Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra, care în mod obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-10 zile. Cu toate acestea, unele simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de virusuri cunoscute ce pot determina apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai des întâlnite.
În general, infecțiile tractului respirator superior sunt împărțite în funcție de zona afectată. Viroza respiratorie afectează în primul rând nasul, gâtul (faringită) și sinusurile (sinuzită). Ocazional, poate apărea și o conjunctivită la unul dintre ochi sau chiar ambii ochi. Simptomele sunt în cea mai mare parte declanșate mai degrabă de răspunsul autoimun al organismului la infecție, decât de distrugerea propriu-zisă a virusurilor asupra țesuturilor. Principala modalitate de prevenție constă în spălarea mâinilor, eventual și purtarea unei măști medicale de protecție, pentru un grad crescut de eficacitate. Există posibilitatea ca răceala să evolueze uneori către o pneumonie de origine virală sau bacteriană (pneumonie secundară).
Viroza respiratorie este cea mai frecventă boală care cauzează infecție la oameni. Nu există remediu pentru ea, dar simptomele pot fi tratate. De regulă, un adult poate răci de 2-3 ori într-un an, iar un copil de 6-12 ori. Aceste infecții există în rândul oamenilor încă din antichitate.
Semne și simptome Simptomele tipice ale unei răceli includ tuse, rinoree, congestie nazală și durere sau iritație în zona gâtului. Câteodată, acestea sunt însoțite de durere musculară (mialgie), senzație de oboseală, cefalee (durere de cap) și scăderea poftei de mâncareEccles Pg. 24. Durerea de gât este prezentă în aproximativ 40% dintre cazuri, în timp ce pentru tuse și dureri musculare procentul este de aproape 50%. La adulți, febra în general nu este prezentă, dar apare în mod obișnuit la sugari și copii. De asemenea, tusea este de obicei mai ușoară decât cea care însoțește gripa. Prezența simultană a tusei și a febrei indică, în cazul adulților, o probabilitate mai ridicată de gripă decât de viroză. De altfel, între cele două condiții patologice, există o serie întreagă de similaritățiEccles Pg.26. Totodată, infecțiile cauzate de un număr de virusuri implicate în apariția răcelii pot să fie uneori și asimptomaticeEccles Pg. 129Eccles Pg.50. Culoarea sputei sau secreției nazale poate varia de la incoloră spre galben sau verde și nu indică etiologia agentului responsabil de infecțieEccles Pg.30.
Evoluție O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere, atingând apogeul la 2-4 zile de la debut. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni. Durata medie a tusei este de 18 zile, iar în unele cazuri, persoanele afectate pot dezvolta o tuse post-virală care se poate menține după ce infecția a dispărut. La copii, tusea durează mai mult de zece zile în 30-40% din cazuri, ajungând la peste 25 de zile în 10% din cazuri.
Etiologie Virologie thumb|Coronavirusurile sunt un grup de virusuri cunoscute pentru rolul lor în viroza respiratorie. Acestea prezintă o aureolă (halou) atunci când sunt vizualizate cu un microscop electronic. Viroza respiratorie este o infecție a căilor respiratorii superioare. Agentul patogen cel mai des incriminat este rinovirusul (30-80%), un tip de picornavirus ce conține 99 de serotipuri cunoscuteEccles p. 77. Alte tipuri implicate pot fi: coronavirusul (~15%), influenza (10-15%), adenovirusul (5%), parainfluenza (virusurile paragripale), virusul sincițial respirator (VSR), enterovirusurile (altele decât rinovirusurile) și metapneumovirusul uman. Adesea, este prezent mai mult decât un singur virusEccles Pg.107. În total, peste două sute de tipuri diferite de virusuri sunt asociate cu răcelile.
Mod de transmitere Virusul responsabil de răceală se transmite în mod tipic prin inhalarea picăturilor mici din aer (aerosoli), prin contact direct cu secreții nazale infectate sau diverse obiecte prin care se poate transmite infecția (îmbrăcăminte de lână, cărți)Năstase C I - Dicționar Medical, Ed. Medicală, București 1998. Până în acest moment nu s-a stabilit care dintre aceste căi prezintă riscul cel mai mare. Cu toate acestea, contactul fizic dintre persoane, cu sau fără implicarea unui obiect contaminat, pare să fie de-o mai mare importanță decât transmiterea prin aerosoliEccles pp. 211, 215. Virusurile au capacitatea de a supraviețui perioade îndelungate de timp în mediu (peste 18 ore în cazul rinovirusurilor). Se pot atașa de mâinile oamenilor cu care vin în contact și ulterior transmise către ochii sau nasul lor unde infecția are loc. Transmiterea este des întâlnită în cadrul grădinițelor sau școlilor, din cauza prezenței multor copii cu imunitate scăzută, care adesea au și o igienă precară. Prin intermediul lor, aceste infecții sunt transmise mai apoi acasă, către alți membrii ai familiei. Nu există nici-o dovadă că aerul recirculat din timpul zborurilor cu avioanele comerciale ar fi o metodă de transmitere. Totuși, persoanele care se află în proximitatea acestor guri de ventilație a aerului pot prezenta un risc crescut. Răcelile cauzate de rinovirus au cel mai mare grad de infecțiozitate doar în primele trei zile de la apariția simptomelor, fiind mult mai puțin periculoase ulterior Invited letter in .
Rolul vremii în apariția răcelii Potrivit tradiției populare, răceala poate fi „luată” ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi scăzute, cum ar fi condițiile de ploaie sau iarnă. Câteva dintre virusurile care cauzează răceala sunt sezoniere, având loc mult mai frecvent în timpul condițiilor de umezeală sau de frigEccles p. 79. Motivul care stă la baza acestui fapt nu au fost pe deplin elucidate. Cauzele ar putea fi determinate de schimbările induse de frig asupra sistemului respirator, răspunsul imun scăzut și nivelul scăzut de umiditate care crește gradul de transmitere virală. Acesta din urmă are loc probabil datorită aerului uscat care permite aerosolilor virali să se disperseze pe o distanță mai lungă și să persiste mai mult timp în aerEccles p. 157. Ar putea fi și din cauza factorilor sociali, prin persoanele care petrec mai mult timp într-o încăpere lângă o persoană infectatăEccles p. 80, așa cum este cazul, în mod specific, copiilor la școală. Scăderea temperaturii organismului, ca factor de risc, este destul de controversată. Majoritatea dovezilor sugerează că ar putea totuși reprezenta o susceptibilitate crescută la infecții.
Alte cauze Imunitatea de grup, generată de o expunere anterioară la virusurile care determină răceala, are un rol important în limitarea transmiterii virale. Acest lucru a fost observat în rândul tinerilor, care prezintă un risc crescut de infecții respiratorii. Un sistem imunitar slăbit poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru boalăEccles p. 166. Privarea de somn și malnutriția au fost și ele asociate cu un risc crescut de dezvoltare a infecției în urma expunerii la rinovirus, datorită efectelor lor asupra funcției imunitareEccles pp. 160–165. Alăptarea scade riscul otitei medii acute și infecțiilor tractului respirator inferior, alături de alte boli. Este recomandat ca alăptarea să fie continuată atunci când sugarul suferă de răceală. În țările dezvoltate alăptarea ar putea să nu fie, totuși, suficientă pentru protecția împotriva virozei respiratorii.
Fiziopatologie thumb|Viroza respiratorie este o afecțiune a tractului respirator superior. Simptomele virozei respiratorii sunt considerate a fi în primul rând legate de răspunsul imun la virusEccles p. 112. Mecanismul acestuia este specific fiecărui tip de virus. Spre exemplu, rinovirusul se transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelialEccles p. 116. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilorEccles p. 122. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratoriiEccles p. 122.
Diagnostic Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii. Toate acestea, însă, se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone pot fi afectate (în același timp). Răceala este adesea definită ca o inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate variabilăEccles pp. 51–52. Sunt frecvente cazurile în care persoanele afectate își diagnostichează singuri această boală. Izolarea agentului viral implicat propriu-zis este rar efectuată. În general, nu este posibilă identificarea tipului de virus doar pe baza simptomelor.
Prevenire Singurele modalități utile, ce pot reduce răspândirea acestor virusuri, sunt mijloacele fiziceEccles p. 209, cum ar fi spălarea mâinilor și măștile de protecție. În cadrul unităților de sanitare, halatele și mănușile de unică folosință sunt de asemenea folosite. Izolarea (ex. carantină) nu este posibilă deoarece boala este foarte larg răspândită, iar simptomele nu sunt specifice. Vaccinarea s-a dovedit a fi dificilă datorită numărului mare de virusuri implicate și mutațiilor rapide ale acestora. Realizarea unui vaccin eficient pe scară largă este până în acest moment foarte improbabilă.
Spălarea cu regularitate a mâinilor pare să aibă efect în reducerea transmiterii virusurilor responsabili de răceală, în special în rândul copiilor. Nu se cunoaște dacă, pe lângă această măsură, utilizarea de medicamente antivirale sau antibacteriene contribuie la sporirea gradului de protecție. Purtarea măștilor de protecție atunci când în jur se află persoane infectate poate avea un efect benefic. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi că menținerea unei mai mari distanțe sociale ar aduce vreun plus în acest sens. Suplimentele de zinc pot ajuta la reducerea prevalenței răcelii. Administrarea de rutină a suplimentelor de vitamina C nu reduce riscul de infectare sau severitatea virozei respiratorii, însă îi poate reduce durata.
Tratament thumb|Poster care îi încurajează pe oameni să consulte medicul pentru tratarea virozei respiratorii Nicio medicație sau remediu naturist nu a fost dovedit că ar reduce durata infecției. Până în acest moment, tratamentul cuprinde numai ameliorarea simptomelor. Odihna multă, consumarea lichidelor pentru menținerea hidratării și gargara cu apă caldă cu sare sunt măsuri conservative rezonabile. Cu toate acestea, multe dintre beneficiile tratamentului sunt atribuite efectului placeboEccles Pg.261.
Tratamentul simptomatic