiași școli (1850-1856). Ioan Brote era fiu de preot și îl cunoștea personal pe ierarhul ortodox Andrei Șaguna, care îl vizita la Rășinari și se sfătuia cu el. Mama lui Eugen Brote, Ana (1842-1892), născută Popovici Barcianu, provenea ea însăși dintr-o importantă familie din Rășnari, fiind sora lui Sava Popovici Barcianu.
Soții Ana și Ioan Brote au avut în total 14 copii, Eugen fiind al șaselea dintre ei. El și-a început studiile primare la școala din satul său natal în anul școlar 1856/1857, când director al școlii a devenit unchiul său matern, Sava Popovici Barcianu. În anul școlar 1857/1858, figurează înscris în clasa a III-a, ceea ce înseamnă că reușise să absolve două clase într-un singur an. Între 1858 și 1860 nu mai figurează în registrele școlii din Rășinări, probabil fiindcă și-a continuat studiile în particular, pregătindu-se pentru admiterea la gimnaziu.
Anii de școală în Sibiu (1860-1868) Începând cu anul 1860/1861, a studiat la Gimnaziul Luteran din Sibiu. A urmat cursurile în limba germană ale Gimnaziului până în 1864 când a absolvit clasa a IV-a. Aici a studiat latina, greaca veche, limba maternă (româna, în cazul lui), matematica, științele naturii, istoria și geografia, având rezultate școlare foarte bune.
Din 1864 până în 1868 a urmat cursurile Liceului German de Stat din Sibiu. În instituția înființată în 1692, în care se predase în limba latină până în 1848, cursurile se țineau în limba germană în vremea lui Eugen Brote. Materiile de studiu din liceau erau cele din timpul gimanziului, la care s-a adăugat și religia. Calificativele pe care le-a obținut au fost „satisfăcător”, „bine” și „foarte bine”, fără ca Brote să fie primul din clasă în vreunul dintre anii de studiu.
Educația universitară (1868-1870) Studiile superioare în vederea specializării le-a efectuat la Academia de Agricultură din Magyaróvár (ger. Ungarisch Altenburg, rom. Vechea Cetate Maghiară), o mică localitate din vestul Ungariei, în apropiere de granița cu Austria.Ștefănescu, Ștefan (coord.) (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura Științifică. p. 73. Durata cursurilor era de doi ani, iar limbile de predare erau germana și, începând cu 1868, maghiara. Înființată în 1818, Academia se bucura de un mare prestigiu la nivel european, atrăgând studenți de pe întregul continent. În perioada în care Brote a studiat aici economia și agricultura în limba germană (1868-1870), Academia mai era frecventată de un alt român transilvănean, Aron Chirilă, precum și de un român bucureștean, Iosif Popovici. Eugen Brote a studiat aici discipline variate, la unele dintre ele descurcându-se „bine” și „foarte bine”, precum geometria prcatică, mecanica, mineralogia, climatologia, botanica specială, cultura plantelor, silvicultura, creșterea cailor, arhitectura. La alte materii, precum chimia, zoologia, creșterea vitelor, medicina veterinară, economia națională, statistica, știința organizării, știința evalăurii, contabilitatea, tehnologia și noțiunile de drept, a promovat cu cel mai înalt calificativ, „eminent”. A absolvit cursurile Academiei în 1870.
Activitatea în Transilvania
Începutul activității (1871-1884) După finalizarea studiilor universitare a revenit la Sibiu. La 26 ianuarie/7 februarie 1871 s-a stins tatăl său, Ioan Brote, din a cărui avere a moștenit o parte, inclusiv o fermă în apropierea Sibiului unde a început să pună în aplicare cunoștințele dobândite la Academia din Magyaróvár. Vitele de rasă elvețiană crescute la ferma sa au avut parte de recunoaștere la concursuri românești, săsești și chiar ungurești. În anii care au urmat s-a lăsat absorbit de activitatea de moșier. În 1876 a mai luat în arendă și o grădină care aparținea Mitoropoliei Ardealului, iar la 3/15 iulie 1879 a adresat o cerere aceleaiași instituții pentru a solicita arendarea a și mai multor proprietăți.
Debutul său în gazetărie avea să vină abia în 1873, cînd Ștefan Pop a preluat inițiativa înființării la Blaj a unei gazete bilunare, Economul. În paginile acestei gazete au apărut din 15/27 septembrie 1873 până la 1/13 august 1874 mai multe articole ale lui Eugen Brote. Fiind agronom de profesie, a publicat nenumărate articole necesare conștientizării noilor tehnici agricole. Colaborator al Economului a fost și cumnatul său, Dimitrie Comșa, agronom căsătorit cu sora sa Constanția (n. 1856).
După o pauză de mai bine de un an, Brote se întoarce în activitatea publicistică în paginile unei reviste la care a contribuit încă de la apariție. În numărul său din 26 octombrie 1875 (st.v.) , ziarul românesc sibian Telegraful Român anunța apariția unui supliment cultural intitulat Foișoara Telegrafului Român. Noua publicație a apărut la 1/13 ianuarie 1876 și era condusă de Nicolae Cristea, redactorul ziarului principal, iar primii patru colaboratori au fost preotul Ilarion Pușcariu, Dimitrie Comșa, Daniil Popovici Barcianu și Eugen Brote însuși. Apariția noii reviste a fost în scurtă vreme remarcată de junimistul Mihai Eminescu din Iași, care salutat și apreciat publicația pentru conținutul său inovator și practic. În septembrie 1876, Brote a câștigat din nou aprecierea Mihai Eminescu pentru amplul său studiu, întins pe mai multe numere din Foișoara Telegrafului Român, în care critica deopotrivă ASTRA și revista Transilvania.. În pofida criticii dure, Brote a devenit totuși un membru de seamă al ASTRA începând cu 1877, ocupând diferite poziții în asociație până în 1888. Prima sa funcție a fost cea de controlor, pe care a căpătat-o în adunarea generală de la Blaj din august 1877.
Cele două publicații erau, din punct de vedere cultural, expresia transilvăneană a conservatorismului junimist. Chiar și la nivel formal ele aderau la părerile lui Titu Maiorescu, fiind primele publicații care au folosit ortografia fonetică cu caractere latine în detrimentul celei etimologice și latinizante. Brote a apărat personal această opțiune ortografică într-o polemică de presă în care s-a angajat în anul 1878, dojenind Foaia scolastecă din Blaj. Din punct de vedere politic însă, redacția sibiană a adoptat o linie liberală, mult mai potrivită contextului social din Transilvania. În pofida succesului său, existența Foișoarei Telegrafului Român nu a fost de lungă durată. Ultimul său număr a apărut în 25 decembrie 1877, echipa sa fuzionând cu gazeta principală. Conținutul vechiului supliment a continuat să se publice de trei ori pe săptămână în paginile Telegrafului Român.
Eugen Brote a jucat în această perioadă și un rol însemnat în biserica ortodoxă a românilor ardeleni. Încă din 1874 fusese ales deputat în Sinodul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Sibiului, al cărui membru a fost până în 1888. În 1877, Sinodul l-a ales și în calitatea de membru al Consistoriului arhidiecezan ca asesor-referent.
S-a căsătorit în anul 1880 la București cu Ana Triandafil. În plan politic, a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român din Transilvania în octombrie 1880.
Anii de la Tribuna (1884-1893) În aprilie 1884 s-a implicat în crearea ziarului Tribuna din Sibiu, alături de prietenul și colaboratorul său Ioan Slavici. Colaborarea cu Tribuna avea să fie pentru mai mulți ani principala sa formă de activitate politică și culturală.
În 1886 s-a împrietenit cu fruntașul liberal român Dimitrie Sturdza. Acest moment avea să marcheze începutul unei modificări a simpatiilor sale politice în privința partidelor din România. S-a despărțit treptat de conservatorii junimiști de care ajunsese să fie tot mai dezamăgit. În schimb s-a apropiat tot mai mult de Partidului Național Liberal, devenind principalul său susținător din Transilvania.
Anul 1888 este unul de cotitură pentru Eugen Brote. După arestarea lui Ioan Slavici, el devine conducătorul redacției ziarului Tribuna. În același an, în calitatea sa de membru de partid, s-a distanțat de vechiul său grup. Ca urmare a acestuei rupturi, își va pierde pe rînd poziția pe care o avea în cadrul ASTRA și calitatea de deputat în Sinodul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Sibiului. Tot în 1888 a fondat Reuniunea Română de Agricultură la Sibiu, fiind unul dintre militanții întăririi economice a românilor din Transilvania.
Anul 1889 a fost dificil pentru Tribuna din punct de vedere financiare. Până la finalul anului, redacția trebuia să obțină suma de 4.000 de florini. Ca urmare a eforturilor personale ale iui Brote și ale lui Slavici, sub forma unei campanii de strîngere de fonduri, gazeta a primit sub formă de donații chiar mai mult decât îi era necesar, punându-și la adăpost existența pentru o vreme. Mai târziu, în 1892, Eugen Brote avea să cumpere ziarul Tribuna pe care îl conducea deja din 1888, devenind unicul său acționar.
Tot în anul 1892, a fost și unul dintre redactorii Memorandumului Transilvaniei, alături de Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu și alții, și a fost parte din delegația de 237 de persoane care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului Franz Josef.
În ianuarie 1893 a fost unul dintre organizatorii Conferinței Naționalităților de la Viena. Iar în aceeași lună ianuarie, împreună cu Ioan Russu-Șirianu și Septimiu Albini, a întemeiat la Sibiu ziarul Foaia Poporului. Pentru a scăpa de procesul Memorandului, Eugen Brote a părăsit Austro-Ungaria.
Activitatea în România
Șederea în București (1893-1898) În octombrie 1893, a luat decizia de a pleca împreună cu Aurel C. Popovici în România. Cei doi au ajuns în București la 6/18 octombrie 1893, iar principala lor preocupare a fost să explice opiniei publice din România situația românilor transilvăneni în contextul persecuțiilor ce aveau loc ca urmare a Memorandumului. În acest sens, în 1895 a publicat „Cestiunea română din Transilvania și Ungaria”, lucrare amplu documentată, consacrată situației românilor din Monarhia Austro-Ungară, studiu premiat de Academia Română. Lucrarea s-a bucurat de un ecou european, întrucât a mai fost publicată atât în germană, cât și în italiană.
În 1896 s-a recăsătorit cu Adele von Heldenberggel, fiica unui profesor german de muzică din Sibiu.
Deși se afla în București, Brote a rămas interesat de activitatea grupului său din Transilvania cu care a rămas în permanentă legătură de-a lungul anilor. La inițiativa și cu fondurile lui Eugen Brote, în ianuarie 1897, la Arad a luat ființă un nou ziar, Tribuna poporului, care avea rolul de a continua activitatea vechiului ziar sibian Tribuna.
În 1897, prietenul său liberal, Dimitrie Sturdza, totodată mare moșier, l-a adus pe Eugen Brote la moșia sa moldovenească de 6.000 de hectare de la Găiceana (județul Tecuci). Brote a sesizat imediat potențialul uriaș, dar a observat și administrarea deficitară a domeniului. Sturdza și Brote au devenit asociați „în scopul cultivării raționale și rentabile a moșiei” și au încheiat o convenție pe zece ani în acest sens.
Pe moșia de la Găiceana (1898-1908) În primăvara anului 1898, Eugen Brote s-a stabilit pe moșia de Găiceana împreună cu familia sa. În calitate de asociat, el a investit mari sume de capital modernizând domeniul, în încercarea a crea o moșie model cu sate model.