Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar arată procesul descoperirii corpurilor noi din sistemul solar de-a lungul timpului. Obiectele sunt listate în ordinea cronologică a descoperirii lor (mai multe date apar atunci când momentele corespunzătoare realizării primelor imagini, observării și publicării diferă între ele), fiind identificate prin diversele lor denumiri (inclusiv sistemele temporare și permanente) și enumerarea descoperitorilor.

Istoric, denumirea sateliților nu corespunde întotdeauna timpului când au fost descoperiți. În mod tradițional, descoperitorul se bucură de privilegiul de a da o denumire noului obiect; cu toate acestea, unii au neglijat să facă acest lucru (E. E. Barnard a declarat că „amână orice sugestie cu privire la o denumire [pentru Amalthea] până la o dată ulterioară” dar nu a ales niciuna din numeroasele sugestii pe care le-a primit) sau au refuzat în mod deliberat (S. B. Nicholson a declarat: „Mulți au întrebat cum vor trebui denumiți noii sateliți [(Lysithea și Carme)]. Aceștia vor fi cunoscuți numai sub numerele X și XI, scrise în cifre romane și precedate, de obicei, de litera J pentru a le identifica cu Jupiter.”). Problema denumirii a apărut aproape la fel de curând cu descoperirea însăși a sateliților planetari: Galileo s-a referit la cei patru sateliți principali ai lui Jupiter utilizând numerele, în timp ce denumirile sugerate de către rivalul său Simon Marius au devenit treptat unanim acceptate. Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a început, în cele din urmă, clarificarea chestiunii denumirilor la sfârșitul anilor 1970.</onlyinclude>

Cheie În tabelele de mai jos, sateliții planetari sunt indicați cu caractere aldine (de exemplu Luna), în timp ce planetele și planetele pitice, care orbitează direct în jurul Soarelui, cu caractere italice (de exemplu Pământ). Tabelele sunt clasificate în funcție de data publicării/anunțării. Datele sunt adnotate cu următoarele simboluri: i: pentru primele imagini (fotografii, etc.); o: pentru data primei observări de către om, fie prin telescop sau pe placă fotografică (momentul real al descoperirii); p: pentru data anunțării sau publicării. În câteva cazuri, data este incertă și este marcată atunci cu „(?)”.

* Notă: Sateliții marcați cu un asterisc (*) au avut descoperiri complicate. Unii au necesitat ani pentru a fi confirmați, iar în unele cazuri au fost de fapt pierduți și redescoperiți. Alții au fost descoperiți în fotografiile făcute de Voyager, câțiva ani mai târziu după realizarea lor.

Legendă culori Planetele și sateliții lor naturali sunt marcate în următoarele culori:

Planete

Planete pitice

Denumiri Alte denumiri sunt sinonime sau perifraze întâlnite uneori pentru obiectele respective. Denumirile permanente (ale sateliților planetari) sunt explicate aici. Denumirile temporare sunt explicate aici.

Preistorie <onlyinclude> Preistorie Denumire Imagine Altă denumire Note Soare 70px|center Stea În modelul geocentric al lui Ptolemeu, se credea că Pământul este în centrul cosmosului. Șapte planete au fost plasate pe mai multe oribite în jurul lui, într-o ordine crescătoare a distanței de la Pământ, după cum au stabilit stoicii greci: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn. Această listă include două obiecte, Soarele și Luna, care nu mai sunt considerate a fi planete; de asemenea este exclus și Pământul. Luna 50px|center Pământ I În sistemul copernican, Luna nu a mai fost considerată ca planetă, dar ca satelit natural al Pământului, și a fost singurul obiect din acest sistem a cărui revoluție nu a fost centrată pe Soare. Mercur 50px|center Prima planetă Planetele interioare, Mercur și Venus, precum și planetele exterioare, Marte, Jupiter și Saturn, au fost identificate de către astronomii babilonieni în mileniul al II-lea înainte de Hristos.

După Aristarh din Samos și mai târziu în sistemul heliocentric a lui Nicolaus Copernicus (De Revolutionibus Orbium Coelestium, 1543), Pământul a ajuns să fie considerat o planetă care se rotește împreună cu alte planete în jurul Soarelui, în următoarea ordine a distanțelor de la Soare: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter și Saturn. Soarele, situat acum în apropierea centrului de revoluție, nu a mai fost considerat o planetă. Venus 50px|center A 2-a planetă Pământ 50px|center A 3-a planetă Marte 50px|center A 4-a planetă|}</onlyinclude> Jupiter 50px|center A 5-a planetă Saturn 100px|center A 6-a planetă

Secolul al XVII-lea Secolul 17 Data Denumire Imagine Denumire constantă Descoperitor(i) și note Anii 1610 o: 7 ianuarie 1610p: 13 martie 1610 Ganymede 50px|center Jupiter III Galileo.Galilei, Galileo; Sidereus Nuncius , Thomam Baglionum (Tommaso Baglioni), Venice (March 1610), pp. 17–28 (q.v.) Sateliții galileeni. Sateliții galileeni au fost primele obiecte cerești a căror orbită a fost confirmată la un alt obiect decât Soarele sau Pământul. Galileo, pe 7 ianuarie 1610, le-a văzut pe Io și Europa ca un singur punct de lumină; acestea fiind văzute ca obiecte separate noaptea următoare. Callisto 50px|center Jupiter IV o: 8 ianuarie 1610p: 13 martie 1610 Io 50px|center Jupiter I Europa 50px|center Jupiter II Anii 1650 o: 25 martie 1655p: 5 martie 1656 Titan 55px|center Saturn VI, Huygens.Huygens, Christiaan; De Saturni luna observatio nova, Adriaan Vlacq, Den Haag, 5 March 1656 (click "Scientific work") El primul a "publicat" descoperirea sa ca o anagramă, trimisă la 13 iunie 1655; mai târziu a publicat-o sub formă de broșura De Saturni luna Observatio Nova și integral în Systema SaturniumHugenii, Cristiani (Christiaan Huygens); Systema Saturnium, Adriani Vlacq, Hagæ-Comitis (The Hague), 1659 (p. 47) (iulie 1659). Anii 1670 o: 25 octombrie 1671p: 1673 Iapetus 50px|center Saturn VIII, , CassiniCassini, Giovanni D.; Découverte de deux nouvelles planètes autour de Saturne, Sébastien Mabre-Cramoisy, Paris, 1673. Translated as A Discovery of two New Planets about Saturn, made in the Royal Parisian Observatory by Signor Cassini, Fellow of both the Royal Societys, of England and France; English't out of French., Philosophical Transactions, Vol. 8 (1673), pp. 5178–5185 o: 23 decembrie 1672p: 1673 Rhea 50px|center Saturn V, Anii 1680 o: 21 martie 1684p: 22 aprilie 1686 Tethys 50px|center Saturn III<br /> Cassini.Cassini published these two discoveries on 22 aprilie 1686, according to An Extract of the Journal Des Scavans. of April 22 st. N. 1686. Giving an account of two new Satellites of Saturn, discovered lately by Mr. Cassini at the Royal Observatory at Paris., Philosophical Transactions, Vol. 16 (1686–1692), pp. 79–85 Împreună cu cele două descoperiri anterioare, Cassini a numit acești sateliți Sidera Lodoicea. În lucrarea sa KosmotheôrosHugenii, Christiani (Christiaan Huygens); Κοσμοθεωρος (Kosmotheôros), Adrianum (Adriaan) Moetjens, Hagæ-Comitum (The Hague), 1698 (publicată postmortem în 1698), Christiaan Huygens a relatat că „Jupiter are patru pe care-i vedeți și Saturn cei cinci sateliți în jurul lui, toate plasate în orbitele lor.” Dione 50px|center Saturn IV<br /> Data Denumire Imagine Denumire constantă Descoperitor(i) și note

Secolul al XVIII-lea Secolul 18 Data Denumire Imagine Denumire constantă/alte Descoperitor(i) și note Anii 1780 o: 13 martie 1781<br />p: 26 aprilie 1781 Uranus 50px|center A 7-a planetă Herschel prima dată a raportat despre descoperirea lui Uranus pe 26 aprilie 1781, inițial crezând că e o cometă.Herschel, William; Account of a Comet. By Mr. Herschel, F. R. S.; communicated by Dr. Watson, Jun. of Bath, F. R. S., Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Vol. 71, pp. 492–501 o: 11 ianuarie 1787<br />p: 15 februarie 1787 Titania 50px|center Uranus III Herschel.Herschel, William; On George's Planet and its satellites, Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Vol. 78, pp. 364–378, 1788 El a raportat mai târziu patru sateliți neautentici.Herschel, William; On the Discovery of Four Additional Satellites of the Georgium Sidus. The Retrograde Motion of Its Old Satellites Announced; And the Cause of Their Disappearance at Certain Distances from the Planet Explained, Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Vol. 88, pp. 47–79, 1798 Oberon 50px|center Uranus IV o: 28 august 1789Jodra, Serge; Les Satellites de Saturne (2004)<br />p: 12 noiembrie 1789 Enceladus 50px|center Saturn II HerschelHerschel, William; Account of the Discovery of a Sixth and Seventh Satellite of the Planet Saturn; with Remarks on the Construction of its Ring, its Atmosphere, its Rotation on an Axis, and its spheroidical Figure, Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Vol. 80, pp. 1–20, 1790 (read 12 November 1789) o: 17 septembrie 1789<br />p: 12 noiembrie 1789 Mimas 50px|center Saturn I Data Denumire Imagine Denumire constantă/alte Descoperitor(i) și note

Secolul al XIX-lea Secolul 19 Data Denumire Imagine Denumire constantă/alta Descoperitor(i) și note Anii 1800 o: 1 ianuarie 1801<br />p: 24 ianuarie 1801 Ceres 50px|center A 8-a planetă (1801)Asteroid (1851)Planetă pitică (2006) Giuseppe Piazzi. El a anunțat prima dată despre descoperirea sa pe 24 ianuarie 1801, în scrisorile către colegi săi astronomii. Prima publicație oficială a fost în septembrie 1801 într-o ediție din Monatliche Correspondenz. Anii 1840 o: 23 septembrie 1846<br />p: 13 noiembrie 1846 Neptun 50px|center A 13-a planetă (1846)<br />A 8-a planetă (1851) Galle și Le VerrierAiry, George Biddell; Account of some circumstances historically connected with the discovery of the Planet exterior to Uranus , Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 7, No. 9 (13 November 1846), pp. 121–152Account of the Discovery of the Planet of Le Verrier at Berlin , Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 7, No. 9 (13 November 1846), pp. 153–157 o: 10 octombrie 1846<br />p: 13 noiembrie 1846 Triton 50px|center Neptun I LassellLassell, William; Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 7, No. 9 (13 November 1846), reported in Account of the Discovery of the Planet of Le Verrier at Berlin , ibid., pp. 153–157 o: 16 septembrie 1848<br />p: 18 octombrie8 Hyperion 50px|center Saturn VII Bond, Bond,Bond, William C.; Discovery of a new Satellite of Saturn, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 9, No. 1 (10 November 1848), pp. 1–2 LassellLassell, W.; Discovery of a new Satellite of Saturn, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 8 No. 9 Supplement (undated, some time after 24 September 1848), pp. 195–197 Anii 1850 o: 24 octombrie 1851 Ariel 50px|center Uranus I LassellLassell, W.; Letter from William Lassell, Esq., to the Editor, Astronomical Journal, Vol. 2, No. 33 (1851), p. 70 (signed 11 November 1851) Umbriel 50px|center Uranus II Anii 1870 o: 12 august 1877 Deimos 50px|center Marte II HallChristie, William H. M.; The Satellites of Mars, The Observatory, Vol. 1, No. 6 (20 September 1877), pp. 181–185Hall, Asaph; Observations of the Satellites of Mars (signed 21 September 1877), Astronomische Nachrichten, Vol. 91, No. 2161 (17 October 1877), pp. 11/12–13/14Hall, Asaph; The Discovery of the Satellites of Mars (signed 28 December 1877), Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, Vol. 38, No. 4 (8 February 1878), pp. 205–209 o: 18 august 1877 Phobos 50px|center Marte I Anii 1890 o: 9 septembrie 1892<br />p: 4 octombrie 1892 Amalthea 50px|center Jupiter V BarnardGazetteer of Planetary Nomenclature: Planet and Satellite Names and Discoverers i: 16 august 1898<br />o: 17 martie 1899 Phoebe 50px|center Saturn IX PickeringPickering, Edward C.; A New Satellite of Saturn, Harvard College Observatory Bulletin, No. 49 (17 March 1899), p. 1Pickering, Edward C.; A New Satellite of Saturn (signed 10 April 1899), Astrophysical Journal, Vol. 9, No. 4 (April 1899), pp. 274–276 Data Denumire Imagine Denumire constantă/alta Descoperitor(i) și note

Prima jumătate a secolului XX (1901–1950)