miniatura|200px|Istorica fotografie Mărgeaua albastră Ecologismul este o preocupare ce privește impactul umanității asupra Pământului și sistemelor sale naturale. Ecologismul este o ideologieDonald Gibson. Environmentalism: Ideology and Power. Nova Science Pub Inc. 2003, mișcare socială și filozofie vastă, preocupată de conservarea mediului și îmbunătățirea stării de sănătate a acestuia, în special în măsura în care această sănătate urmărește să includă preocupările elementelor non-umane. Ecologismul susține conservarea, restaurarea și/ sau ameliorarea mediului natural, și poate fi denumită o mișcare pentru controlul poluării. Din acest motiv, concepte, cum ar fi o etică de teren, etica de mediu, biodiversitate, ecologie și biopfilia schițează ipoteza predominant. În esența sa, ecologismul este o încercare de a echilibra relațiile dintre oameni și diferitele sisteme naturale de care depind în așa fel încât tuturor componentelor le sunt acordate un grad adecvat de respect. Natura exactă a acestui echilibru este controversată și există diverse moduri pentru problemele de mediu și felul în care ar trebui exprimate în practică. Ecologismul și preocupările legate de mediu sunt adesea reprezentate de culoarea verde, dar această asociere a fost însușită de către industria de marketing și este o tactică cheie de greenwashing. Ecologismul este opus față de anti-ecologism, care are o poziție sceptică față de multe perspective ecologiste.
Definiții Ecologismul denotă o mișcare socială care caută să influențeze procesul politic prin lobbying, activism, și educație, în scopul de a proteja resursele naturale și cele ale a ecosistemelor.
Un ecologist este o persoană care se poate exprima public despre mediul natural și gestionarea durabilă a resurselor sale prin schimbări în politici publice și a comportamentului individual. Aceasta poate include sprijinirea practicilor, cum ar fi consumul informat, inițiative de conservare, investițiile în energie regenerabilă, eficiență îmbunătățită în economia materialelor, tranziția către noi paradigme de contabilitate, cum ar fi economia ecologică de reînnoire și de revitalizare a legăturilor noastre cu viața non-umană.
În diverse moduri (de exemplu, protestele și activismul la nivel local), ecologiștii și organizațiile ecologice sau de mediu căută să ofere lumii naturale o voce mai puternică în treburile umane.Robert Gottlieb, Forcing the Spring: The Transformation of the American Environmental Movement (2005)
În termeni generali, ecologiștii susțin gestionarea durabilă a resurselor, precum și de protecție (și de restaurare, atunci când este necesar), a mediului natural prin schimbări în politica publică și a comportamentului individual. În recunoașterea umanității sale, ca participant în ecosisteme, mișcarea este centrată în jurul valorii de ecologie, sănătate, și a drepturilor omului.
Istorie Preocuparea pentru protecția mediului a reapărut în diverse forme, în diferite părți ale lumii, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, în Europa, regele Edward I al Angliei a interzis arderea cărbunelui de mare, după ce fumul degajat de acesta deveniseră o problemă, prin proclamarea de la Londra, din 1272. Poluarea aerului va continua să fie o problemă în Anglia, în special mai târziu, în timpul Revoluției Industriale, și de extindere în trecutul recent cu Marele Smog din 1952.
Origini În Europa, Revoluția industrială a dat naștere poluării moderne a mediului așa cum este, în general, înțeleasă astăzi. Apariția de fabrici mari și a consumului de cantități imense de cărbune și de alți combustibili fosili a dat naștere la poluarea aerului fără precedent și volumului mare de devărsări industriale chimice, adăugate la sarcina crescândă a dejecțiilor umane netratate. Primele legi moderne de protecție a mediului la scară largă, au venit sub forma de Actului Britanic Alkali, adoptat în 1863, de a reglementa poluarea aerului nociv (acidul clorhidric gazos), degajat prin procedeul Leblanc, utilizat pentru a produce carbonatul de sodiu (soda calcinată). Ecologismul a crescut din mișcare de agrement, care a fost o reacție la industrializare, creșterea orașelor, precum și agravarea poluării aerului și a apei.
În Anglia Victoriană, o mișcare timpurie "Back-to-Nature" care a anticipat ecologismul modern a fost susținută de intelectuali precum John Ruskin, William Morris și Edward Carpenter, care erau toți împotriva consumerismului, poluării și a altor activități care erau nocive pentru lumea naturală.Gould, Peter C. (1988). Early Green Politics, Brighton,Harvester Press, pgs. 15-19, and Wall, Derek, (1994) Green History: A Reader. London,Routledge, pgs. 9-14. Ideile lor, de asemenea, au inspirat diverse grupuri de proto-ecologiști din Marea Britanie, cum ar fi Societatea pentru Conservarea Comunelor, Societatea Kyrle, Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor și Mișcarea Orasul Gradină, precum și încurajarea Ligii Socialiste și Mișcarea Clarion de a pleda pentru măsurile de conservare a naturiiGould,(1988) pgs. 16, 23-4,36-8,84-6..
miniatura|200px|John Muir în 1907 În Statele Unite, începuturile mișcărilor ecologiste pot fi urmărite începînd cu anul 1739, deși nu earu numite ecologiste, ci considerate în continuare de conservare, până în anii 1950. Benjamin Franklin și alți locuitori din Philadelphia, citând "drepturile publice" au trimis o petiție Adunării din Pennsylvania pentru a opri depozitarea deșeurilor și de a elimina tăbăcăriile din cartierul comercial Philadelphia. Mișcarea SUA a început sa capete amploare în anii 1800, din preocupări pentru protejarea resurselor naturale ale Occidentului, cu personalități cum ar fi John Muir și Henry David Thoreau, care aduc contribuții filosofice cheie mișcării. Thoreau a fost interesat în relația oamenilor cu natura și a studiat acest lucru ducând un mod de trai simplu și aproape de natură. El a publicat experiențele sale în cartea Walden, care susține că oamenii ar trebui să devină mai apropiați de natură. Muir a ajuns să creadă în dreptul inerent al naturii, mai ales după ce a petrecut mult timp în drumeții prin Valea Yosemite și studiind atât ecologia cît și geologia. El a făcut lobby cu succes în congres pentru a forma Parcul Național Yosemite, continuînd prin înființarea Clubul Sierra, una dintre cele mai vechi, mai mari, și mai influente la nivel local, organizații de mediu din Statele Unite ale Americii. Principiile conservașioniste, precum și credința într-un drept inerent al naturii aveau să devină piatra de temelie a ecologiei moderne.
În secolul 20, ideile ecologice au continuat să crească în popularitate și recunoaștere. Au început să fie făcute eforturi pentru a salva unele specii de animale sălbatice, în special bizonul american. Moartea ultimului porumbel pasager precum și periclitarea bizonului american a ajutat să se concentreze ideile conservaționiștilor și popularizarea preocupărilor lor. În 1916 a fost fondat National Park Service de către președintele american Woodrow Wilson.
Naziștii au avut elemente care erau de sustinere pentru drepturile animalelor, grădinile zoologice și fauna sălbatică, și a luat mai multe măsuri pentru a asigura protecția lor. În 1933, guvernul a adoptat o lege stringentă de protecție a animalelor.Hartmut M. Hanauske-Abel, Not a slippery slope or sudden subversion: German medicine and National Socialism in 1933, BMJ 1996; pp. 1453–1463 (7 December)
Mulți lideri NSDAP, inclusiv Adolf Hitler și Hermann Göring au fost susținători ai protecției animalelor. Câțiva naziști erau ecologiști (în special Rudolf Hess), iar protejarea speciilor și bunăstarea animalelor au fost probleme semnificative la nivelul regimului. Heinrich Himmler a făcut eforturi de a interzice vânătoarea de animale. Göring a fost un iubitor de animale și ecologist. Actualele legi referitoare la bunăstarea animalelor din Germania sunt mai mult sau mai puțin o modificare a legilor introduse de regimul național-socialist.
În 1935, regimul a adoptat "Legea Reich privind protecția naturii". Conceptul de Dauerwald (cel mai bine tradus ca "pădurea perpetuă"), care a inclus concepte, cum ar fi gestionarea și protecția pădurilor, a fost promovat fiind făcute și eforturi pentru a reduce poluarea aerului.JONATHAN OLSEN "How Green Were the Nazis? Nature, Environment, and Nation in the Third Reich (review)" Technology and Culture – Volume 48, Number 1, January 2007, pp. 207–208Review of Franz-Josef Brueggemeier, Marc Cioc, and Thomas Zeller, eds, "How Green Were the Nazis?: Nature, Environment, and Nation in the Third Reich" Wilko Graf von Hardenberg, H-Environment, H-Net Reviews, October 2006.
În 1949, a fost publicată cartea „A Sand County Almanac” de Aldo Leopold. Acesta a explicat că omenirea ar trebui să aibă respect moral pentru mediul înconjurător și că nu este etic să-i facă rău. Cartea este uneori numită ca fiind cea mai influentă carte privind conservarea.
De-a lungul anilor 1950, 1960, 1970 și după, fotografia a fost folosită pentru a spori sensibilizarea publicului cu privire la necesitatea de a proteja terenuri și în recrutarea de membri pentru organizațiile ecologiste. David Brower, Ansel Adams și Nancy Newhall au creat Seriile Expoziția Format Sierra Club, care au contribuit la sensibilizarea publicului în protecția mediului și a adus un val tot mai mare de noi membri la Sierra Club și în mișcarea pentru protejarea mediului în general. "Acesta este Dinozaurul", editată de Wallace Stegner cu fotografii de Martin Litton și Philip Hyde a împiedicat construirea barajelor în cadrul Monumentului Național Dinozaur, devenind parte a unui nou tip de activism numit ecologism ce a combinat idealurile conservationiste ale lui Thoreau, Leopold și Muir cu publicitatea cu impact puternic, lobbying, distribuția de carte, campanii de scriere de scrisori, și multe altele. Clubul Sierra a dus adesea la formarea de coaliții a mai multor grupuri de mediu, inclusiv Societatea Wilderness și multe altele. După un accent pe conservarea regiunilor sălbatice, în anii 1950 și 1960, Clubul Sierra și alte grupuri și-au lărgit concentrarea pentru a include aspecte cum ar fi poluarea aerului și a apei, controlul populației și reducerea exploatării resurselor naturale.
În 1962, a fost publicată cartea Primăvară tăcută (titlu original: Silent Spring), de biologul american Rachel Carson. Cartea a catalogat impactul asupra mediului al pulverizării fără discernământ de DDT, din SUA și a pus la îndoială logica de a elibera cantități mari de substanțe chimice în mediul înconjurător, fără a înțelege pe deplin efectele lor asupra ecologiei și sănătății umane. Cartea a sugerat că DDT-ul și alte pesticide pot cauza cancer și că utilizarea lor în agricultură a fost o amenințare la adresa faunei sălbatice, în special pentru păsări. Îngrijorare a opiniei publice ce a rezultat, a condus la crearea Agenției Statelor Unite pentru Protecția Mediului în 1970, care a interzis, ulterior, utilizarea agricolă a DDT-ului în SUA în 1972. Utilizarea limitată a DDT în combaterea vectorilor patogeni continuă și în prezent, în anumite părți ale lumii și rămâne controversată. Moștenirea cărții a fost de a produce o conștientizare mult mai mare a problemelor de mediu și de interes în modul în care oamenii afectează mediul. Cu acest nou interes în mediul a apârut și interesul în probleme cum ar fi poluarea aerului și scurgerile petroliere, precum și interesul asupra protecției mediului a crescut. S-au format noi grupuri de presiune, în special Greenpeace și Friends of the Earth, precum și organizațiile locale importante, cum ar fi Wyoming Outdoor Council, care a fost fondată în 1967. Anii 1970