Regiunea Valois, numită la origine pagus valensis, era situată pe valea râului Oise, în Picardia. Ea a constituit un fief al Franciei apusene și ulterior al Regatului Franței până când conții săi au instalat o dinastie regală, Casa de Valois, care a succedat Casei de Capet în 1328. Comitatul a fost, alături de alte comitate (Beauvais, Vexin, Vermandois și Laon), parte a "ramurii de Oise" a feudei care era adeseori deținută de către o anume familie ca o linie de apărare împotriva asalturilor vikingilor asupra Parisului.
Comitatul și apoi ducatul de Valois a fost localizat în nordul Franței, la nord-est de Île-de-France. Reședința sa era la Crépy-en-Valois.Mish, Frederick C. (Editor in Chief), Valois, Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, ediția a noua, Springfield, MA, Merriam-Webster Inc., 1985. ISBN 0-87779-508-8, ISBN 0-87779-509-6 (indexed) șiISBN 0-87779-510-X (deluxe).
Conții de Valois Pepin I conte de Vermandois și Valois (cca. 886–892), fiul regelui Bernard de Italia. Pepin al II-lea, fiul precedentului, conte de Vermandois and Valois. Pepin al III-lea, fiul precedentului, conte de Valois. Adela, fiică a precedentului, contesă de Valois, devenită în 923 soția lui Waleran al II-lea (sau Gauthier al II-lea), conte de Vexin și Amiens. Waleran al II-lea, conte de Vexin, d. 956, devenit conte de Amiens, în baza drepturilor dobândite prin soția sa Adela 956–987 Valter I, de asemenea conte de Vexin și Amiens 987–1027 Valter al II-lea, de asemenea conte de Vexin și Amiens 1027–1035 Drogo, de asemenea conte de Vexin și Amiens 1035–1063 Valter al III-lea, de asemenea conte de Vexin, Maine și Amiens 1063–1074 Raul, de asemenea conte de Vexin și Amiens, a cărui cea de a treia soție a fost Anna de Kiev, regina văduvă a Franței (căsătoria nu a produs copii) 1074–1077 Simon, de asemenea conte de Vexin și Amiens Atașată coroanei regale în 1076 sau 1077. Herbert (d. 1080), de asemenea conte de Vermandois, prin căsătoria cu Adela sau Alix, fiică a contelui Raoul al II-lea de Vexin și Valois. Odo I "cel Nebun" (1080–1085), conte de Vermandois și de Valois, fiul precedentului, a fost dezmoștenit de către conciliul baronilor Franței, iar apoi devenit senior de Saint-Simon prin căsătorie. Adelaida sora precedentului, contesă de Vermandois și de Valois, soția lui Hugo Magnus. Hugo I "cel Mare" (1085–1101), conte de Vermandois și de Valois, fiul regelui Henric I al Franței cu Anna de Kiev. Raoul I "cel Viteaz" (1102–1152), conte de Vermandois și de Valois, fiul precedentului. Hugo al II-lea (1152–1160), conte de Vermandois și de Valois, fiul lui Raoul I cu Eleonora de Blois. Raoul al II-lea (1160–1167), conte de Vermandois și de Valois, fiul lui Raoul I cu Petronilla de Aquitania. Filip de Alsacia (1167–1185), conte de Flandra (1168–1191), ca și de Vermandois și de Valois prin căsătorie
Atașată coroanei regale de către regele Filip al II-lea August
Ioan-Tristan (1269–1270) inclusă în domeniul regal Carol I (1284–1325) Filip I (1325–1328) inclusă în domeniul regal Filip al II-lea (1344–1375) inclusă în domeniul regal Ludovic I (1386?–1406)
Ducii de Valois Carol d'Orléans (1406–1465) Ludovic (1465–1498) inclusă în domeniul regal Francisc inclusă în domeniul regal Margareta de Valois inclusă în domeniul regal Gaston (1626–1660) Ioan Gaston d'Orléans (1650–1652) Filip d'Orléans (1660–1701) Filip Carol d'Orléans (1664–1666) Alexandru Ludovic d'Orléans (1673–1676) Filip d'Orléans (1701–1723) Ludovic d'Orléans (1723–1752) Ludovic Filip d'Orléans (1752–1785) Ludovic Filip al II-lea d'Orléans (1785–1793) Ludovic-Filip d'Orléans (1773–1850)
Bibliografie Anselme, (Père), Histoire généalogique et chronologique de la Maison Royale de France, des pairs, grands officiers de la couronne & de la maison du Roy, 1726. Fouquier-Cholet, Eloi, Q.A. Histoire des comtes héréditaires de Vermandois, Saint-Quentin, 1832. Mabillon, Jean, Annales ord. Sancti Benedicti. Ticinense. Lucae, 1739. Moreri, Louis, Le Grand Dictionnaire Historique, Paris, 1743–1749.
Note
Categorie:Franța medievală Categorie:Istoria Franței Categorie:Comitate Categorie:Ducate Categorie:State medievale