Odată ce națiunea americană se năștea, un vast continent la vest de munți aștepta să fie explorat și exploatat. Cu toate acestea, teritoriul nu era pustiu - amerindienii erau răspândiți de-a lungul teritoriului, cum erau și coloniștii spanioli și exploratorii francezi. Pentru pionierii care aveau să confrunte pericolele acestor terenuri, deschizătorii de drumuri, ca Daniel Boone, cucerirea Vestului este o poveste de curaj și plină de greutăți care a format caracterul Americii. Înarmați cu cunoștințe despre condițiile dure, ca Jedediah Smith, milioane de americani s-au îndreptat spre vest. Călătoriile cu caravanele de căruțe erau un real pericol pe distanțe neimaginabile de mari. Dar dorința de aventură, oportunitate și câștigul economic erau prea puternice. În timp ce unii se luptă pentru a crea o nouă viață la frontieră, alții sunt recompensați cu bogățiile la o scară nevăzută înainte. Americanii se grăbeau să extragă aurul din California, declanșând „Goana după Aur”. America se întindea „de la un ocean la altul”. Și când pionierii americani stăpâneau apele din bazinul Mississippi, au adus pe lume o nouă invenție radicală, vaporul cu abur, s-a deschis o nouă eră.

Achiziția Lousianei

Când călătorul francez Robert de La Salle a explorat pentru prima oară fluviul Mississippi, în secolul al XVIII-lea, el a revendicat regiunea în numele Franței și a denumit-o Lousiana. 100 de ani mai târziu, în 1803, cel de-al treilea președinte american, Thomas Jefferson, a cumpărat Lousiana de la Napoleon. Jefferson a dorit explorarea regiunii, sperând că marile râuri ale acesteia să deschidă noi căi de comerț cu vestul. Statele Unite au plătit 23.213.568 de dolari pentru achiziționarea ei. Pământul cumpărat conținea suprafețele de astăzi ale statelor Arkansas, Missouri, Iowa, Oklahoma, Kansas, Nebraska, Minnesota la sud de Fluviul Mississippi, porțiuni din Dakota de Nord, întreaga Dakota de Sud, nord-estul statului New Mexico, nordul statului Texas, și respectiv porțiuni din statele Montana, Wyoming, Colorado la est Continental Divide, și respectiv largi porțiuni din statul Louisiana de ambele părți ale fluviului Mississippi, incluzând orașul New Orleans.

Donner Party

Originile distinctive ale caravanelor de căruțe (sau Wagon Train, vagon de marfă cunoscut sub numele de Conestoga wagon) pot fi urmărite din zona Râul Conestoga din Pennsylvania Lancaster County, de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Vagoanele Conestoga, căruțe cu curbe distincte de lemn etajate și acoperite cu pânză arcuită, au devenit un lucru comun în următorul secol. Cu acestea s-au efectuat transporturi mai rapide cu produse agricole pentru orașe și alte bunuri de la orașe la comunitățile rurale, în special în Pennsylvania și statele din Maryland din apropiere, Ohio și Virginia, dar și în Canada.

În primăvara anului 1846, un grup de aproape 90 de emigranți au plecat din Springfield, Illinois spre vest. Condus de frații Jacob și George Donner, grupul a încercat să meargă pe un traseu nou și mai scurt spre California. Ei au întâmpinat curând un teren accidentat și numeroase întârzieri, și au fost surprinși de căderile masive de zăpadă din Munții Sierra Nevada. S-a ajuns la canibalism pentru a supraviețui iarna, numai jumătate din grupul original ajungând în California în următorul an. Povestea lor s-a răspândit rapid. Termenul de "Donner Party" a devenit sinonim cu unul dintre tabuurile cele mai înrădăcinate ale umanității.

Exploratori

Deschizătura Cumberland (el. 1.600 ft (490 m)) este o trecere prin regiunea Munților Cumberland din Munții Apalași, de asemenea, cunoscut sub numele de Cumberland Water Gap, la intersecția de state din SUA dintre Tennessee, Kentucky și Virginia. Celebru în istoria Americii pentru rolul său ca trecere cheie prin Munții Apalași, a fost o parte importantă din drum prin pustiu, iar acum este parte din Cumberland Gap National Historical Park. Mult timp folosit de către amerindieni, Cumberland Gap a fost adus în atenția coloniștilor în 1750 de către Dr. Thomas Walker, un medic din Virginia și explorator. Calea a fost extinsă de către o echipă de tâmplari condusă de Daniel Boone, făcându-l accesibil pentru pionierii care este folosit pentru a călători în frontierele de vest ale statelor Kentucky și Tennessee. Daniel Boone a fost unul dintre grănicerii americani cei mai cunoscuți. Faima lui Boone provine de la faptele sale din timpul explorării și colonizării Kentucky. A fost primul care a ajuns în viitorul stat, în 1767, și și-a petrecut următorii 30 de ani explorând și colonizând terenurile din Kentucky, inclusiv de construirea unui drum sălbatic prin pustiu și construind stația-fort Boonesboro, deși a înfruntat diverse pericole și conflicte cu pieile roșii. După moartea sa, a fost onorat ca erou de frontieră.

Meriwther Lewis, un căpitan de infanterie și William Clark (explorator), un locotenent în retragere, au fost însărcinați de președintele SUA să exploreze râul Missouri și triburile ce trăiau de-a lungul lui. Lewis s-a dovedit un conducător capabil, iar Clark un bun cunoscător de râuri și expert în desenarea hărților. Ei au pornit din St.Louis în mai 1804, au traversat Munții Stâncoși și au ajuns la Oceanul Pacific pe la gura de vărsare a râului Columbia (fluviu), în septembrie 1806. Lewis și Clark au avut contacte pașnice cu mai multe triburi amerindiene, cum ar fi Shoshone, Mandan, Sioux și Omaha. Ei au fost ajutați de Sacagawea, nevasta shoshone a unuia dintre membrii expediției, care a jucat rolul de interpret și ghidul lor. Exploratorii au învățat de la localnici cum să construiască și să manevreze canoele, care i-au ajutat să parcurgă râurile rapide, ca Missouri (fluviu). De asemenea, ei au întâlnit șefi de triburi care erau dornici să schimbe produse locale pe arme și alte produse manufacturate.

Jedediah Smith, un vânător, comerciant de blană, deschizător de drumuri, autor, cartograf și explorator al Munților Stâncoși, al coastei americane de vest și sud-vest în secolul al XIX-lea, a fost un erou american redescoperit. A fost primul om alb care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat, râului Colorado, deșertului Mojave, și în cele din urmă, care a ajuns în California. Smith a fost primul cetățean al Statelor Unite care a explorat Sierra Nevada (SUA) și Marele Bazin. De asemenea, Smith a fost primul american care a călătorit până în coasta Californiei pentru a ajunge în Oregon. Nu numai că a fost primul care a făcut acest lucru, dar el și cu Robert Stuart au descoperit trecătoarea South Pass. Această cale a devenit principala cale de utilizat de către pionieri să călătorească spre Oregon. Supraviețuind la trei masacre și atacului unui urs, documentatele cu explorările și descoperirile lui Jedediah Smith au fost extrem de importante în deschiderea Americii și extinderii spre Vest de către coloniști și fermieri.

Războiul din 1812

În războiul din 1812, Statele Unite a confruntat cea mai mare putere navală din lume, Marea Britanie, într-un conflict care a avut un impact imens asupra viitorului tinerei țări. Cauzele războiului au inclus încercările britanicilor de-a restricționa comerțul cu Statele Unite, Marina Regală fiind impresionată de marinarii americani și de dorința Americii de a extinde teritoriul său. Statele Unite ale Americii au suferit multe înfrângeri costisitoare în confruntarea trupelor americane cu cele britanice, canadiene și native pe parcursul războiului din 1812, inclusiv capturarea și arderea capitalei națiunii, Washington DC, în august 1814. Cu toate acestea, trupele americane au fost capabile să respingă invaziile britanice din New York, Baltimore și New Orleans, crescând încrederea naționala și încurajând un nou spirit de patriotism. Ratificarea Tratatului de la Gent la 17 februarie 1815 a pus capăt războiului, dar a lăsat multe dintre întrebările cele mai controversate nerezolvate. Cu toate acestea, mulți în Statele Unite ale Americii au celebrat războiul din 1812 ca un „al doilea război de independență”, începutul unei ere de acord partizan și mândrie națională.

Bătălia de la Alamo

La 2 octombrie 1835, a început o nouă revoluție: Revoluția Texană sau Războiul Texan de Independență, care a fost un conflict militar între Mexic și coloniștii din partea texană a statului mexican Coahuila y Tejas. Războiul a început la 2 octombrie 1835 și s-a încheiat la 21 aprilie 1836. Războiul maritim între Mexic și Texas a continuat însă până în anii 1840. Revoluția texană a fost urmată de fondarea statului efemer, dar independent, Republica Texas, care a durat ca entitate politică independentă între 1836 și 1845, iar ulterior (din 1845 până astăzi) fosta republică a devenit Texas, cel de-al 28-lea stat al Statelor Unite ale Americii. În decembrie 1835, în timpul Primului Război din Texas pentru independența față de Mexic, un grup de soldați voluntari texani au ocupat Alamo, lângă San Antonio de Béxar (astăzi, San Antonio, Texas). După un asediu de 13 zile, soldații mexicani conduși de președintele general Antonio López Guerrero de Santa Anna au lansat un asalt asupra Misiunii Alamo. Toți apărătorii texani au fost uciși, cu excepția a doi. Cruzimea lui Santa Anna din timpul bătăliei i-a inspirat pe numeroși texani—atât coloniști din Texas cât și aventurieri din Statele Unite—să se alăture armatei texane. Mânați de dorința de răzbunare, texanii au reușit apoi să învingă armata mexicană în bătălia de la San Jacinto, în 21 aprilie 1836, punând capăt revoluției. Deși depășiți numeric, apărătorilor Alamo li s-au ordonat de către James Bowie și William Travis, inclusiv de faimosul om de frontiera, Davy Crockett-care rezistat cu curaj timp de 13 zile înainte ca invadatorii mexicani să-l ucidă. Pentru texani, Bătălia de la Alamo a devenit un simbol de rezistență eroică de durată și de opresiune și lupta lor pentru independență, pe care mai târziu în acel an au câștigat-o.

Democrația Jacksonianǎ

După 12 ani în care „Second Bank of the United States” a influențat economia americană în detrimentul poporului, adversarii acestei bănci l-au desemnat pe senatorul Andrew Jackson (1767-1845) din Tennessee să candideze la președinție. Jackson câștigă președinția la sfârșitul anului 1828, și a declarat clar că va folosi mandatul său în a distruge această bancă, la prima sa ocazie. El își începe mandatul îndepărtându-i pe toți apropiații acestei bănci aflați în serviciul guvernamental. Era vorba de 2.000 de angajați (din 11.000 ai guvernului federal). Întrucât „Second Bank of the United States” a fost creată pe o perioadă de 20 de ani (între 1816 și 1836), în anul 1832 susținătorii băncii trimit Congresului un proiect de lege pentru prelungirea privilegiului acestei bănci. Congresul aprobă legea și i-o trimite președintelui Jackson pentru a o semna. Dar Jackson se folosește de dreptul său de veto și respinge legea. În 1833 are loc din nou o campanie electorală prezidențială, în care Jackson folosește ca slogan electoral “Jackson and No bank”, adică “Jackson și fără nicio bancă”, și este reales. În 1834, Jackson începe retragerea depozitelor guvernamentale din The Second Bank of America în alte bănci americane. Președintele Jackson a reușit să pună capăt băncii Second Bank of the United States, al cărei privilegiu nu a mai fost reînnoit. Nu va mai fi înființată nicio banca centrala până în 1913, când se va înființa Federal Reserve.

Persecutarea amerindienilor