Stoenești (în trecut, Bădeni-Pământeni) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bădeni, Cotenești, Lunca Gârții, Piatra, Slobozia, Stoenești (reședința) și Valea Bădenilor.

Așezare

Comuna se află în marginea nord-estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN72A, care leagă Câmpulungul de Târgoviște. La Stoenești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ725, care duce spre nord la (unde se termină în DN73).

Se învecinează cu comuna Dragoslavele la nord, cu comuna Valea Mare-Pravăț și cu comuna Mioarele la vest, cu comuna Cetățeni la sud și cu județul Dâmbovița la est.

Râul Dâmbovița curge prin partea de est a comunei, unde și se află satele, pe când partea de vest constă mai ales din păduri și munți. Cel mai înalt vârf a comunei este Leaota (2.133 m) din Munții Leaota, aflați pe limita cu județul Dâmbovița (la est).

Relief Relieful comunei este predominant muntos și deluros, munții și pădurile ocupând circa 75% din suprafața comunei, iar restul de 25% este ocupat de fânețe, pășuni și livezi cu pomi. Munții de la Stoenești cuprind partea de sud- vest a masivului Leaota, care face parte din unitate geografică a Munților Bucegi. Munții sunt de altitudine medie, și accesibili până pe creste. În timp au fost construite o serie de drumuri forestiere pe Valea Bădencii până în Vâja, pe Valea lui Coman, Valea Țâbrei, Valea Chiliilor, Valea Runcului. Între anii 1980-1990, au fost construite o serie de drumuri pentru cercetări geologice, cum ar fi: drumul pe Tăncava, drumul de pe plaiul Mălăiște- Priseaca, aceste drumuri fiind mai ușor practicabile vara. În Valea Dâmboviței, la Stoenești se încheie șirul dealurilor subcarpatice, care încep la Motru în Oltenia. Aceste dealuri sunt cunoscute sub numele de muscele în zona Câmpulungului, termenul derivând din latinescul monticellus, având semnificația de munte mai mic, iar geografii definesc muscelele ca fiind dealuri, prevăzute cu o pantă mai domoală, acoperite de livezi. În comuna Stoenești, muscelele sau Muscelul, dupa cum este denumit de săteni cuprinde un sfert din suprafața comunei întinzându-se în dreapta Dâmboviței, de la Valea Grecului până pe Stoeneasca. Muscelul reprezintă principala moșie a sătenilor, care este prevăzută cu fânețe și livezi de pomi.

Între Băca și Brata există un loc numit Râpa Roșie, denumire provenită de la terenul abrupt, precum și de la solul roșietic. În cadrul moșiei Brata apar în unele locuri colți de piatră, care este o formă de relief străină muscelelor. Spațiul cuprins între Valea Cheii, Stoeneasca și Miriuța reprezintă un aspect deosebit al reliefului de la Stoenești, Valea Cheii fiind săpată adânc în roca de gresie, în unele locuri formându-se adevărate prăpastii. În prelungirea livezilor de pomi și fânețe din Muscel, se află Plaiul Cheii, iar de aici mergând spre partea de nord se trece pe Malul Dogarului, căruia în trecut i se spunea Malul sau Dealul Stoeneștiului. Actuala denumire derivă de la mulțimea de meșteri dogari, care locuiau la poalele sale în urmă cu aproximativ o sută de ani. Malul Dogarului se înfățișează ca un imens mușuroi (750 m) altitudine. Mai sus este situată valea, care poartă denumirea de Miriuța, iar pe partea stângă se află un teren, care în trecut se numea „Claca Cârciumii”, deoarece fânețele erau cultivate prin munca de clacă, urmând a fi depozitate lângă Hanul Crețu.

Solul și subsolul Solul comunei Stoenești este în general puțin fertil, din cauza faptului că predominant este solul brun-roșcat, specific zonei muntoase. În terenurile din Muscel, solul este argilos, în Valea Stoeneștiului și în Piatra, calcarul este exploatat în cariere de suprafață pentru var și construcții, pe când în albiile Dâmboviței și Bădencii se înregistrează cantități importante de nisip, piatră și pietriș, exploatate prin balastierele de la Lunca Gârții și Bădeni. In trecut, din nisipul Dâmboviței se extrăgea aurul, conform relatării călătorilor străini. Datorită faptului că relieful comunei Stoenești a fost format în cea mai mare parte prin mișcări de frământare al acestuia, bogățiile adâncurilor au fost aduse mai aproape de suprafață, facilitând accesibilitatea cercetării. Primele cercetări științifice ale subsolului de la Stoenești au avut loc la sfârșitul secolului XIX, fiind efectuate de chimistul Petru Poni, care a cercetat aluviunile aduse de Pârâul lui Neguleț (Slobozia). Pentru individualizarea mineralizației de aici între mineralizațiile de cobalt, el a denumit-o „badenită”, conform numelui de atunci al comunei, Bădeni- Ungureni. Cercetările de la Stoenești au continuat după anul 1960 de către întreprinderile românești de profil. Cercetările au durat peste 30 de ani, evidențiind din subsolul comunei o largă varietate de minerale, din care au predominat mineralizațiile de cobalt și nichel, iar pe lângă aceste minerale s-a gasit aur și argint nativ. Conform opiniilor geologilor, în cadrul comunei, în special în culmea dintre Dâmbovița și Bădeanca, există majoritatea metalelor cunoscute, iar o astfel de varietate de minerale, se mai află doar în comuna Avram Iancu din Munții Apuseni.

Clima Clima comunei Stoenești este specifică zonelor depresionare, cu temperaturi și precipitații moderate, temperatura medie anuală, fiind de 8° C. Luna cea mai frigurosă o reprezintă luna ianuarie, cu temperatură de -2°C în vatra satului, iar intervalurile de timp geros de -10°C sunt în general scurte, de trei, patru zile, localnicii spunând că cea mai scăzută temperatură se înregistrează pe data de 6 ianuarie, care corespunde cu sărbătoarea de Bobotează. Primul îngheț în comuna Stoenești are loc spre sfârșitul lunii octombrie, iar uneori chiar mai devreme. Localnicii comunei au observat, că în ultima perioadă, cele patru anotimpuri ale anului s-au redus în realitate la două, este vorba de un anotimp friguros și unul călduros. O caracteristică specială a climei comunei Stoenești o reprezintă marile diferențe de temperatură, de precipitații și de curenți de aer între diferite părți ale comunei, astfel, pe fiecare vale din comună se formează un microclimat, de aceea se întâmplă să plouă în Valea Bădenilor sau pe Valea Stoeneștilor și să nu se înregistreze precipitații în Stoenești. Câteodată, bruma afectează pomii înfloriți de pe Muscel, iar vetrele satelor sunt ocolite, precum și invers.

Vegetație Vegetația comunei este variată, elementul principal constituindu-l pădurea, deoarece aceasta ocupă 75% din suprafața comunei și reprezintă totodată principala bogăție a localității. Pe lângă multiplele întrebuințări ale lemnului, pădurea oferă un aer curat, în special rășinoasele, având un efect benefic în bolile de plămâni. Copacii cresc din Lunca Dâmboviței, unde găsim plopul, salcia, precum și aninul. Dintre copaci, cel mai des întâlnit în comună este fagul, ponderea sa este apreciată la 60%. Până la altitudinea de 800 m este prezent în amestec cu alte foioase precum: frasin, carpen, mesteacăn, pin de munte. Peste această altitudine îl întâlnim alături de conifere până aproape de 1200 m. Coniferele precum bradul, molidul și pinul reprezintă 37-38% din întregul fond forestier al localității, iar pădurile curate de conifere se află peste altitudinea de 1200 m. Din categoria coniferelor, cea mai răspândită specie este molidul. Bradul este mai rar, deosebindu-se de molid datorită trunchiului său cilindric, precum și al crengilor orientate în sus. În perioada dintre anii 1960-1970, în pădurile de la Stoenești a fost plantat bradul Douglas, originar din Canada, fiind renumit pentru calitatea deosebită a lemnului, iar tot în această perioadă a început plantația pinului, care ocupă spațiul de la poalele Colțului Albinii. La poalele munților se află mesteacănul, cireșul sălbatic precum și arbuști cum ar fi mărăcinele și măceșul, iar în interiorul satelor cresc socul originar din zona de câmpie și salcâmul. Spațiul comunei este ocupat pe suprafețe întinse de pășuni alpine, unde printre ierburi, predominantă este părușca (festuca supina), care reprezintă o iarbă puțin suculentă, care crește în smocuri. Alte plante întâlnite sunt ghințura, garofița de munte, bujorelul de munte, benefice în tratamentul mai multor afecțiuni medicale. Dintre fructele de pădure din zonă, amintim: afinele, zmeura, fragii și murele. În pădurile din vecinătatea satelor, găsim o mulțime de ciuperci sau bureți, sub diferite denumiri, în trecut acestea fiind consumate de către localnici în mod frecvent. În terenurile virane din cadrul satelor cresc plante precum: rostopască, pelin, urzici, mușețel, lipan. Din punct de vedere pomicol, comuna Stoenești reprezintă limita nordică a livezilor de pomi de pe Valea Dâmboviței, aici, găsindu-se încă exemplare de meri și peri pădureți și cireși sălbatici.

Fauna Ca și vegetația, fauna comunei este variată, astfel, aici întâlnim atât ursul, cât și iepurele, iar în pădurile din munți întâlnim mistreți, lupi și cerbi. De asemenea pe Muscel se întâlnesc veverițele, căprioarele, viezurii, precum și vulpile. Anumite animale sunt prezente tot mai rar, dintre acestea enumerăm: râsul, pisica sălbatică, nevăstuica(mustela nivales). Mistreții îi întâlnim în toate pădurile de fag, însă, de multe ori aceștia ajung până în ogoarele de semănături situate la marginea satelor. Dintre reptile, se întâlnesc mai ales în pădurile de lângă sat șopârlele de culoare verzuie, care mai poartă denumirea de gușteri, șopârla cenușie, șerpi, majoritatea șerpilor fiind însă neveninoși. Păsările sălbatice specifice zonei sunt: pițigoiul, cioara, mierla, vrabia, ciocănitoarea, gaița, corbul, uliul. Alte păsări au dispărut de-a lungul timpului, iar din tradiția locală aflăm că pe stâncile din jurul cetății Negru Vodă creșteau șoimi, care odată îmblânziți se foloseau la vânătoare. Domnitorii Țării Românești ofereau în dar sultanului șoimi de la Cetate, astfel că atât lângă Cetate cât și pe Valea lui Coman, se întâlnește toponimul „Colții Șoimului”.

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița al județului Muscel, purta numele de Bădeni-Pământeni și era alcătuită din satele Stoenești, Bădeni și Cotenești și avea 1349 de locuitori. În comună funcționau 9 fierăstraie, patru mori, o piuă, trei biserici, o școală de băieți cu 53 de elevi și o școală de fete cu 27 de eleve. La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Bădeni-Ungureni, reședința plaiului. Ea avea 672 de locuitori în satele Slobozia, Piatra și Lunca Gârții, și acolo funcționau o dârstă, două mori, două fierăstraie, o fabrică de var, o biserică ridicată de logofătul N. Ștefănescu, și o școală cu 54 de elevi (dintre care 4 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comasarea celor două comune în cadrul comunei Stoenești din aceeași plasă, comună care avea 2806 locuitori în satele Bădeni-Pământeni, Cotenești, Piatra, Slobozia și Stoenești. În 1931, comunele s-au separat din nou, în comuna Bădeni cu satele Bădeni, Cotenești, Siliștea și Valea Bădenilor; și comuna Stoenești cu satele Lunca Gârții, Piatra, Slobozia și Stoenești.

În 1950, ele au fost transferate raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1950, au trecut la județul Argeș; tot atunci s-a desființat comuna Bădeni, satele ei trecând la comuna Stoenești.

Monumente istorice În comuna Stoenești se află trei monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la Valea Miriuței (Hallstatt, Cultura Ferigile-Bârsești) aflat lângă DN72A în zona satului Stoenești — ansamblu alcătuit din așezare și necropolă. Celelalte sunt monumentul istoric de arhitectură biserica „Sf. Voievozi” (1781) din Cotenești; și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră (1593 - 1601) aflată în fața primăriei din Stoenești.