Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată, fiind câteodată considerată de lingviști ca fiind din familia altaică, iar altă dată considerată ca limbă izolată (adică, nu este similar genealogic cu nici o altă limbă). Unii lingviști consideră că este „cert înrudită cu japoneza”.Sala Marius, Vintilă-Rădulescu Ioana, Limbile lumii, mică enciclopedie, ESE, București, 1981, p. 63 Înainte de a avea o scriere proprie era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat de către regele Sejong cel Mare.
Limba coreeană este o limbă aglutinantă iar sintaxa este de tip SOV (subiectul, obiectul, verbul apar de obicei în această ordine).
Numele limbii coreene se bazează pe numele folosit pentru țară în cele două Corei. În Coreea de Sud, limba este numită hangungmal (; ), sau mai formal hangugeo (; ) or gugeo (; ; literal „limba națională”). În Coreea de Nord, limba este cunoscută sub numele chosŏnmal (; cu hanja: ), sau mai formal, chosŏnŏ (; ).
Pe de altă parte, coreenii din fosta Uniune Sovietică, care își spun „koryo-saram” (sau „goryeoin” [; ; literal, „persoane goryeo”) numesc limba goryeomal (; ).
Scrierea Primul sistem de scriere folosit pe teriotoriul Coreei a fost scrierea hieroglifică chineză, de la începutul secolului al VI-lea. Acest sistem de scriere este folosit uneori și în coreeana modernă pentru termeni de specialitate sau pentru a diferenția între două cuvinte care sunt pronunțate la fel. Termenul „Hanja”, folosit pentru a desemna aceste caractere, pleacă de la pronunția în coreeană a numelui sistemului de scriere chinezesc, hanzi.
De la începutul secolului al XX-lea, scrierea hieroglifică chineză a fost gradual înlocuită cu alfabetul propriu limbii coreene, hangul, creat în jurul anului 1443 de regele Sejong cel Mare. Alfabetul a fost interzis sub conducerea succesorului său, Yeonsan de Joseon, și pentru majoritatea perioadei Joseon, pâna în anul 1894, odată cu reintroducerea alfabetului coreean și oficializarea sa după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, alfabetul coreean este folosit în toate domeniile.
Alfabetul hangul conține 24 de litere: 14 consoane și 10 vocale. Literele sunt grupate în grile pătrate care reprezintă o singură silabă. Spre deosebire de alte limbi asiatice învecinate (cum ar fi chineza sau japoneza), coreeana modernă este scrisă cu spații între cuvinte.
Dialecte Dialectul Seoul a devenit din secolul al XIV-lea baza limbii literare.
Unele dialecte nu sunt inteligibile pentru vorbitorii din alte regiuni atunci când sunt auzite pentru prima dată.
Dialecte standard Unde sunt folosite Seul Seul (서울), Incheon (인천/仁川), majoritatea regiunii Gyeonggi (경기/京畿) P'yŏngan (평안/平壤) P'yŏngyang, P'yŏngan region, Chagang (Coreea de Nord) Dialecte regionale Unde sunt folosite Gyeonggi areale limitate ale regiunii Gyeonggi (Coreea de Sud) Chungcheong regiunea Daejeon, Chungcheong (Coreea de Sud) Gangwon Gangwon-do (Coreea de Sud), Kangwon-do (Coreea de Nord) Gyeongsang regiunile Busan, Daegu, Ulsan, Gyeongsang (Coreea de Sud) Hamgyŏng regiunile Rasŏn, Hamgyŏng, Ryanggang (Coreea de Nord) Hwanghae regiunea Hwanghae (Coreea de Nord) Jeju Jeju-do (Coreea de Sud) Jeolla regiunea Gwangju, Jeolla (Coreea de Sud)
Fonologie
Consoane
+ Foneme consonanteConsoane bilabialeConsoane alveolarePost-alveolareConsoane velareConsoane palataleConsoane glotaleConsoane nazale 2 Consoane plozive șiafricatemoale1 tare aspirate Consoane fricative moale 3 1 tare 3 Consoane lichide 4 Consoane aproximante
Vocale
The short vowel phonemes of Korean The long vowel phonemes of Korean thumb|Literele de vocale coreene simple
Monoftongi , , , , , , , , Vocale precedate de intermediari,sau diftongi , , , , , , , , , , ,
Particule + Particule coreene După consonantă După rieul După vocală -ui (-의) -eun (-은) -neun (-는)-i (-이) -ga (-가) -eul (-을) -reul (-를) -gwa (-과) -wa (-와) -euro (-으로) -ro (-로)
Note
Lectură suplimentară (Volume 4 of the London Oriental and African Language Library). Hulbert, Homer B. (1905): A Comparative Grammar of the Korean Language and the Dravidian Dialects in India. Seoul. Lee, Ki-Moon Lee and S. Robert Ramsey. A History of the Korean Language (Cambridge University Press; 2011) 352 pages. Martin, Samuel E. (1966): Lexical Evidence Relating Japanese to Korean. Language 42/2: 185–251. Martin, Samuel E. (1990): Morphological clues to the relationship of Japanese and Korean. In: Philip Baldi (ed.): Linguistic Change and Reconstruction Methodology. Trends in Linguistics: Studies and Monographs 45: 483-509. Miller, Roy Andrew (1971): Japanese and the Other Altaic Languages. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 0-226-52719-0. Miller, Roy Andrew (1996): Languages and History: Japanese, Korean and Altaic. Oslo: Institute for Comparative Research in Human Culture. ISBN 974-8299-69-4. Ramstedt, G. J. (1928): Remarks on the Korean language. Mémoires de la Société Finno-Oigrienne 58. Rybatzki, Volker (2003): Middle Mongol. In: Juha Janhunen (ed.) (2003): The Mongolic languages. London: Routledge. ISBN 0-7007-1133-3: 47–82. Starostin, Sergei A.; Anna V. Dybo; Oleg A. Mudrak (2003): Etymological Dictionary of the Altaic Languages, 3 volumes. Leiden: Brill Academic Publishers. ISBN 90-04-13153-1. Sohn, H.-M. (1999): The Korean Language. Cambridge: Cambridge University Press.
Song, J.-J. (2005): The Korean Language: Structure, Use and Context. London: Routledge. Trask, R. L. (1996): Historical linguistics. Hodder Arnold. Vovin, Alexander: Koreo-Japonica. University of Hawai'i Press. Whitman, John B. (1985): The Phonological Basis for the Comparison of Japanese and Korean. Unpublished Harvard University Ph.D. dissertation.
Coreeană Categorie:Limbi aglutinante