Etymologiae sau Origines cunoscută și sub numele de Originum sive etymologiarum libri viginti poate fi considerată prima enciclopedie a culturii occidentale. A fost scrisă de Isidor din Sevilla, în , (560-636) spre sfârșitul vieții sale, în limba latină medievală. Lucrarea numără 20 de cărți și 448 de capitole (adică vreo de cuvinte). Extrem de populară în întregul Ev Mediu, cu peste 1.000 de manuscrise păstrate, lucrarea va fi reeditată și în Renaștere, când a cunoscut peste zece ediții între 1470 și 1580.
Isidor a fost episcop, iar sursele pe care le-a consultat, evaluate la 154, au fost în exclusivitate latine, atât autori păgâni (Vergilius, Cicero, Cato, Varro, Horațiu, Catullus, Juvenal, Martial, Ovidius, Suetoniu, Sallustius etc.) cât și autori creștini (Sfântul Ieronim, Chiril din Alexandria, Eusebiu din Cezareea, Teofil al Alexandriei,Theophil din Alexandria (d. 412) a fost episcop (patriarh) al Alexandriei în Egipt, din 384 până în 412. Ipolit de Roma).
Metoda Etimologia se află în centrul gândirii preștiințifice a lui Isidor. Acesta este convins că analiza unui cuvânt permite descoperirea adevărului despre semnificația acelui cuvânt.
Atitudine critică Isidor se arată critic privind unele superstiții. Astfel, el respinge credința potrivit căreia prezența unei labe de broască țestoasă pe un vas, ar putea să-i întârzie cursa.XII, 6, 56 De asemenea, el neagă orice putere predictivă astrologiei și horoscoapelor: „Aceste horoscoape sunt incontestabil contrare credinței noastre și ar trebui ignorate de creștini.III, 71, 38 ” Referindu-se la vechea practică a augurilor, în vigoare în Roma Antică, Isidor o respinge spunând că „ar fi un păcat să se creadă că Dumnezeu și-ar încredința sfaturile unor corbi.XII, 7, 44 ”
Isidor recuge la teoria evhemerismului în privința zeilor din Mitologia romană: aceștia ar fi pur și simplu oameni excepționali care, după moarte, au făcut obiectul unui cult.VIII, 11, 29.. În același capitol, el respinge tradiția potrivit căreia numele zeilor erau alegorii din lumea fizică: Cronos pentru timp, Neptun pentru apă, și așa mai departe.
În secțiunea Monștri, în capitolul (XI), Isidor enumeră un anumit număr de specii despre care exploratorii epocii afirmau că ar fi auzit vorbindu-se în țări îndepărtate. Astfel, în India erau căpcăuni și ciclopi ; în Libia trăiau blemmii, oameni fără cap, cu ochii și cu gura în spate; altundeva se găseau oameni fără nas, alții cu o buză inferioară atât de mare încât putea să le acopere fața și să-i protejeze de soare etc. Isidor se referă la aceste date ca un lexicograf minuțios, fără să se pronunțe asupra existenței lor, spunând doar că unele persoane cred astfel de lucruri. El respinge totuși existența unor numeroase creaturi mitologice, ca gorgonele, sirenele, câinele Cerber etc.
Importanța lucrării În timp ce lumea antică era în plină răsturnare și când religia creștină atinsese o poziție dominantă, se dezbătea asupra oportunității continuării studierii și transmiterii conștințelor păgânilor. Sfântul Augustin tranșase această problemă în tratatul său De Doctrina christiana (în română: „Despre Doctrina creștină”) „incitându-i pe creștini să profite de cunoștințele transmise de Antichitatea profană, să le cunoască și să le pună în serviciul culturii creștine, să fie destul de instruiți pentru atingerea unei mai bune interpretări a Sfintei Scripturi, a Cuvântului lui Dumnezeu.”Y. Lefèvre, « Le Liber Floridus et la littérature encyclopédique au Moyen Âge », Liber Floridus Colloquium, Ghent, Story-Scientia, 1973. p.2.
Prin formația sa și prin remarcabila sa bibliotecă, Isidor de Sevilla avea un acces direct la cultura antică. A vrut să salvgardeze, pentru generațiile care vor veni, această moștenire. Lucrarea sa a avut un succes considerabil și a „contribuit din plin la menținerea, din Antichitate până la Renaștere, supraviețuirii patrimoniului uman constituit din cunoștințele celor vechi [...] A fondat regulile genului enciclopedic așa cum acesta va fi cunoscut în Evul Mediu”.Y. Lefèvre, p.3.
Conținut CarteaTitlul latinTitlul echivalent în românăI De grammatica GramaticaII De rhetorica et dialecticaRetorică și logicăIIIDe quattuor disciplinis mathematicisAritmetică, geometrie, muzică și astronomieIV De medicinaMedicinăVDe legibus et temporibusLegi și cronologieVIDe libris et officiis ecclesiasticisCărți și slujbe bisericeștiVIIDe deo, angelis et sanctisDespre Dumnezeu, îngeri și sfințiVIIIDe ecclesia et sectisBiserica și secteleIX De linguis, gentibus, regnis, militia, civibus, affinitatibusLimbi, popoare, regate, armată, cetățeni, înrudiriXDe vocabulisEtimologiiXI De hominibus et portentisDespre oameni și despre monștriXIIDe animalibusDespre animale / ZoologieXIIIDe mundo et partibusCosmografie XIVDe terra et partibusGeografie fizicăXVDe aedificiis et agrisArhitectură și topografieXVI De lapidibus et metallisMineralogie și metalurgieXVIIDe rebus rusticisDespre lucrurile de la țară / AgriculturăXVIIIDe bello et ludisDespre știința militară, jocuri și jurisprudențăXIX De navibus, aedificiis et vestibusDespre nave, edificii și îmbrăcăminteXX De domo et instrumentis domesticisDespre alimente și ustensile casnice
Note
Bibliografie Y. Lefèvre, « Le Liber Floridus et la littérature encyclopédique au Moyen Âge », Liber Floridus Colloquium, Ghent, Story-Scientia, 1973, pp. 2-3. Lenelotte Möller (traducătoare): Die Enzyklopädie des Isidor von Sevilla. Marixverlag, Wiesbaden 2008, ISBN 978-3865391773. Stephen A. Barney, W. J. Lewis, J. A. Beach, Oliver Berghof, The Etymologies of Isidore of Seville, Cambridge University Press, Cambridge 2006.
Legături externe Etymologiarum sive originum libri XX (text integral online)
Vezi și Latina medievală
Categorie:Cultură medievală Categorie:Enciclopedii Categorie:Manuscrise în latină medievală Categorie:Literatura secolului al VII-lea