Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj

Rolul familiilor nobiliare thumb|left|Imagine din Aruncuta, dec.2017 - arhiva fam.Vilt Eugen Familiile nobiliare din Aruncuta , de-a lungul istoriei , au avut un rol important în pǎstrarea și dezvoltarea satului, reușind sa asigure coeziunea socialǎ a sǎtenilor prin disciplina impusǎ și organizarea muncii. Munca agricolǎ s-a desfǎșurat pe suprafețe mari și au îmbinat cultura vegetala cu latura zootehnică a activității, pentru a asigura continuitate și utilizarea cât mai bună a resurselor materiale și umane aflate la dispoziție. Una din activitațile principale ale familiilor nobiliare din Aruncuta a fost creșterea cailor destinați numeroaselor războaie, urmare a conditiilor excelente de pășunat și a pǎdurilor existente, care flancheazǎ satul în partea esticǎ și vesticǎ . La începutul sec.XX, din punct de vedere al diviziunii muncii, satul era împǎrțit pe trei ferme mari, din care douǎ zootehnice și de pescuit, iar una pentru cultura cerealelor, legumiculturǎ și pomi fructiferi, principalul beneficiar contractual fiind armata. Fermele zootehnice au fost distruse în 1920,iar ceea ce a mai ramas a fost distrus in perioada 1946 - 1948. După 1700, famiile nobiliare din Aruncuta sunt preponderent de origine germanica ceea ce explica aparitia timpurie a scolii romanești din sat { școala românească fiind atestată în anul 1801}. Familiile nobiliare au administrat circa 75% -80% din terenurile agricole, diferenta apartinand unor familii de oameni liberi, ponderea iobagilor din totalul populatiei variind între 33 - 50% în perioada 1700-1848. Rolul pozitiv al familiior nobiliare din Aruncuta se regăseste in cresterea continua a populației, ca rezultat al unei bune administrari a resurselor locale aflate la dispozitie. Marea varietate de pomi fructiferi aduse de familiile nobiliare { în special pruni }, care s-au adaptat bine condițiilor din sat au împodobit de-a lungul deceniilor cele două cimitire {circa 4 ha} până în anul 2012-2013 {conform traditiei,la fiecare mormânt era plantat câte-un pom fructifer "pentru sufletul celui plecat"}, când "diriguitorii" bisericii din sat au decis tăierea acestora pentru a face loc betoanelor în creștere... Prin tăierea pomilor fructiferi din cimitire, sătenii au reușit să rupă și ultima legătură cu familiile nobiliare ...

Principalele familii nobiliare thumb|right|Sentința voievodului Transilvaniei Stefan Lackfi cu privire la nobilul Mihai Medjes de Band Nobilul Mihai Medjes de Band, despre care se știe că pe 18 noiembrie 1346, la Turda -în prezența voievodului Transilvaniei, Ștefan Lackfi {1344-1350} - a fost parte în proces în calitate de reclamant cu Magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin (pârât) pentru pustiirea moșiilor sale, inclusiv din Aruncuta, comitatul Cojocna; Nobilul Bogathy Imre { 1389 - 1438 }Bogathy family genealogy știm că a deținut pământuri și iobagi în Aruncuta. În data de 21 mai 1427 voievodul Transilvaniei, Lorand Lepes, poruncește Conventului de la Cluj să întreprindă cercetări și să-i comunice rezultatele obținute cu privire la faptul că iobagii lui Bogathy Imre din Aruncuta au atacat cu mână armată iobagii lui Suki Petru și Simion din Suatu, rănind pe mai mulți, iar pe doi lăsându-i pe jumătate morți, pe motiv că aceștia din urmă ar fi distrus semnele de hotar dintre Aruncuta și Suatu Baro Petrichevich csalad tortenetnek regsztai/Registrele pentru Istoria familiei Petrichevich/Pecs, 1942, nr. 1857, pag. 354. thumb|left|Troită comemorativă, aflata in apropierea cimitirului nobiliar,Click (aici) pentru imagine interactivă. Despre familia nobiliară Bogaty din Aruncuta mai știm că unul din membrii acesteia, nobilul Ianoș Bogaty, s-a căsătorit în 1540 cu Magdalna Losonți {născută în 1518 } din cunoscuta familie nobiliara Banffy de Loșonți . De asemenea, familia Bogaty, în 1553, se înrudește cu familia nobiliara Suky prin căsătoria nobilului Benedek Suky {1513 - 1584 } cu Katalin Bogaty,, respectiv cu familia Korniș prin căsătoria lui Boldizsár Bogaty,în 1594, cu graefin Margit Korniș de Gönczruszka . Menționăm că toate cele 3 familii nobiliare dețineau pământuri în Aruncuta, alianța acestora prin căsătorie fiind un lucru firesc. Totuși, este posibil ca această familie, în sec.XVI sau XVII, să fie decăzută din drepturile nobiliare { posibil ca acest lucru să aibă legatură cu unirea provinciilor românești din 1600 realizată de Mihai Viteazul, fiindcă dupa această dată familia Bogaty dispare din istoria familiilor nobiliare transilvane } întrucât, la recensământele de la începutul sec. XVIII și continuare { perioada austro - ungară }, familia nobiliara Bogaty nu apare în evidențele acestora { la recensământul din 1780, în Aruncuta figurează doar o singură familie nobiliară, respectiv nobilul Iștvan Haller de Hallerco }. thumb|right|Stema cu lupi a familiei nobiliare Suki Familia nobiliară Suki, de origine germanică, venită în Transilvania în a doua jumătate a sec. XIII-lea, a obținut domenii în Aruncuta spre mijlocul secolului al XIV - lea, mai precis în 1447, probabil a relațiilor apropiate cu Iancu de Hunedoara, tatăl viitorului rege Matia Corvin, pentru aportul adus la înfrângerea Răscoalei de la Bobâlna din 1437 și contribuția acestei familii în războaiele antiotomane purtate de voievodul transilvan, mare comandant militar și regent al Ungariei între 1446-1452. Numai așa se explică de ce în data de 21 iunie 1447 Iancu de Hunedoara, în calitate de Guvernator al Ungariei - în numele său și a regelui ales Ladislau - acorda dreptul de "Jus gladii" lui Suki Petru {1410-1447}Suki family genealogy și rudelor sale Ioan și Simion împotriva răufăcătorilor de pe domeniile lor din Juc, Suatu, Aruncuta, Bărai și Gădălin Baro Petrichevich csalad tortenetnek regsztai/Registrele pentru Istoria familiei Petrichevich/Pecs, 1942, nr. 1869, pag. 356. Familia nobiliara Nicolaus Balneatoris din Cluj, despre care știm că în 19 februarie 1483 Conventul de la Cluj - Mănăștur adeverește că Andrei,fiul lui Nicolaus Balneatoris din Cluj a zălogit o parte din moșia Aruncuta Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, 571 pagini, de Franz Zimmermann și Gustav Gündisch, Rumanische Akademie, 1991, pag.XLVII, de unde rezultă că, la acea vreme, fam. nobiliara Suki a detinut numai o parte din suprafața de teren a satului, cel mai probabil partea de nord, învecinată cu Suatu. thumb|left|Cripta din Aruncuta a celebrelor familii nobiliare Haller de Hallerko și Korniș de Goncz-Ruszka Pe lângă familiile menționate mai sus, în Aruncuta, pe Dealul Criptei, există un cimitir nobiliar în care sunt înmormântați, în trei cripte dinstincte, dar și în mormânte individuale membrii ai celebrelor familii nobiliare Haller de Hallerco Cripta familiei nobiliare Haller de Hallerco se află în partea de nord a cimitirului, fiind construită din cărămidă la începutul sec.XVIII și are forma unei biserici, cu dimensiunile : Lungime = 10 m, lătime = 6 m. și adîncime = 5 m. Acoperișul Criptei s-a dărâmat în anul 1958 , iar sătenii au demolat parte din pereții din cărămidă , profanarea generată de ignoranță și sărăcie fiind oprită de miliție întrucât la operația de demolare erau implicați mulți săteni - informații furnizate de săteanul Bărăian Simion { Cica } de 72 ani , martor ocular, Wesselenyi de Hadad Wesselenyi family genealogy și Kornis de Goncz - Ruszka . (fiecare familie a deținut postul de Guvernator al Transilvaniei de câte două ori, în perioada 1710 - 1840), la care se adaugă familia nobiliară Karacsay de Valje - Szaka, care a deținut funcții importante în administrația comitatului Cluj în prima jumătate a secolului XIX-lea. Cimitirul a fost împodobit cu mulți brazi, plantați la începutul sec. XVIII de familiile menționate mai sus. Din păcate, în anul 1960-1962 brazii au fost tăiați de săteni, iar în perioada 1980-1989 o parte din pietrele funerare au dispărut, fiind folosite de săteni pentru fundații la diverse anexe gospodărești sau chiar așezate la drum ,în fața casei, pe post de bancuță. Singurele plante care au rezistat vremurilor sunt cîte-va mǎnunchiuri de mǎlin, care continuǎ sǎ impodobeasca cimitirul in fiecare primavară, prin frumoasele lor flori albe.

Prezentăm mai jos parte din membrii familiilor menționate mai sus: thumb|right| Simbolul nobiliar, între artă și istorie Contele Istvan Haller de Hallerko , căsătorit cu baroneasa Anna Kornis de Goncz-Ruszka {1777 - 25.05.1815} au locuit în Aruncuta, fiica acestora, contesa Cecilia Haller de Hallerko fiind născută în Aruncuta, comitatul Cluj, la data de 28 octombrie 1797. Ceilalti copii sunt: Iștvan { născut în 1796 și decedat în acelasi an }, Barbala {15.05.1800 - 16.12.1846 },casatorita in 16.04.1820 cu Grof Iosif Bethlen de Bethlen și mezina Iulia. Contele Istvan Haller de Hallerko a murit în anul 1839. Contesa Cecilia s-a căsătorit în 2 aprilie 1823 cu nobilul Denes Esterhazy von Galantya (7. 03. 1789-09. 02. 1862), familie de origine germanică și a murit în 18 ianuarie 1873. Anna Kornis de Goncz-Ruszka este fiica lui Antal Kornis de Goncz - Ruszka, căsătorit în 18 iulie 1694 cu baroneasa Anna (Maria) Thoroczkay (de Toroczkoszentgyorgy)Haller de Hallerkeö family genealogy.

Despre familia nobiliara Haller de Hallerko cunoaștem cǎ este de origine germanicǎ, din sec.XIII , primul reprezentant al acestei familii fiind nobilul Ulrich Haller , mort în anul 1246 . În legaturǎ cu baroneasa Anna (Maria) Thoroczkay (de Toroczkoszentgyorgy) trebuie menționat că aceasta face parte din familia nobiliară de Trascău {Thoroczkay) , cel mai reprezentativ membru fiind subvoievodul Thoroczkay din Coltești care a ridicat în anul 1296 Cetatea Colțesti (, ) , cetate aflată la 5 km sud-vest de comuna Remetea din judetul Alba . Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria - Habsburgii - în cadrul revoltei Curuților {1703-1711} , familia nobiliarǎ de Trascau {Thoroczkay} a fost înlăturatǎ de pe scena istoriei , cetatea acestora fiind distrusǎ în anul 1713 de catre trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege {Lobonți}. Cetatea se mai păstreazǎ parțial și astǎzi {zidurile incintei și două turnuri laterale} , fiind inscrisǎ pe lista monumentelor istorice. Contele Șandor Karacsay de Valje - Szaka provine dintr-o veche familie nobiliară din Croația, cu vechi tradiții militare , fratele său Fedor Karacsay { 03.10.1787 - 02.07.1859 } fiind general în armata austriacă, și care a murit la Teheran, într-un razboi purtat la Golful Piersic thumb|right|Generalul Fedor Karacsay|150px, s-a născut în anul 1789 și a decedat în Aruncuta la data de 3 septembrie 1858. S-a căsătorit în anul 1811 cu contesa Rozalia Kornis de Goncz-Ruszka, care a decedat în Aruncuta, în anul 1847. Cei doi au avut 5 copiii (doi băieți și 3 fete), respectiv pe Sandor, născut în anul 1814 și decedat în Aruncuta la data de 19 august 1880. Acesta a fost căsătorit cu baroneasa Johanna (Jenny) Wesselenyi de Hadad (1810-6 iulie 1882). Ceilalți copii sunt: Josef (1816-30.03.1880), Elodin (născută în anul 1816 și căsătorită cu Maximilian (Miksa) Wimmer, Alexandrina (nascută în anul 1814 ,soră geamănă cu Șandor și decedată în Aruncuta la data de 3 martie 1837 și Johanna Karacsay, măritată cu baron Laszlo Wesselenyi de Hadat (1812-1871)Karacsay family genealogy. Contele Karacsay Sandor (bătrânul) a deținut funcții importante, respectiv Vicecomite în comitatul Cluj, Comisar Gubernial și Președinte al Tribunalului Marțial din Cluj Ziarul Cuvântul Liber, nr. 256 din 12.02.2009 în timpul Revoluției de la 1848, membru în Dieta de la ClujLiviu Botezan, Participarea țărănimii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș la revoluție în primăvara anului 1848 pentru desființarea iobăgiei, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, anul 2006. Pietrele funerare ale lui Karacsay Sandor (bătrânul), a soției acestuia Rozalia Korniș se află în cimitirul Dealul Criptei din Aruncuta. thumb|left|Placă comemorativă grof Karacsay Șandor {1789-1858} .