Sir Laurence Oliphant (n. 3 august 1829, Cape Town - d. 24 decembrie 1888, Twickenham, în zilele noastre parte din London Borough of Richmond upon Thames) a fost un călător, diplomat, ziarist, scriitor și gânditor mistic britanic, unul din aventurierii din epoca victoriană, cunoscut, între altele, ca un precursor creștin al sionismului
Familia Familia Oliphant este o veche familie aristocratică scoțiană, al cărui strămoș a fost David Olifard din secolul al XII-lea. În decursul timpului numele Olifard a devenit Olyfaunt și apoi Oliphant. genealogia familiei Oliphant pe situl The Peerage Tatăl lui Laurence Oliphant, Sir Anthony Oliphant (1793-1859), a fost un jurist, călător și om de afaceri care s-a bucurat de relații strânse cu cercurile conducătoare britanice. Mama sa a fost Mary, născută Campbell, fiica colonelului Ronald Campbell, care comanda regimentul 72 de Highlanders postat în colonia Capului.Amândoi părinții erau foarte evlavioși, atrași de învățătura neoprotestantă și universalistă a predicatorului scoțian Edward Irving, unul din fondatorii așa numitei „Biserici Catolice Apostolice” (fără legătură cu Biserica Romano-Catolică) Shalom Goldman pagina 47
Copilăria și tinerețea 250px|miniatura|dreapta|Plantaţie de ceai în Nuwara Eliya în Sri Lanka (Ceylon) În momentul nașterii la Cape Town a lui Laurence, unicul sau copil, Sir Anthony îndeplinea la Cape Town funcția de procuror general al Coloniei Capului în sudul Africii. Curând a fost transferat ca președinte al Curții Supreme în Ceylon. Din motive de sănătate proprie, soția lui a revenit cu copilul în Marea Britanie, unde și-a împărțit timpul între Anglia și Scoția. Primi pași de învățătură Laurence Oliphant i-a făcut în școala lui Mr Parr la Durnford Manor, Salisbury. Vacanțele le petrecea la Condie, pe moșia strămoșească a familiei Oliphant, uneori trageau la unchiul, fratele tatei din Wimbledon sau la Edinburgh.Margaret Oliphant 1892 paginile 8-10. În 1841 mama sa s-a alăturat soțului în Ceylon, apoi a venit acolo și copilul, însoțit de profesorul său particular. Laurence și-a petrecut un timp din copilărie la Colombo, unde tatăl a cumpărat o casă numită Alcove pe ulița Captains Gardens, azi denumită Maha Nuge Gardens. Se apreciază ca Sir Anthony și fiul său Laurence sunt cei care au adus ceaiul din China în Ceylon. Ei au adus 30 plante de ceai și apoi au creat o primă plantație de ceai pe moșia lor din Nuwara Eliya. Laurence nu a beneficiat de o educație sistematică. În cursul anilor 1846 - 1848, in loc de a se înscrie cum fusese planificat la Universitatea Cambridge, părinții au consimțit să-l ia cu ei într-un șir de voiaje prin Europa. Iarna 1846-1847 au petrecut-o la Paris, apoi au drumețit prin Germania și Tirol, iar la sfârșitul anului 1847 au traversat Alpii în Italia. În această țară tânărul Oliphant a fost martor la tulburările revoluționare de la începutul anului 1848. După un sejur în Grecia, familia s-a întors în Ceylon, unde Laurence a lucrat ca secretar particular al tatălui său, precum și în cadrul baroului colonial, luând ,dupa mărturia sa, parte activă la 23 procese de omucidere.Margaret Oliphant 1892 pagina 17. În 1851 s-a împrietenit cu prințul nepalez Jung Bahadur, viitor prim ministru și fondator al dinastiei de guvernanți Rana, care vizitase Europa și l-a însoțit în drumul său de întoarcere de la Colombo în Nepal. I-a fost prilejuit astfel să participe și la o vânătoare de elefanți în Nepal. Rodul acestei agreabile călătorii a fost prima sa carte, „Călătorie la Katmandu” (1852)
Avocatura Potrivit cu o lungă tradiție a familiei, și Laurence a năzuit să devină avocat.Întors din Nepal, Oliphant a plecat la Londra, unde a zăbovit un timp pentru studii de drept la așa numitul English Bar sau Honorable Society of Lincoln's Inn. Mai apoi s-a pregătit la Scottish Bar, înainte de a trece examenul de drept roman.
Călătorii prin lume Rusia, Canada, Cirkasia Nu a apucat prea mult să se ocupe de practica juridică fiindcă s-a dedicat iarăși călătoriilor prin întreaga lume, După "Excursie la Katmandu" (1852) a urmat în august 1852 o vizită împreună cu Oswald Smith la Sankt Petersburg, la Nijni Novgorod și apoi în Crimeea. La Sevastopol, deghizat, a desenat harta fortificațiilor portului militar.fragment despre flota rusă, din The Russian shores of the Black Sea in the autumn of 1852 with a voyage down the Volga, and a tour through the country of the Don Cossacks. London, 1854. O parte din voiajul efectuat în toamna aceluiaș an este relatată în cartea "The Russian Shores of the Black Sea" (Litoralul rus al Mării Negre). La finele lui 1853 a efectuat și o călătorie în jos pe Volga și în țara cazacilor de pe Don, despre care a scris o carte suplimentară, care a s-a bucurat de succes și a fost publicată în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei.
După ce lordul Raglan i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat ca secretarul său particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit in Quebec. Acolo a fost angajat o vreme ca „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, și apoi pe Mississippi și la Chicago, publicându-și notele de călătorie în cartea „Minnesota și Vestul Îndepărtat”.Deși vremea în Canada și S.U.A a petrecut-o în mod agreabil luând parte la serate dansante, voiajând și fiind implicat în viața publică locală, când la sfârșitul anului 1854 lordul Elgin s-a retras din oficiul de guvernator, nu a consimțit să rămână în post și sub succesorul acestuia, Sir Edmund Head.
Întors in Anglia, unde se întorsese definitiv și tatăl sau, a inițiat un plan bazat pe cunoștințele adunate din călătoriile sale în ultimii ani, și pe care l-a descris într-o broșură publicată în anul 1855:„The Trans-Caucasian Provinces the proper Field of Operation for a Christian Army" (Provinciile Transcaucaziene, câmpul de operații pentru o armată creștină). Își dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Marii Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut până la urmă prilejul să vadă pe unul din aghiotanții acestuia,„naibul” din Caucazul de vest.Rodul acestor ultime experiențe a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pașa - o relatare personală”.
Împreună cu tatăl său a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford de Redcliffe (căruia îi fusese recomandat de ministrul de externe, lordul Clarendon) și i s-a asociat la o vizită în Crimeea. A asistat câtăva vreme la Asediul Sevastopolului (1854) și deși nu obținuse aprobarea pentru planurile sale, a fost invitat de ducele de Newcastle să-l însoțească pe acesta la o vânătoare pe coastele Cirkasiei. Au pornit la drum pe mare la finele lui august. Apoi s-a alăturat la Trebzon statului major turc de sub comanda lui Omar Pașa, și a asistat ca trimis al ziarului „Times” la confuntarea anglo-rusă în Caucaz pe râul Inguri și la Kars, care s-a încheiat cu căderea garnizoanei engleze. Bolnav în timpul retragerii, Oliphant s-a întors în Anglia la sfârșitul anului 1855.
John Delane, redactorul lui „The Times”, l-a invitat mai apoi să-l însoțească într-o vizită în Statele Unite. Oliphant a parcurs statele din sudul Statelor Unite pana la New Orleans și s-a asociat renumitului pirat (filibuster) William Walker care avea de gând să pună stăpânire pe Nicaragua. După cum a mărturisit Oliphant mai târziu, a făcut-o din spirit de aventură și atras de posibilitatea dobândirii unor moșii „confiscate”. A existat și ipoteza unei misiuni secrete din partea lordului Palmerston. La gura rîului San Juan participanții la expediție au întâlnit un vas militar britanic numit „Cossack”. Căpitanul vaporului a evitat confruntarea și l-a primit pe cetățeanul britanic Oliphant ca oaspete la bord. După încă vreo câteva călatorii, Oliphant a revenit în Anglia și a scris cartea "Patriots and Filibusters: Incidents of Political and Exploratory Travel" („Patrioți și filibusteri: incidente ale unui voiaj politic și de explorare”) (1860).
China 250px|miniatura|dreapta|Oliphant apărându-se cu un bici în timpul atacului împotriva legației britanice la Edo, 1861 Iarăși ca secretar privat, în 1857 Oliphant l-a urmat pe lordul Elgin și în misiunea acestuia în China și Japonia. In India au aflat de izbucnirea Marii revolte a Șipailor. În cursul celui de-al Doilea Război al Opiului lordul Elgin a devenit comandantul fortelor britanice în China. Debarcați la Hong Kong, au fost prezenți la bombardarea Cantonului. Oliphant a luat parte la ocuparea Tianjinului. Însărcinat cu câteva misiuni minore, delegația lordului Elgin,a făcut o primă vizită de căteva săptămâni în Japonia, de care Oliphant a fost cu totul fermecat. Acestă țară i-a lăsat o impresie de paradis, locuitorii ei părând fără prihană. În timpul sejurului în Japonia s-a semnat un tratat anglo-japonez la Edo Ian Nish -Britain and Japan:Biographical portraits Japan Library, Richmond, Surrey 1997 pagina 37-38. În 1859 a publicat „Relatare a misiunii lordului Elgin in China și Japonia în anii 1857, 1858 și 1859”. Ediția franceză din 1860 a beneficiat de o prefață scrisă de François Guizot.
În 1859, înainte de întoarcerea în Anglia, a aflat de moartea tatălui său, de care era foarte legat. Întors în Anglia, în 1860 a luat din nou toiagul drumeției de data asta prin Italia, care se afla în toiul luptei pentru unitate și independență. După o vizita la Nisa și în Savoia, a întâlnit la Torino pe Cavour care ajunsese în 1858 la un acord secret cu Napoleon al III-lea, care prevedea, în schimbul sprijinului contra Austriei, renunțarea din partea italienilor la Nisa și Savoia. Garibaldi,care se împotrivea acestor concesii, l-a convins pe Oliphant să colaboreze la sabotarea plebiscitului prin care autoritățile imperiale franceze voiau să legitimeze anexarea Nisei. Oliphant a dedicat acestui plebiscit un pamflet intitulat "Universal Suffrage and Napoleon the Third" („Sufragiul universal și Napoleon al treilea”)(1860). Până la urmă expediția lui Garibaldi în Sicilia a făcut ca acest plan conspirativ să fie lăsat baltă.
Japonia În iunie 1861, după o călătorie în Muntenegru, Oliphant a fost numit prim secretar al legației britanice în Japonia, pe lângă ministrul plenipotențiar Rutherford Alcock. Cariera sa diplomatică a fost însă întreruptă în mod brutal, încă de la debutul ei, când, în 3 iulie 1861 noaptea, sediul legației la Edo a fost atacat pe neașteptate de localnici xenofobi din clanul Mito. Neavând la îndemână pistoalele care erau încuiate în valiză, Oliphant a sărit afară cu un bici de vânătoare în mână. Atacat de săbiile grele ale unor ronini, era cât pe ce să fie omorât. O bârnă invizibilă pe întuneric a pus piedici loviturilor, iar Oliphant s-a ales numai cu o rană la mână. A rămas în urma ei cu un handicap permanent.Margaret Oliphant pagina 158 Se crede ca nu și-a revenit niciodată cu totul din această experiență traumatică. Pe bordul unui vapor a fost trimis să se întremeze înapoi în Anglia, purtând o scrisoare de scuze a taikunului către regina Victoria. În drum, a îndeplinit o misiune pe insula Tsushima unde a surprins o misiune navală rusă ilegală ce luase controlul asupra unui golf și a convins pe comandantul ei, pe căi diplomatice, să se retragă.Ian Nish - Britain and Japan:Biographical portraits Japan Library, Richmond, Surrey 1997, paginile 41-42. Despre aventurile în Extremul Orient, Oliphant a publicat două volume de relatări în anii 1857 și 1859.