thumb|right|250px|Mijloace folosite în SUA pentru exercitarea agresiunilor pe Internet, (conform unei statistici din 2011) Cyberbullying-ul (sau hărțuirea online) este o formă de intimidare ori hărțuire realizată prin mijloace electronice. De la începutul anilor 2000, a devenit tot mai frecventă, mai ales în rândul adolescenților, pe fondul folosirii tot mai intense a rețelelor de socializare de către tineri. Fenomene înrudite sunt hărțuirea pe internet și trolling-ul. În 2015, potrivit statisticilor privind hărțuirea cibernetică realizate de i-Safe Foundation, peste jumătate dintre adolescenți fuseseră hărțuiți online, iar aproximativ același număr recunoscuseră că au practicat ei înșiși acest tip de hărțuire. Sunt afectate negativ atât persoana care hărțuiește, cât și victima, iar intensitatea, durata și frecvența hărțuirii amplifică efectele negative asupra ambelor părți.
Tactici Comportamentul dăunător poate include răspândirea de zvonuri, amenințări, remarci cu tentă sexuală, date personale ale victimei sau discurs de incitare la ură.Cyberbullying – Law and Legal Definitions US Legal Hărțuirea se recunoaște prin caracterul repetat al comportamentului și prin intenția de a face rău.An Educator's Guide to Cyberbullying Brown Senate.gov, arhivat din original la 10 aprilie 2011 Printre tactici se numără și crearea unor profiluri false ori publicarea de mesaje de pe astfel de conturi, pentru a păstra anonimatul în timp ce se răspândesc mesaje dăunătoare.
Prezentare generală În multe cazuri, hărțuirea cibernetică este o prelungire a intimidării tradiționale deja existente. Elevii hărțuiți prin internet au fost, în cele mai multe cazuri, intimidați și prin metode mai tradiționale (fizic sau verbal). Puțini sunt cei hărțuiți exclusiv online; aceste victime cibernetice sunt adesea elevi mai puternici din punct de vedere fizic, motiv pentru care agresorii preferă confruntarea online în locul contactului direct de la școală.
În Statele Unite, conștientizarea fenomenului a crescut în anii 2010, parțial din cauza unor cazuri mediatizate. Mai multe state americane și alte țări au adoptat legi împotriva hărțuirii cibernetice. Unele vizează în mod expres hărțuirea între adolescenți, altele extind cadrul hărțuirii fizice. În cazul hărțuirii cibernetice între adulți, plângerile se depun de obicei mai întâi la poliția locală.What to Do About Cyberbullies: For Adults , de Rena Sherwood; YAHOO Contributor network Legislația diferă de la o regiune sau un stat la altul.
Cercetările au evidențiat o serie de consecințe grave ale hărțuirii cibernetice. Datele concrete privind efectele negative variază de la o țară la alta și în funcție de alți factori demografici. Unii cercetători consideră că tehnicile moderne de calcul pot fi folosite pentru identificarea și oprirea acestui tip de hărțuire.
Alte studii au sugerat o creștere a hărțuirii cibernetice în timpul pandemiei de COVID-19, când mulți tineri și adulți au stat în carantină acasă și, prin urmare, au petrecut mai mult timp online decât înainte. De pildă, un studiu asupra adulților publicat în Journal of Social Psychology a identificat creșteri semnificative statistic ale atitudinilor favorabile hărțuirii cibernetice și ale comportamentului de hărțuire propriu-zisă. Un alt studiu, care a cuprins peste 6.500 de tineri canadieni din clasele a IV-a până a XII-a, nu a găsit însă rate mai mari de implicare în hărțuirea cibernetică. Autorii au presupus că aceasta ar putea fi urmarea supravegherii mai atente a activităților online de către părinți, în perioada în care copiii stăteau acasă.
Trolling-ul este o formă frecventă de hărțuire care are loc într-o comunitate online (precum jocurile online sau rețelele de socializare) pentru a provoca o reacție ori a genera dezordine, uneori doar pentru propria distracție a agresorului. Cyberstalking-ul este o altă formă de hărțuire, în care comunicarea electronică este folosită pentru a urmări obsesiv o victimă; acesta poate constitui o amenințare reală la adresa victimei.
Nu orice interacțiune negativă online sau pe rețelele de socializare poate fi încadrată ca hărțuire cibernetică. Cercetările arată că există și interacțiuni online care generează presiune din partea grupului, cu efecte negative, pozitive sau neutre asupra celor implicați.
Definiții O definiție folosită frecvent descrie cyberbullying-ul drept „un act sau comportament agresiv și intenționat, desfășurat de un grup ori de o persoană, cu ajutorul unor forme electronice de contact, în mod repetat și de-a lungul timpului, împotriva unei victime care nu se poate apăra cu ușurință”. Ea trebuie deosebită de conflictele obișnuite dintre persoane cu putere sau statut asemănător, care apar adesea și în mediul online.
Există numeroase variante ale definiției, cum ar fi cea mai precisă a National Crime Prevention Council: „procesul de folosire a internetului, a telefoanelor mobile ori a altor dispozitive pentru a trimite sau publica texte ori imagini menite să rănească sau să pună în dificultate o altă persoană”. Hărțuirea cibernetică seamănă adesea cu cea tradițională, dar are câteva deosebiri notabile. Din cauza caracterului online al interacțiunii, victimele pot să nu cunoască identitatea agresorului sau motivul pentru care sunt vizate. Hărțuirea poate avea efecte de amploare asupra victimei, întrucât conținutul folosit împotriva ei se răspândește și se distribuie ușor între mulți oameni și rămâne adesea accesibil mult timp după incidentul inițial.
Termenii „hărțuire cibernetică” și „intimidare cibernetică” sunt uneori folosiți cu același sens, deși unele persoane rezervă cel de-al doilea pentru hărțuirea dintre minori sau din mediul școlar.
Cyberstalking Cyberstalking-ul este o formă de hărțuire online în care agresorul folosește comunicarea electronică pentru a urmări obsesiv o victimă. Este considerat mai periculos decât alte forme de hărțuire cibernetică, întrucât presupune de regulă o amenințare reală la adresa siguranței victimei. Agresorii pot trimite mesaje repetate menite să amenințe ori să hărțuiască și îi pot îndemna și pe alții să facă la fel, fie direct, fie dându-se drept victimă și cerând altora să o contacteze.
Această formă poate combina majoritatea celorlalte metode pentru a urmări pe cineva prin mijloace electronice, de la aflarea locației victimei și trimiterea de mesaje nesolicitate până la șantaj sexual. Un exemplu este cazul lui Paris Deshaunte Evitt, un bărbat de 30 de ani din Tulsa, care și-a urmărit obsesiv online o fostă parteneră. Potrivit unui articol de presă, între octombrie 2018 și octombrie 2020 Evitt a folosit e-mailul, Facebook și mesajele text pentru a o controla și amenința pe victimă, deși abuzurile începuseră cu ani înainte. Între 2012 și 2019 fusese condamnat de cinci ori pentru agresarea fizică a victimei, inclusiv pentru strangulare, lovire și obstrucționarea sesizării autorităților, iar la momentul noilor fapte se afla sub supraveghere. Victima, neidentificată, a povestit că Evitt îi distrusese sentimentul de siguranță și că își dorea mai mult timp departe de el, împreună cu copiii ei, ca să încerce să se vindece și să meargă mai departe.
Trolling Trolii de internet încearcă în mod deliberat să provoace ori să ofenseze pe alții pentru a obține o reacție. Trolii și agresorii cibernetici nu au întotdeauna aceleași scopuri: unii troli practică hărțuirea, alții se limitează la farse relativ inofensive. Un trol poate produce dezordine fie pentru amuzamentul propriu, fie fiindcă este o persoană cu adevărat conflictuală. Trolling-ul poate cuprinde insulte, știri false ori chiar amenințări cu caracter terorist.
Spam Spam-ul constă în crearea mai multor conturi și trimiterea în masă a unor mesaje către o țintă. O situație frecventă apare după o despărțire: dacă unul dintre parteneri devine obsesiv, îi poate trimite fostului partener mesaje pe mai multe platforme, adesea în ciuda faptului că a fost blocat. Un articol despre măsurile pe care le poate lua poliția în cazul mesajelor de hărțuire subliniază că hărțuirea de orice fel este ilegală, indiferent dacă se produce în persoană, la telefon, prin mesaje text, pe rețelele de socializare sau prin orice altă metodă, și că există legi privind hărțuirea cibernetică menite să protejeze publicul.
Furtul identității Furtul identității constă în a pretinde că ești altă persoană. Dacă agresorul se dă drept victimă, poate spune ori face lucruri care îi afectează reputația. Aceasta poate include spargerea unui cont de Twitter și răspândirea de dezinformări. Un exemplu cunoscut este spargerea contului de Twitter al Sony Music, de pe care s-a publicat un mesaj fals care anunța moartea cântăreței Britney Spears într-un accident. În realitate, Spears era în viață și sănătoasă.
Doxxing Doxxing-ul constă în divulgarea datelor personale ale unei victime, precum adresa de domiciliu, numărul de telefon și numele complet. Poate apărea atunci când fani din comunități numeroase depășesc limita în încercarea de a-și proteja idolii și ajung să practice hărțuirea. Fani extremiști ai genului muzical K-pop își divulgă uneori datele fanilor unor formații rivale. Un astfel de incident s-a produs când fani ai formației Blackpink au divulgat datele deținătorului unui cont dedicat formației Twice, acesta ajungând la spital. Motivul invocat ar fi fost o presupusă lipsă de respect a unei membre Twice față de o membră Blackpink.
Hărțuirea sexuală Hărțuirea sexuală online este considerată o formă de hărțuire cibernetică. Șantajul sexual (sextortion), o formă a hărțuirii sexuale, constă în a constrânge o persoană să trimită imagini intime, urmând apoi amenințarea cu publicarea lor dacă nu se plătește o sumă de bani. Este un tip aparte de șantaj. Granița dintre hărțuirea sexuală și cea cibernetică este neclară.
Unele persoane își șantajează colegii pentru a obține imagini cu caracter sexual, amenințând cu divulgarea unor informații jenante. Folosesc și pornografia de răzbunare, publicând imagini intime pentru a se răzbuna. Așa s-a întâmplat când un elev de 16 ani de la liceul W.F. West din Chehalis a exploatat peste 100 de victime, multe dintre ele colegi de-ai săi, ajungând să dețină peste 900 de fotografii și videoclipuri.
Hărțuirea sexuală online poate fi atât de gravă încât să oblige femeile să se mute, să își schimbe locul de muncă sau chiar să își părăsească țara, cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul activistelor feministe etiopiene supuse violenței digitale de gen.
Metode folosite Cercetările au identificat câteva repere de bază pentru recunoașterea și abordarea a ceea ce este considerat un abuz al comunicării electronice.
Hărțuirea cibernetică presupune un comportament repetat, cu intenția de a face rău. Ea se realizează prin hărțuire, cyberstalking, denigrare (răspândirea de zvonuri și minciuni crude care afectează reputația și prieteniile), uzurpare a identității și excludere (excluderea intenționată și crudă a cuiva dintr-un grup online).
Hărțuirea cibernetică poate fi la fel de simplă precum trimiterea continuă de e-mailuri ori mesaje text unei persoane care a cerut să nu mai fie contactată. Poate include și acțiuni publice, precum amenințări repetate, remarci sexuale, etichete depreciative (de pildă discurs de incitare la ură) ori acuzații false și defăimătoare, atacarea în grup a unei victime prin transformarea ei în subiect de batjocură pe forumuri online, spargerea sau vandalizarea unor pagini despre o persoană și publicarea de afirmații false prezentate drept fapte, cu scopul de a discredita ori umili ținta. Hărțuirea se poate limita la răspândirea de zvonuri despre o persoană pe internet, cu intenția de a stârni ura celorlalți ori de a-i convinge să participe la denigrarea unei ținte. Poate merge până la identificarea personală a victimelor unor infracțiuni și publicarea de materiale defăimătoare ori umilitoare la adresa lor.