Ilia (în , în , în trad. "Târgul de Ilie") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România.
Așezare geografică După formele de relief Ilia și Bretea Mureșană au vatra satului în luncă, iar Brâznic, Săcămaș, Bacea, Cuieș și Sârbi au vatra satului la contactul dintre luncă și dealurile de la poalele munților Poiana Ruscăi și Metaliferi. Satul Valea Lungă este așezat pe cursul Văii Batrâne, iar Dumbrăvița este așezată la poalele Munților Poiana Ruscăi.
Istoric Satul Ilia, situat pe malul drept al Muresului, este o așezare milenara cu urme dacice si daco-romane. Caracterul strategic al localitatii este dat de faptul ca pe Mures (Maris) urcau luntrele pana la salinele de la Uioara, apoi incarcate cu bulgari de sare porneau inapoi spre Iliricum-ul roman.
Se cunoaste importanta Muntilor Apuseni cu aurul lor pe care il exploatau romanii pentru a căror mai buna aparare au adus Legiunea a V-a Macedonica cu sediul la Potaissa (Turda). Legat de acest lucru o legenda spune ca numele localitatii Ilia provine de la un macedonean pe nume Ilea care avea rolul de a asigura buna circulatie pe apa si pe uscat. Potrivit altei legende numele localitatii ar proveni de la Helios (Soarele) la greci, care a fost asociat cu Zalmoxis sau de la faptul ca romanii au adus pe Valea Muresului colonisti din provincia romana Iliricum iar acestia ar fi intemeiat localitatea Ilia.
Din Evul Mediu ar exista o alta legenda care spune ca numele localitatii ar veni de la un refugiat Ilea care fugea din calea invaziilor otomane.
Numele localitatii apare in documente in anul 1266, iar ceva mai tarziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya (Hylla). Un alt document aminteste de “Iles-Sades-Fenes”, din vremea regelui Bela al IV-lea al Ungariei care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pamanturi, pentru fapte de vitejie in luptele cu "tătarii" din timpul invaziei turco-mongole care a avut loc in anul 1241.
Localitatea este atestată documentar în anul 1350 sub numele de “targul Ilia”.
Tinutul Iliei, Gurasadei, pana la Zam, padurile dintre Mures si Cris si asezarile pana la satul Fenes din Muntii Apuseni au apartinut ereditar unor nobili din acea vreme. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea din cauza pericolului otoman, principii Transilvaniei au pus in dietele tinute in iulie si august 1574 problema construirii unei cetati de aparare la Ilia. In final s-a hotarat inzestrarea cetatii cu o garda de 30 persoane in frunte cu un capitan si un pârcalab. O parte din zidurile acestei cetati au fost distruse de inundatiile din anul 1970 iar cele ramase sunt vizibile inca in curtea spitalului din Ilia. In mijlocul fostei cetati prevazuta cu turnuri de observatie si creneluri fortificate, mai dainuie si azi castelul construit de Ștefan Bathory, care la 1 februarie 1574, inainte de a pleca in Polonia pentru a prelua tronul acestei tari, a făcut o vizita la Ilia si a donat castelul lui Farcas Bethlen, tatal lui Gabriel Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629), care s-a nascut aici in anul1580. Farcas Bethlen a continuat lucrarile de constructie, care se vor incheia in anul 1582, dupa cum arata inscriptia aflata in castel. Despre Gabriel Bethlen se stie ca a fost protestant si ca avea o valoroasa biblioteca.
Ca monument de arhitectura, in comparatie cu “Magna Curia” din Deva (acualul Muzeu judetean de istorie), numit si castelul Bethlen, castelul de la Ilia, reprezinta o faza mai veche a arhitecturii renascentiste din Transilvania, continand mai putine influente ale stilului baroc.
Acest castel era centrul unui vast domeniu feudal care cuprindea satele: Bretea Muresana, Bacea, Sacamas, Certej, Cuies, Gothatea, Vorta, Visca, Bagara (Valea Poienii).
Dintre actele emise de Gabriel Bethlen, la Ilia cele mai importante sunt cele din 25 iunie 1614 si 18 septembrie 1624, prin care scuteste pe preotii romani de sarcini iobagesti: dijma graului, secarei, orzului, ovazului, si dijma din vite si produse, dar in schimb sunt obligati sa raspandeasca in zona calvinismul. Presiunea calvinista la Ilia a fost asa de mare incat chiar si biserica romano-catolica a fost confiscata de calvini si mai bine de 100 de ani transformata in biserica reformata. Daca este analizata cu atentie pisania bisericii ortodoxe, se intelege cat de mare a fost presiunea calvinista si se va ajunge la concluzia ca actuala biserica ortodoxa a fost zidita pe locul a doua biserici de lemn, una veche, confiscata si trecuta in legea calvina si una romaneasca, construita ceva mai tarziu pentru romanii ortodocsi. Lemnul acestei biserici se afla astazi in satul Bacea si se mai poate citi pe unele bucati:”aceasta biserica s-a ridicat in vremea Mariei sale, Mihai Apafi, Craiul Ardealului la anul 16…”.
Biserica ortodoxa din Ilia a fost construita in 1792, dupa cum arata pisania bisericii “cu cheltuiala orasului lucrator.
In sat mai exista o veche biserica catolica si una reformata.
In Ilia s-a dezvoltat un mestesug azi disparut, acela de a face luntrii, poduri plutitoare. Dovada in acest sens este piatra funerara din cimitirul bisericii ortodoxe Ilia pe care scrie “…George Iacob-mare mester in corabii “(1600).
Dupa dezastrul din 1700, cand turcii trecand prin Ilia au incendiat biserica romaneasca, Imperiul austriac a dus o politica de deznationalizare, de marire a sarcinilor populatiei romanesti. Cu timpul calvinismul pierde din adepti iar catolicismul devine tot mai influent. Drept consecinta, catolicii din Ilia isi primesc inapoi biserica dupa 100 de ani, iar romanii ortodocsi sunt si mai oropsiti. Apare totusi o raza de speranta, datorita patentei imperiale a lui Iosif al II-lea, care a acceptat inrolarea iobagilor in regimentele graniceresti si eliberarea acestora din iobagie, scutirea de dari si dijme. Rezultatul acestei patente a fost rascoala de la 1784, condusa de Horea, Cloșca și Crișan. Si in Ilia taranii romani si secui s-au rasculat sub conducerea lui Iosif Buda si a preotului Ion Florea, participand la atacul impotriva Cetatii Deva, unde se refugiasera nobilii. Ca urmare a acestei rascoale, in anul 1792, baronul Iosif Bornemisa, stapanul mosiilor din Ilia, a donat o gradina intravilan de ½ ha romanilor de religie ortodoxa pentru a-si ridica o biserica de zid. In acelasi timp a fost construita si actuala biserica romano-catolica.
Populatia din Ilia a fost si este in majoritate romaneasca. In Evul Medui, Stefan Bathory a adus in Ilia secui si polonezi cu scopul de a apara domeniul feudal impotriva invaziilor turcesti. Familii a căror nume au origine secuiasca in aceasta zona sunt: Crisan (Korasy), Oancea (Oandy), Balint, Colibas, Negrila.
In documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orasul Ilia, 1750 (Conscriptia Aron), iar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, sub cea de “Ilia Oppidu”, facand parte in ierarhia juridica a oraselor Transilvaniei din categoria celor privilegiate. Incepand cu anul 1808, Ilia este centrul de plasa, iar legile din 1814-1815 o mentin cu acest statut pana in 1818. Prin legea din 1825, Ilia este din nou centru de plasa pana in 1949.
Castele și vile In Evul Mediu aici s-au realizat construcții cu rolul de a apăra teritoriul de invaziile turcești.
Castelul Bathory-Bethlen ("Bastionul Roșu")
In secolul al XV-lea Ștefan Bathory, regele Poloniei, a construit aici un castel de inspirație renascentistă in care s-a nascut in 1580 Gabriel Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629). Astazi acest castel mai poate fi vazut in curtea spitalului din Ilia. În 2026, în clădire funcționează Muzeul "Gabriel Bethlen".
Se pot observa inca in castel ușile trainice, dar din păcate istoricul castelului poate fi reconstituit mai mult pe seama tradiției locale sau prin recuperarea unei părți a prețioasei biblioteci care cuprindea cărți aduse din Italia, Polonia și Ungaria sau scrise de notarii cancelariei voievodale a Transilvaniei.
Legenda spune că acest castel a avut numeroase tunele care îl legau de castelul de la Hunedoara, de cetatea de la Deva, de castelul Nopcsa din Zam sau care ieseau in munți. Este posibil să existe ramificații ale acestor tunele spre țara Hațegului, spre curtea bisericii din Săcămaș sau spre cimitirul din Ilia. Aceste tunele, care treceau pe sub Mureș, au fost folosite dupa cât se pare și de baronul Nopcea din Zam, care ziua era subprefect al comitatului Hunedoarei, iar noaptea tâlhar la drumul mare. Se bănuiește că o parte din bijuteriile și aurul familiilor Bethlen și Nopcsa (v. Franz Nopcsa. Familia) sunt ascunse în aceste tunele.
Actualul proprietar al castelului din Ilia continua tradiția de uitare și tăcere, susținute parcă și de sobrietatea și simplitatea sa arhitectonică. În prezent la U.N.E.S.C.O., castelul de la Iia este cunoscut sub numele de “turnul cu bufnițe”.
Castelul Rappaport
Despre clădirea cunoscută sub numele de Castelul Rappaport avem doar puține informații. În anul 1878 trăia la Ilia o familie de evrei foarte bogați care și-au construit o vilă situată pe strada Traian, o cafenea, un restaurant și o popicărie lângă actuala Casă de Cultură. Vila a fost declarată monument istoric încă din secolul al XIX-lea. Astăzi este renovată și aparține unei societăți de turism româno-italiene. Este amenajatâ deosebit de frumos în stilul Ludovic al XIV-lea.
Castelul Bornemisza
Casa nobiliară (castelul) Bornemisza din Ilia a fost lăsată în paragină și se afla în 2021 într-un stadiu avansat de degradare.
Clădirea a fost construită în stil clasicist de baronul Bornemisza Ignác la mijlocul secolului al XIX-lea, folosindu-se și materiale din ruinele conacului Bethlen-Thököly. Coloanele toscane la fațada dinspre curte sunt tipice stilului clasicist. Cele trei corpuri dau clădirii forma literei U, aripile laterale cu peristil amintind de Castelul Bethlen din Dragu.
Fosta comunitate evreiască Puțini știu că în Ilia a existat o comunitate de evrei a cărei existență se poate dovedi prin prezența vilei (v. "#Castelul Rappaport"), a cimitirului și a unor inscripții pe clădirile vechi. Toți evreii aveau magazine și se ocupau cu comerțul, iar în zilele noastre se mai vorbește încă de comorile ascunse de evrei în pivnițele caselor lor. În prezent in Ilia nu mai locuieșse nici un evreu, deși se mai pastrează încă in amintirea bătrânilor existența unei străzi numită “strada evreiască”, unde se afla și cimitirul.
Dispensare și medici Cabinete medicale individuale (medici de familie) Cabinete stomatologice individuale (medici stomatologi) Cabinet individual de tehnică dentară (tehnician dentar principal) Stație de ambulanță – adresa: Ilia, str. Tudor Vladimirescu, nr. 4.
Grădiniță, școli, cămin cultural Satul Ilia dispune de o grădiniță cu program normal, de o școală primară (clasele I – IV), precum și de o școala gimnazială (clasele V – VIII) şi de Liceul Teoretic „Silviu Dragomir”.
La căminul cultural din Ilia are loc un festival al dubașilor.
Biserici
Biserica ortodoxă Biserica penticostală "Emanuel" Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia (romano-catolică) Biserica reformată calvină (sec. XVIII)
Economia Vezi și secțiunea corespunzătoare privind comuna Ilia.
Principala activitate economică din comuna Ilia este agricultura. Conditiile naturale oferite de Lunca Muresului, cu soluri roditoare, cu umiditate uneori chiar in exces, cu dealuri joase si conditii climatice excelente, au permis din cele mai vechi timpuri dezvoltarea agriculturii. Un avantaj urias este reprezentat de faptul ca Ilia se afla foarte aproape de cele mai importante zone economice din judet si pe Drumul National. Cultura plantelor si cresterea animalelor au fost dintotdeauna preocupari de capatai ale locuitorilor din Ilia. Tot aici a cunoscut o puternica dezvoltare apicultura pastorala, zona avand o baza melifera extrem de bogata.