Culmea Pietricica Bacăului (740 m altitudinea maximă în vârful Capăta) este o structură anticlinalăGeografia Carpaților și Subcarpaților, Prof. univ. dr. Irina Ungureanu, Secția Istorie-Geografie, Facultatea de Istorie, Universitatea Al.I.Cuza, Iași, 2004 accesat 2012.09.22 ce face parteCurs de Geografie a României accesat 2012.09.22 din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei. Este considerata cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 kmHCL 402/2008 privind aprobarea de către Primăria Municipiului Bacău a planului de analiză și de acoperire a a riscurilor pentru Municipiul Bacău accesat 2012.09.29.

Delimitări Este situată între Culoarul Siretului - la est - și ulucul depresionar format pe structură de sinclinoriu al Depresiunii Tazlău-Cașin – la vest. La la nord-est are ca vecin Dealul Bărboiu (504 m, situat între Valea Bistriței și Valea Tazlăului), de care este despărțită de Râul Trebiș iar la sud este despărțită de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gura Văii - Slobozia, în sud-estul culmiiGeografia Fizică a României, Partea I, Grigore Posea, Editura Fundațieie România de Mâine accesat 2012.09.29 supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbură.

Geomorfologie Geologie Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a acestei platforme. Pietricica este alcătuită cu precadere din roci miocene și este înălțată preponderant în zona centrală, unde s-au păstrat conglomerate burdigaliene și gresii mai dure. La nord de valea Negelulului precum și la sud spre Trotuș înălțările au fost mai reduse și, pe fondul unor roci cu duritate mică modelarea reliefului a fost mai intensă.

Conglomeratele cu șisturi verzi (notă caracteristică), se îmbină cu formațiuni mai vechi ale flișului carpatic, (șisturile disodilice și menelitele cu gresie de Kliwa de la Sărata, și Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene).

Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu văi adânci săpate de o eroziune accentuată.

Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii.

Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare.

Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și in Holocen.

Morfologie thumb|right|200px|Culmea Pietricica (cu cel mai mare vârf Capăta–740 m) văzută din municipiul Onești Culmea reprezintă cumpăna apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată în dealuri mai scunde (501 m altitudine maximă în Dealul Chicera Mare) la nord de pârulul Negel și, masivă și unitară cu înălțimi mai mari de peste 600 m în sudul acestuia.

Porțiunea nordică cuprinde delurile de pe stânga Trebișului: Chicera Mare (501 m), Fătului (386 m), Samuilă (425 Poiana Mare (306 m) și pe cele situate între Trebiș și Negel: Slatina -Valea Rea (390 m), Râpa (468 m). Dealurile Căpățâna și Pietricica reprezintă o prelungire a culmii principale la sud de Negel.

In lungul culmii principale sudice se înșiruie un aliniament de martori de eroziune: Cărunta (717 m), Fundu Tocilei (701 m), Măgura (660 m), Capătă (740 m) Cireșul (696 m) și alții. Din acest interfluviu se desprind creste sub forma de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m).

Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic dă astfel impresia unor munți mijlocii si joși, iar spre nord și sud aspectul de ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limita de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe.

Fâșia de contact dintre abrupt și glacis – unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Slatina (tectono-erozivă, cu iviri de ape sărate), Trebiș (erozivă, pe cursul mijlociu al Trebișului), Osebiți (erozivă pe un afluent al Negelului), Sărata-Băi (tectono-erozivă, cu iviri de ape sărate, pe cursul superior al pârâului Sărata), Bălțata (erozivă, pe cursul superior al pârâului Bălțata), Cleja de Sus (erozivă, pe pârâul Cleja).

Acestea sunt mărginite la exterior de culmi deluroase ca niște contraforturi, pe care se păstrează fragmente ale teraselor Siretului. Se distinge astfel un aliniament de culmi mai joase: Dealul Sohodol (325 m), Dealul Mare (370 m), Dealul Gherțu (451 m), Dealul Călugăra (492 m) Dealul Moșului (444 m), Dealul Movilița (308 m), Dealul Faraoani, Dealul Somușca (401 m)

Spre Valea Trotușului, Piemontul Orbenilor se termină abrupt.

Climă Arealulului îi este caracteristic climatul temperat-continental cu influențe de ariditate, cu ierni lungi și reci și veri calde adesea secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentuează spre est și sud.

Prezența culmii între Depresiunea Tazlăului și Culoarul Siretului favorizează foehnizarea ușoară a maselor de aer vestice și nord-vestice la coborârea versantului împădurit din est și formarea brizelor de deal-vale.

Microdepresiunile formate la contactul cu glacisul piemontan oferă nuanțe de adăpost . Este de remarcat aridizare pronunțată a regimului pluviometric în ultimele 3 decenii, în sensul predominării anilor secetoși și creșterii gradului de torențialitate.

Temperatura medie are valori de 8-8,5 °C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600 l/m2.

Hidrografie Zona este circumscrisă în nord de râurile Trebiș (emisar Bistrița) cu afluenții Slatina, Cârligați Negel, în est de Siret cu afluenții Bahna, Izvoarele, Cleja, Răcăciuni, Parava, Orbeni, Scurta, Botohan, Fântânele, Conțești, în sud-est de Trotuș (emisar Siret) cu afluenții Pârâul Mare și Gârbova, iar în vest - în partea sudică a depresiunii de Tazlău (emisar Trotuș) cu afluenții Nadișa, Răchitiș, Orășa, Helegiu, Văereni, Brătila.

Afluenții Tazlăului cu origine în Culmea Pietricica au un debit relativ redus dar permanent, talveguri cu pante accentuate, viteze mari de curgere și produc viituri semnificative.Resursele de apă din sectorul subcarpatic Bistrița – Trotuș, factor important în susținerea așezărilor rurale, Simona Petrariu, Secțiunea Geografie – Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, anul XI, 2002, p. 88, accesat 2014.02.07

Apele freatice se află la baza orizontului conglomerato-gresos din culmea principală și în depozitele scoarței de alterare și deluviale de pe celelalte culmi.

Rețeaua de comunicații

Rutiere Cea mai dezvoltată rețea de comunicații din zonă este rețeaua rutierăAtlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN: 978-973-724-101-6.

Culmea este circumscrisă în partea de nord pe valea Trebișului de DN2G Bacău - Comănești pe porțiunea Bacău - Tescani, la est în Culoarul Siretului de DN2 pe porțiunea Bacău - Adjud, la sud pe valea Trotușului de DN11A pe porțiunea Adjud - Onești și la est pe valea Tazlăului - în partea sudică de DN11 între Onești și Sănduleni și de DJ118 între Sănduleni și Tescani.

DN11 între Bacău și Sănduleni traversează culmea în apropiere de vârful Măgura.

O altă serie de drumuri județene asigură pe flancuri comunicațiile: DJ 119 Bacău - Sărata, DJ119H DN2 - Faraoani, DJ206B DN2 - Parava - Gura Văii - Onești (traversează culmea, este însă doar parțial modernizat), DJ119D DN2 - Valea Seacă - Parava (DJ206B), DJ119A Sascut - Urechești (DN11A), DJ118B Enăchești (DJ118) - Strugari.

Feroviare În partea de est Magistrala CFR 500 între Bacău și Adjud și 501 în sud-est între Adjud și Onești flanchează în unghi ascuțit arealulRețeaua CFR - Hartă interactivă accesat 2012.09.30.

Aeriene Cel mai apropiat aeroport este la BacăuPortal Aeroport Bacău accesat 2012.09.30.

Obiective culturale și turistice

La mică distanță de municipiul Bacău la poalele dealului Moșului, în satul Sărata sunt izvoare cu apă sulfuroasă, clorurată, iodurată, calcică și bromurată. Aici funcționează o bază de tratament balnear care aparține de Episcopia Romano-Catolică de IașiSărata Băi este o oază de sănătate, recreere și binefacere; ziarul Deșteptarea; 2011.07.21 accesat 2013.05.12 și un ștrand cu apă sărată termală particularStațiunea Băile Sărata - Bacău; .

Spre sud la mică distanță de vârful Cărunta, se află Poiana Ciciola, unde se află o capelă catolică dedicată Fecioarei MariaDin Orășa (Valea Tazlăului), pe Culmea Pietricica, la Peștera Ghimelcea, Ghid Montan, © muntesiflori.ro, Marelena & Radu Pușcarciuc – Onești – România accesat 2013.05.10.Aici anual are loc o ceremonie religioasă, pentru a cinsti locul unde conform tradiției se presupune că se refugiau din cale jefuitorilor turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru clopot, amintește de obiceiul celor plecați în bejenie, de a se refugia cu tot cu clopotul bisericii. În același loc există ca și amenajări mese și bănci din leațuri și într-o margine a poienii un izvor amenajat.

Peșterea Ghimelcea - Se află pe pantele vestice ale culmii Rotunda, în relativă proximitate a vârfului Ghimelcea, fiind de fapt o veche galerie de prospectare.

În satul Cucova din comuna Valea Seacă se găsește o mânăstire pe stil vechiMănăstirea Cucova pe portalul www.catacombeleortodoxiei.ro acesat 2012.09.16 cu hramul mare Sfânta Treime și hramul mic Acoperământul Maicii Domnului.

Vezi și Municipiul Bacău

Note Perspectivă vestică asupra Culmii Pietricica între vârfurile Cărunta și Ghimelcea, Ghid Montan, © muntesiflori.ro, Marelena & Radu Pușcarciuc – Onești – România accesat 2013.05.10 Este lungă de 9-10 m, largă de aproape 2 m și înaltă de circa 1 m.

Bibliografie Lucrare de Licență-Caracterizare fizico-geografică a Municipiului Bacău și a împrejurimilor sale, Coordonator Prof. Dr. Petru Olariu, Universitatea “Ovidius” Constanța,-Facultatea de științe ale naturii și științe agricole-Specializarea Geografie, 2008 accesat 2012.09.22

Referințe

Legături externe

Atlasul geografic al României: Harta Subcarpaților Moldovei și Podișului Moldovei Stâncile de la Șomușca, Vasile Bouaru (Rădăuți), © romania-natura.ro, Descoperă și respectă accesat 2012.09.22 Trasee pe Culmea Pietricica (Subcarpații Moldovei), Ghid Montan, © muntesiflori.ro, Marelena & Radu Pușcarciuc – Onești – România accesat 2013.01.10

Categorie:Geografia județului Bacău Categorie:Turismul în județul Bacău Categorie:Dealuri din România Categorie:Subcarpații României