Eustațiu I (d. 1049) a fost conte de Boulogne între anii 1042 și 1049.

Viața Eustațiu a fost fiul cel mai vârstnic al lui contelui Balduin al II-lea de Boulogne cu Adelina de Olanda.W.H. Turton, The Plantagenet Ancestry, Baltimore, Genealogical Publishing Co., 1968, p. 105. El a succedat tatălui său în poziția de conte de Boulogne din 1042.Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln|Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band III Teilband 4, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1989, Tafel 621. De asemenea, Eustațiu a fost și conte de Lens.Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 61. În 1028, el a confirmat întemeierea unui colegiu canonic în castelul său din Lens și, în pofida consemnărilor care vorbesc de trecerea Lens sub contele Balduin al V-lea de Flandra în jurul anului 1036, orașul se afla încă în stăpânirea lui Eustațiu I, după care a trecut sub cea fiului său Lambert.Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 97.

În timpul minoratului contelui Balduin al IV-lea de Flandra, bunicul lui Eustațiu, contele Arnulf al III-lea rupsese dependența de Flandra și acționa ca principe independent, model urmat și de tatăl lui Eustațiu și de Eustațiu însuși.Heather J. Tanner, The Expansion of the Power and Influence of the Counts of Boulogne under Eustace II, Anglo-Norman Studies XIV: Proceedings of the Battle Conference 1991 (ed. Marjorie Chibnall), Woodbridge, UK, The Boydell Press, 1992, p. 251. În 995, ajungînd la vârsta majoratului, Balduin al IV-lea a căutat să recapete câteva dintre castelele independente și să extindă granițele Flandrei. Această tendință cauzase o considerabilă animozitate între contele flamand și tatăl lui Eustațiu, însă atunci când fiul lui Balduin al IV-lea, Balduin al V-lea i-a succedat în 1035, acesta din urmă a cooperat cu Eustațiu I în câteva inițiative, inclusiv în emiterea unor hrisoave comune și în limitarea puterilor unor abații, inclusiv a abației Sfântului Bertin din Flandra.Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004, p. 83.

Eustațiu I a fost un aliat al casei ducale de Normandia în urma perfectării căsătoriei fiului său, Eustațiu (viitorul Eustațiu al II-lea) cu Goda, nepoată a ducelui Richard al II-lea de Normandia.Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004), p. 113. Această relație i-a deschis calea pentru încheierea de alianțe cu alte familii de prestigiu, inclusiv cu cea a regelui Eduard Confesorul al Angliei. Sub Eustațiu I, conții de Boulogne au devenit proeminenți în nordul Franței. John Carl Andressohn, The Ancestry and Life of Godfrey of Bouillon, Indiana University Press, 1947, p. 9.

Se pare că el a fost patron al abației Samer, din apropiere de Calais și se spune că ar fi fost înmormântat acolo.Heather J. Tanner, Family, Friends and Allies; Boulogne and Politics in Northern France and England c. 879-1160, Leiden, Brill, 2004,p. 118.

thumb|right|300px|Hartă a comitatului de Boulogne

Famile și copii

Eustațiu a fost căsătorit cu Matilda de Leuven (o descendentă din Carol cel Mare), fiică a contelui Lambert I de Leuven, cu Gerberga de Lorena, și a avut patru copii:

Eustațiu al II-lea de Boulogne, care a moștenit comitatul de Boulogne Godfroi, episcop de Paris (1061–1095). Lambert al II-lea de Lens, conte de LensGeorge Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant, Vol. I (ed. Vicary Gibbs), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910, p. 352 n. (a). Gerberga, căsătorită cu ducele Frederic de Lorena.

Note

Categorie:Decese în 1049 Categorie:Franța medievală