Godefroi de Namur (atestat din 1080; d. 19 august 1139) a fost conte jure uxoris de Porcéan de la 1097 până la moarte, iar din 1102 a devenit conte de Namur.
Godefroi a fost fiul mai mare al contelui Albert al III-lea de Namur cu soția acestuia, Isa de Saxonia, moștenitoare a Laroche.
În 1121, a întemeiat abația de Floreffe.
Căsătorie și urmași Godefroi a fost căsătorit în două rânduri.
Prima căsătorie s-a înregistrat în 1087 cu Sibila, fiică a contelui Roger de Château-Porcéan și a soției acestuia, Ermengarda. Sibila și Godefroi au divorțat în 1105, nu înainte de a avea două fiice: Elisabeta (menționată la 1141), căsătorită cu Gervasiu, conte de Rethel, iar ulterior cu Clarembaud de Roscy Flandrina, căsătorită cu Hugo de Épinoy
În 1109, Godefroi s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Ermesinda (d. 1141), fiică a contelui Conrad I de Luxemburg și Clementia de Aquitania și văduvă a contelui Albert I de Egisheim-Dagsburg. Cei doi au avut următorii copii: Albert (d. cca. 1127) Henric cel Orb (d. 14 august 1196), devenit conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, ca și conte de Namur, Laroche, Durbuy și Longwy între 1139 și 1189; de asemenea, el a fost advocatus a abației Sfântului Maximin din Trier și a abației Sfântului Willibrord din Echternach. Clementia (d. 28 decembrie 1158), căsătorită în 1130 cu ducele Conrad I din Casa de Zähringen (d. 1152) Alice, căsătorită în jur de 1130 cu contele Balduin al IV-lea de Hainaut (d. 8 noiembrie 1171), împreună cu care va prelua comitatul de Namur în 1163 Beatrice (d. 1160), căsătorită cu contele Ithier de Rethel (d. 1171)
Împăratul Frederic I Barbarossa a hotărât ca Ermesinda să fie moștenitoarea comitatului de Luxemburg. Comitatul a fost transferat fiului ei, care a devenit conte de Luxemburg ca Henric al IV-lea.
Bibliografie Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln, vol. VII, 1979, figura 68.
Categorie:Decese în 1139 Categorie:Marchizatul de Namur Categorie:Istoria Belgiei