Băbana este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Băbana (reședința), Băjănești, Ciobănești, Cotmenița, Groși, Lupueni și Slătioarele. Distanța până la Pitești este de 11 km. Vecinii comunei sunt: Bascov și Drăganu la est, Cocu la vest, Poiana Lacului și Moșoaia la sud , iar Piteștiul , reședința județului , la sud-est .
Așezare Comuna se află în zona central-vestică a județului, în Podișul Cotmeana (subdiviziune a Podișului Getic), pe dealurile de pe malul stâng al râului Cotmeana, în zona cursului superior al râului Bascov și al râului Teleorman. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ731B, care duce spre nord la Cotmeana și spre sud la Poiana Lacului. La Băbana, acest drum se intersectează cu DJ703E, care duce spre vest la Cocu și Uda, și spre est la Moșoaia și Pitești (unde se termină în DN67B). Din acest drum, la Lupueni se ramifică șoseaua județeană DJ703D, care duce spre nord-est la Bascov (unde se termină în DN7).
Demografie
În ultimii cincizeci de ani s-a înregistrat un regres în ceea ce privește populația comunei. Dacă în anul 1970 locuitorii erau în număr de 3 348 persoane, conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Băbana se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Densitatea în perioada 2002-2011 este de asemenea în scădere, 72 loc/km2 , respectiv 69,8 loc/km2 .
Majoritatea locuitorilor sunt români (97,2%). Pentru 2,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: . Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,99%). Pentru 2,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.Rezultatele finale ale Recensământului din 2011:
Satele componente și identitatea lor locală
Băbana Comuna rurală (n.a. denumirea de atunci a celei mai mici unități administrative condusă de un primar) Băbana, la sfârșitul secolului al XIX-lea cuprindea și satul Băbana, aflat pe pârâul Cotmenița, acesta fiind reședința. 45 de familii totalizau 275 de locuitori.
În ceea ce privește toponimia, majoritatea cercetătorilor sunt de părere că ar proveni de la apelativul babă și sufixul –eană. În sprijinul acestei afirmații vine și folclorul local care a păstrat amintirea unei femei în vârstă, Baba Ana, care trecând Carpații s-a așezat aici cu o mare turmă de oi .
O altă opinie este că marea întindere a satului ar fi la baza denumirii sale, provenind de la cuvântul baban, adică mare .
Băjenești În urmă cu câteva sute de ani, oamenii se aflau uneori în situația de a-și părăsi locuințele ca urmare a invaziilor sau a problemelor de ordin social. Se spunea despre ei că băjeneau . Denumirea satului este în acest caz un toponim social.
Ciobănești Una dintre ocupațiile principale ale sătenilor a fost cea a creșterii animalelor, în cazul acesta a oilor, de unde și numele topic colectiv care a dus la numele satului .
Cotmenița Satul își trage numele din substantivul Cotmeana în apropiere existând atât râul Cotmeana, afluent al râului Vedea, cât și comuna Cotmeana.
Groși La sfârșitul sec. al XIX-lea, satul Groși făcea parte din comuna rurală cu același nume, aflată în plasa Pitești. Populația număra 36 de familii de moșneni, adică de țărani liberi , moștenitori ai unor proprietăți de pământ pe care le exploatau în comun ca urmași ai aceluiași străbun. Reședința primăriei se afla aici. Biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva deservită de 1 preot și un cântăreț ofereau serviciul liturgic. Distinct: o redută a Imperialilor din timpul războaielor sec. al- XIX-lea se găsea în proximitatea satului.
În ceea ce privește toponimia, profesorul Grigore Constantinescu consideră că este un toponim psihologic, cu referire la nota distinctivă a fizionomiei locuitorilor.
Lupuieni La începutul secolului XX, Lupuieni era un sat care făcea parte din județul Argeș, plasa Pitești, ca subdiviziune a comunei rurale Groși, numărând doar 23 de familii. Denumirea satului este un toponim colectiv derivat de la apelativul lup.
Slătioarele Mănăstirea Trivale a consemnat pentru prima oară denumirea acestui sat în acte, întrucât moșia Slătioarele făcea parte din averea mănăstirii respective.
Lunca satului dispune de un lac sărat, sarea fiind prezentă în toată așezarea, de unde denumirea localității. Etimologic, numele provine din limba slavonă unde slam înseamnă sare, iar tină, pământ, adică pământ sărat.
Această zonă era vizitată de români veniți de la mari distanțe în căutarea mineralului natural, nelipsit din gospodării.
Pe cale orală s-a transmis din generație în generație că Slatina, actuala reședință a județului Olt își are aici obârșia. Cătunele Zidărești unde trăiau numeroase familii care practicau zidăria, Piscul Comana și Piscul Bădești formate din români săraci, împroprietăriți abia cu ocazia reformei din 1864, făceau parte din sat. Slătioarele era comună rurală la începutul secolului XX, situată în județul Argeș, aparținând de plasa Pitești și formată din satele: Băjenești, Lungeni, Piscul-Lungeni, Metoful, Slătioarele și Zidărești. Rețeaua hidrografică era formată din Teleorman, care izvorăște chiar din sat și Cătina. Populația totală număra la vremea respectivă 828 de personae. Comuna avea o școală și o biserică, aflată în satul reședință , cu hramul Cuvioasa Paraschiva. Bugetul comunei pe anul 1901 a fost de 1296 lei, 42 bani venituri și 1082 lei, 98 bani cheltueli. Sătenii creșteau animale, dintre care: 384 boi și vaci, 13 cai, 243 oi, 11 capre și 175 râmători (porci). În anul 1931 are loc o altă reformă administrativă, ocazie cu care Slătioarele nu mai este comună .
Climă, floră, faună Cu temperaturi medii anuale de 7-10 C⁰ și variații ale precipitațiilor de 70-1 000 mm2 , comuna Băbana se află în centrul Depresiunii Getice, în zona climei continentale de deal. Flora și fauna sunt foarte divers reprezentate. Pe suprafața comunei găsim pășuni alpine și păduri de foioase . Specific, pădurea de gorun Băbana.
Din cele 386 de specii de păsări inventariate de Societatea Ornitologică Română (www.pasaridinromania.ro) în comuna Băbana se întâlnesc 95 de specii, majoritatea, 74, cuibărind în zonă. În multe situații, legea le protejează.
Din fauna comunei mai fac parte mamifere, reptile și amfibieni .
Politică și administrație Comuna Băbana este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Istorie Cancelaria domnească a voievodului Alexandru Mircea a emis la 14 ianuarie 1570 un document în care menționează denumirea veche a comunei, Poncești, și întărește dreptul de stăpânire a unor români asupra proprietăților moștenite sau cumpărate în localitate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Băbana, Băncilești, Bascovu, Crângu Rău și Pleșești, având în total 587 de locuitori. Existau în comună două biserici și o școală primară rurală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Groși și Slătioarele. Prima, cu satele Groși, Lupueni, Manolești, Negulești, Piscu Radului și Valea Caprei, avea 854 de locuitori, două biserici și o școală primară rurală. Comuna Slătioarele cu satele Băjenești, Lungeni, Piscu-Lungeni, Metofu, Slătioarele și Zidărești, cu 828 de locuitori, o școală și o biserică la Slătioarele.
Anuarul Socec din 1925 consemnează comasarea comunelor Bălana și Groși sub numele de Groși, comună ce avea reședința în satul Bălana, și o populație de 1758 de locuitori în satele Bălana, Cotmenița, Groși, Gura Văii, Linia Mare, Lupueni, Manolești, Piscu Radului, Pleșești și Spirești-Negulești și în cătunele Enăchești și Oprești. Comuna Slătioarele avea 885 de locuitori în satele Băjeneștii Mari, Ciobănești, Slătioarele și Metofu. Ambele comune făceau parte din plasa Uda a aceluiași județ. În 1931, și comuna Slătioarele a fost desființată și comasată cu comuna Groși, comuna rezultată, revenită la denumirea de Băbana, având în compunere satele Băbana, Băjeneștii Mari, Băjeneștii Mici, Bogdanu, Cotmenița, Enăchești, Ciobănești, Gura Văii, Klm. 6+900–7+200, Klm. 7+200–9, Linia Mare, Lupueni, Manolești-Valea Caprei, Metofu, Oprești, Pleșești, Slătioarele și Spirești-Negulești.
În 1950, comuna a fost arondată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit la județul Argeș, în alcătuirea actuală.
Învățământ, cultură
Școala Nu se cunoaște anul dării în funcțiune a primei școli, dar se știe că a fost în satul Cotmenița și că a fost folosită până la sfârșitul sec.XIX, fiind urmată de o altă construcție mărită între 1953-1956 cu încă 4 săli de clasă.
Numărul elevilor a crescut, ca și numărul școlilor dotate corespunzător, după al doilea război mondial. Cei 617 elevi ai comunei Băbana dispuneau în anul școlar 1968-1969 de cinci școli și două grădinițe. A crescut și durata studiilor de la 7 clase în anul 1953, la 10 clase în anul 1984.
Specifică pentru elevii României în perioada comunistă a fost practica agricolă, în mediul rural înregistrându-se exagerări în ceea ce privește normele pentru timpul alocat și cantitatea de produse agricole recoltate.
Zestrea culturală
Generalități Cotmenița a avut un cămin cultural pentru o perioadă lungă, 1900-1990 în aceeași clădire unde se afla școala.
În ceea ce privește biblioteca publică din comuna Băbana, ea și-a început activitatea într-o casă particulară în anul 1966 cu 1838 volume. Al doilea sediu cu începere din 1970 a fost Sfatul Popular, iar după 1996 se găsește în Consiliul Local, având mai mult de 5000 de unități .
De-a lungul timpului, manifestările culturale au fost axate pe moștenirea culturală specifică zonei. Cât privește premiile obținute, în anul 1989 Grupul vocal de muzică populară al Căminului Cultural Băbana a obținut Premiul I și titlul de laureat la ediția a-VII-a a Festivalului Național Cântarea României .
După 1990 s-a înregistrat o diversificare în oferta culturală prin organizarea între altele a concursurilor de interpretare și creație Pe aripile poeziei (1992) și Miss Mărțișor (cu începere din 1992), precum și elogierea personalităților care s-au stabilit în alte zone, prin manifestarea intitulată Întâlnirea fiilor satului (1995).
Ocaziile cu care locuitorii din Băbana se reunesc periodic sunt: Ziua Eroilor (de Înălțarea Domnului); 1 Iunie (Ziua Internațională a copilului); Târgul anual de Sfântul Ilie, în perioada zilelor comunei Băbana; Focul lui Sumedru (25 spre 26 octombrie); 1 Decembrie (sărbătoarea națională).
Etnografie și folclor Satele care compun comuna Băbana sunt de tip adunat specifice arealului geografic în care se află, deal-câmpie, cu arhitectură caracteristică.
Casele În trecut, locuințele aveau o singură cameră, așa-numita casă monocelulară, în timp adăugându-i-se tinda unde se afla vatra liberă, locul în care se gătea. Abia către sfârșitul secolului al XVIII și începutul secolului al-XIX-lea și-au făcut apariția primele case cu două încăperi și o tindă. Cea de-a doua cameră se mai numea odaia bună , ea fiind păstrată doar pentru musafiri. Gospodăriile mai dispuneau și de cămară sau magazie, care se mai numea și timnic, locul în care se păstrau alimentele, uneori și uneltele .
Ca materiale, inițial s-a folosit lemnul, către sfârșitul sec. al XIX-lea construcțiile s-au făcut din pământ, iar în secolul următor din cărămidă. Tot secolului XX îi sunt caracteristice înlocuirea acoperișurilor din paie cu cele din șiță, uneori din tablă sau țiglă.
Camerele erau mobilate sumar, ca în toată zona Argeș: pat, dulap, lada de zestre și masa cu scăunele cu trei picioare. Femeile țeseau pentru uzul gospodăriei pături și perne, velnițe pentru pereți și coseau șervete.