Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757 (1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810.Demostene Russo,Mitropolia Proilavului, în Studii istorice greco-române, I, București, 1939

Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774 , 1789-1792 și 1806-1810.

Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie.

Istoric

În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului.Gheorghe Constantin Nistoroiu, Românii basarabeni, făclii veșnic aprinse ale continuității și rezistenței ortodoxiei românești, Revista Agero, Stuttgart, , accesat la 15 decembrie 2012.

Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului din mijloc o semilună de care atârnau două paloșe încrucișate. Mai târziu rușii aveau să păstreze această stemă, adăugând deasupra paloșelor o cruce argintie

În 1750, mitroplitul Filotei al Proilaviei, reușește prin manevre dubioase care aveau să ducă la depunerea sa din scaun un an mai târziu,Mădălina-Catrinel Banciu, Mitropolia Proilaviei, în Analele Brailei Serie Noua, an 1, nr.1 Braila, 1993, la , accesat la 05.01.2013 să obțină un firman al sultanului Mahmud I-ul prin care raiaua Hotinului intra sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Proilaviei.

După primirea firmanului de revocare situația canonică din raiaua Hotinului a rămas incertă, arhimandritul Tit Simedrea afirmând că raiaua Hotinului n-a rămas sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei dar nici nu a intrat în componența Mitropoliei Proilaviei.Tit Simedrea, Mitropolitul Bucovinei, Vechea Episcopie a Hotinului; contribuții, Tipografia cărților bisericești, 1942, pp 1-24 Disputa începută de mitropolitul Filotei avea să fie soluționată printr-un compromis care v-a rămâne în vigoare pentru următorii 40 de ani: teritoriul raialei se va constitui într-o eparhie separată, care să nu fie inclusă în Mitropolia Proilaviei, iar Mitropolitul Proilav (sau un alt ierarh numit de acesta) să fie chiriarh al noii episcopii.Revista de istorie a Moldovei, volumele 1-4, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău, 2001, Trecerea Hotinului sub jurisdicția Mitropolitului Proilav a avut loc undeva între 24 iunie 1757 și 4 august 1758, conform a două documente prezentate în continuare.

Astfel, la 24 iunie 1757 mitropolitul Moldovei, Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea afacerii episcopului de rit vechi Antim, ce se autointitula „episcop al Hotinului” că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „ascultător de vlădica Proilaviei, și păstorește doar asupra lipovenilor din ținutul Hotinului”.

În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată marginea Dunării și a tot Nistru” hirotonește pe „ierodiaconul Alexandru Ureache preot desăvârșit la schitul Nalt al mitropoliei Hotinului. Leat 1758, August.”Demostene Russo, Lista mitropoliților Proilavului 1590-1828, în Studii istorice greco-române, vol. I, București, 1939, p. 255-285.

Pe perioada păstoririi sale, Daniil avea să numească doi episcopi ai Hotinului, pe Neofit, menționat la 1765Ion I. Nistor, Istoria românilor. Volumul 1, Editura "Biblioteca Bucureștilor", București, 2002 și Amfilohie (1767-1769), care arată într-o scrisoare din 1768 către arhimandritul Zosima din Kiev că a fost sfințit de trei arhierei, între care „Daniil al Proilavului”.Nicolae Iorga, Alte știri despre literatura românească în secolul al XVIII-lea, în Revista Istorică, anul al VII-le, n-le 4-6, aprilie - iunie 1921, Tipografia „Cultura Neamului Românesc” S.A., București, 1921, p. 116

Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev.Izmail Fort and Riverine Forest, la , accesat la 05.01.2013 Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia, ca și episcopia Hotinului, încetând practic să existe.

Merită adăugat că, pentru exact același moment, când rușii luau de la turci și raiaua Hotinului, o cronică rimată de la 1769 dădea glas, plin de ironie, bucuriei românești:

În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Callimachi, adresează în 1771 o gramată feldmareșalului rus Piotr Rumianțev-Zadunaiski, cerând desființarea efectivă a Mitropoliei Proilaviei, mai ales că îl considera ape mitropolitul Daniil ca fiind mort în acel moment.

Mitropolitul Gavriil Callimachi propunea și o repartizare a teritoriilor Mitropoliei Proilaviei la eparhiile Moldovei, și anume: Hotinul la Episcopia Rădăuților, iar celelalte teritorii din stânga Prutului (Bugeacul și Benderul), la Episcopia Hușilor.

Rumianțev răspunde abia în 1773, aprobând cu titlu provizoriu cele propuse.

Pe baza acestei hotărâri, Mitropolitul Moldovei îi anunța pe enoriașii fostei eparhii a Proilaviei despre noua situație:

Hotărârea nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din 10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773.

Mitropolitul Ioachim (1774-1780) va deveni totodată și noul episcop de Hotin, după cum reiese din o serie de acte pe care le semnează

La 1775, Iulie 27 mitropolitul Ioachim al Proilaviei iscălește ca „al Proilaviei și Hotinului Ioachim” actul, din care se constată că a dat darul preoției lui Ioan și l-a orânduit „la satul din țănutul Otinului anume Brânzeni”.

Într-un alt act din 1777, Ioachim se intitula „Ioachim, cu Mila lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”.

Și mitropolitul Chiril al Proilaviei se intitula la 1780 „episcop al Hotinului”, aceasta înseamnă că după Pacea de la Kucuc-Kainargi, din 1774 Turcii restabiliseră vechea formă a eparhiei pentru raialele lor.

Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei:

Episcopi

Daniil Articol principal: Daniil.

În anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de Side, eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei.Haralambie Mihăescu, Radu Lăzărescu, Nicolae-Șerban Tanașoca, Tudor Teoteoi, Izvoarele istoriei României IV. Scriitori și acte bizantine, secolul XIV-XV, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, București, 1982, p. 259

Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului dinOdesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisaniabisericii „Adormirea Maicii Domnului” dinCăușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română.

Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia.

El este primul mitropolit Proilav care ocupă și scaunul de Episcop de Hotin la 1758. Astfel Daniil se intitulează la 1769 „Mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării și ale Nistrului și al întregii Ucraine a hanului”.

Daniil va păstra pentru sine scaunul Episcopiei Hotinului timp de 7 ani, până în 1765 când numește ca episcop Neofit și apoi, în 1769 pe Amfilohie.

Mitropolitul Daniil al Proilaviei va face la 04 august1758 prima hirotonie din noua episcopie, a Ierodiaconul Alexandru Ureache, preot desăvârșit la schitul Nalt al Episcopiei Hotinului.Nicolae Iorga,Contribuțiuni la istoria literaturii române în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea, I Scriitori bisericești, în Analele Academiei Române, Secțiunea Istorie, ser. II, 28, București, 1906, pp 187-189 Neofit

Amfilohie

Amfilohie Hotiniul s-a născut în jurul anului 1730. A fost călugărit la Mănăstirea Secu. A studiat probabil la Academia duhovnicească din Kiev; de asemenea a efectuat călătorii de studii la Roma.

Amfilohie Hotiniul a deținut funcția de episcop la Hotin din anul 1767 până în anul 1770. Este întâlnit apoi la Iași, dar mai ales la Schitul Zagavia (comuna Scobinți), de lângăHârlău. În 1772 se află la Roma ca student bursier, unde studiază matematica. S-a reîntors în țară ca profesor la Huși.

A încetat din viață în jurul anului 1800, la Schitul Zagavia.Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996) Ioachim Articol principal: Ioachim.

Mitropolitul Ioachim al Proilaviei se intitula, la 1777,„Ioachim, cu Mila lui Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”.Iustin S. Frățiman, Administrarea bisericească la românii transnistreni, între Bug și Nistru. Cercetare politico-istorico-bisericească relativ la viața românilor ce trăiesc în Rusia, editura „Dimitrie V. Păun”, Chișinău, 1943, republicat de Vlad Cubreacov în ziarul Flux, 8 mai 2009 , accesat la 15 decembrie 2012.

Mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În anii 1775 și 1777 vizitează raiaua Hotinului, hirotonind mai mulți preoți, după cum urmează: 1775, 27 iulie - Preotul Ioan hirotonit „la satul din ținutul Otinului anume Brânzeni”Constantin N. Tomescu, acte publicate în Arhivele Basarabiei, nr. 6, Chișinău, 1934 1777, 01 iunie - Preotul Gheorghe, hirotonit pentru parohia Paladie, în ținutul Hotinului 1777, 08 iunie - Preotul Vasilie, hirotonit pentru parohia Cruhlec, în ținutul Hotinului 1777, 24 iulie - Preotul Ioan ot Brânceni în ținutul Hotinului

Chiril Articol principal: Chiril.

Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română.

În urma intrării Ucrainei Hanului în compunerea Imperiului Rus, în urma Păcii de la Iași, din 11 februarie 1792, mitropolitul Chiril, alege să rămână în Rusia, numai ca Episcop de Hotin.

Astfel, la 14 septembrie 1792 Iosif (Argutinski), arhiepiscopul Gaicanschiei scria mitropolitului Moscovei „Cea mai convingătoare rugăminte a preasfințitului Iuber, a mitropolitului Iona și a preasfințitului Hotinului Chiril, ca să li se dea lor vreo subsidie, (...) iară preasfințitulul Chiril trăiește în Dubăsari, ducând cele mai mari nevoi și cea mai de plâns sărăcie, neavând măcar de hrană. Dacă se va numi acestuia din urmă 500 de ruble în fiecare an pentru traiul lui, apoi aceasta destul de bine va înlătura nevoile lui.”