Campionatul Mondial de Formula 1 din 1999 a fost cel de-al 53-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 50-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 42-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 7 martie și terminându-se în Japonia pe 31 octombrie.
Campionatul la Piloți a fost câștigat pentru a doua oară consecutiv de Mika Häkkinen, deși Eddie Irvine, David Coulthard și Heinz-Harald Frentzen au avut cu toții șanse de a câștiga titlul în diferite etape. Ferrari a câștigat al nouălea titlu de constructori și primul din sezonul , deschizând calea pentru era Michael Schumacher a dominației Ferrari începând cu . Cu toate acestea, participarea lui Schumacher în campionatul din 1999 a fost întreruptă din cauza unei accidentări la Marele Premiu al Marii Britanii, unde a suferit un picior rupt într-un accident. S-a întors pentru ultimele două curse ale sezonului pentru a-l ajuta pe Irvine în cursa pentru campionat.
Finalul campionatului a fost desfășurat în circumstanțe controversate: la Marele Premiu inaugural al Malaysiei, Ferrari a ocupat locurile 1 și 2, dar au fost descalificați pentru încălcarea regulamentelor tehnice. Ei au fost reintegrați la apel, asigurându-se că Irvine avea conducerea clasamentului înainte de cursa finală din Japonia. Dacă Schumacher ar fi câștigat, lui Irvine i-ar fi trebuit cel puțin locul 4 pentru a fi campion mondial. Schumacher a luat pole-ul, dar a pierdut startul în fața lui Häkkinen, care apoi a plecat în față, nefiind niciodată deranjat pentru poziție de către Schumacher, în ciuda faptului că au stat aproape toată cursa. Dacă Ferrari și-ar fi interschimbat mașinile, Irvine ar fi pierdut în continuare titlul la numărătoare inversă din cauza celor cinci victorii ale lui Häkkinen, comparativ cu cele patru ale lui Irvine. În cele din urmă, Irvine a terminat la distanță pe locul trei, terminând campionatul pe locul 2, la două puncte în spatele lui Häkkinen.
Piloții și echipele înscrise în campionat Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1999 al campionatului. Echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Bridgestone. Toate motoarele trebuiau să fie aspirate natural de 3,0 litri și să aibe o configurație cu maximum 12 cilindri. Totuși, toate echipele au folosit configurația V10.
ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPiloțiNr.Numele pilotuluiEtape West McLaren MercedesMcLarenMercedes FO110HMP4/14 1 Mika Häkkinen Toate 2 David Coulthard Toate Scuderia Ferrari MarlboroFerrariFerrari 048F399 3 Michael Schumacher 1–8, 15–16 Mika Salo 9–14 4 Eddie Irvine Toate Winfield WilliamsWilliamsSupertec FB01FW21 5 Alessandro Zanardi Toate 6 Ralf Schumacher Toate Benson and Hedges Jordan HondaJordanMugen-Honda MF-301 HD199 7 Damon Hill Toate 8 Heinz-Harald Frentzen Toate Mild Seven Benetton PlaylifeBenettonPlaylife FB01B199 9 Giancarlo Fisichella Toate 10 Alexander Wurz Toate Red Bull Sauber PetronasSauberPetronas SPE-03AC18 11 Jean Alesi Toate 12 Pedro Diniz Toate Repsol Arrows F1 TeamArrowsArrows T2-F1A20 14 Pedro de la Rosa Toate 15 Toranosuke Takagi Toate HSBC Stewart FordStewartFord CR-1SF3 16 Rubens Barrichello Toate 17 Johnny Herbert Toate Gauloises Prost PeugeotProstPeugeot A18AP02 18 Olivier Panis Toate 19 Jarno Trulli Toate Fondmetal Minardi TeamMinardiFord VJM1 Zetec-RFord VJM2 Zetec-RM01 20 Luca Badoer 1, 3–16 Stéphane Sarrazin 2 21 Marc Gené Toate British American RacingBARSupertec FB0101 22 Jacques Villeneuve Toate 23 Ricardo Zonta 1–2, 6–16 Mika Salo 3–5
Calendar
Campionatul Mondial de Formula 1 din 1999 a cuprins următoarele 16 curse.
1. 2. 3. 4. 5-7 martie 9-11 aprilie 30 apr-2 mai 13, 15-16 mai 5. 6. 7. 8. 28-30 mai 11-13 iunie 25-27 iunie 9-11 iulie 9. 10. 11. 12. 23-25 iulie 30 iul-1 aug 13-15 august 27-29 august 13. 14. 15. 16. 29-31 octombrie (P) - pistă; (S) - stradă.
Următoarele curse a fost incluse în calendarul inițial, dar au fost anulate ulterior: Mare PremiuCircuitData programată Marele Premiu al Chinei 21 martie Marele Premiu al Argentinei 28 martieSurse:
Rezultate și clasamente Marile Premii EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPilot 1 Mika Häkkinen Michael Schumacher Eddie Irvine FerrariRaport IRV 4 2 Mika Häkkinen Mika Häkkinen Mika Häkkinen McLaren-MercedesRaport 2 3 Mika Häkkinen Michael Schumacher Michael Schumacher FerrariRaport MSC 4 4 Mika Häkkinen Mika Häkkinen Michael Schumacher FerrariRaport 8 5 Mika Häkkinen Michael Schumacher Mika Häkkinen McLaren-MercedesRaport 6 6 Michael Schumacher Eddie Irvine Mika Häkkinen McLaren-MercedesRaport HAK 4 7 Rubens Barrichello David Coulthard Heinz-Harald Frentzen Jordan-Mugen-HondaRaport 8 8 Mika Häkkinen Mika Häkkinen David Coulthard McLaren-MercedesRaport 8 9 Mika Häkkinen Mika Häkkinen Eddie Irvine FerrariRaport 2 10 Mika Häkkinen David Coulthard Eddie Irvine FerrariRaport IRV 8 11 Mika Häkkinen David Coulthard Mika Häkkinen McLaren-MercedesRaport 2 12 Mika Häkkinen Mika Häkkinen David Coulthard McLaren-MercedesRaport HAK 1 13 Mika Häkkinen Ralf Schumacher Heinz-Harald Frentzen Jordan-Mugen-HondaRaport 14 Heinz-Harald Frentzen Mika Häkkinen Johnny Herbert Stewart-FordRaport 2 15 Michael Schumacher Michael Schumacher Eddie Irvine FerrariRaport IRV 4 16 Michael Schumacher Michael Schumacher Mika Häkkinen McLaren-MercedesRaport HAK
Sistemul de punctaj Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:
Loc123456Puncte1064321 Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată. Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.
Note - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată. - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.
Clasament Campionatul Mondial al Piloților PilotAUSBRASMRMONESPCANFRAGBRAUTGERHUNBELITAEURMALJPNPuncte 1 Mika Häkkinen176 2 Eddie Irvine74 3 Heinz-Harald Frentzen54 4 David Coulthard48 5 Michael Schumacher44 6 Ralf Schumacher35 7 Rubens Barrichello21 8 Johnny Herbert15 9 Giancarlo Fisichella13 10 Mika Salo10 11 Jarno Trulli7 12 Damon Hill7 13 Alexander Wurz3 14 Pedro Diniz3 15 Jean Alesi2 16 Olivier Panis2 17 Marc Gené1 18 Pedro de la Rosa1 — Alessandro Zanardi0 — Toranosuke Takagi0 — Jacques Villeneuve0 — Ricardo Zonta0 — Luca Badoer0 — Stéphane Sarrazin0PilotAUSBRASMRMONESPCANFRAGBRAUTGERHUNBELITAEURMALJPNPuncte Sursa:
Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor ConstructorAUSBRASMRMONESPCANFRAGBRAUTGERHUNBELITAEURMALJPNPuncte1 Ferrari1282 McLaren-Mercedes1243 Jordan-Mugen-Honda614 Stewart-Ford365 Williams-Supertec356 Benetton-Playlife167 Prost-Peugeot98 Sauber-Petronas59 Arrows110 Minardi-Ford1— BAR-Supertec0ConstructorAUSBRASMRMONESPCANFRAGBRAUTGERHUNBELITAEURMALJPNPuncte Sursa:
Note: Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.
Note
Referințe
Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1