thumb|left|The Administration's Promises Have Been Kept thumb
În 1869, Statele Unite se întindeau de la coasta Atlanticului până Pacific, acoperind o distanță de aproximativ 3.000 de mile (circa 4.830 km) de la est la vest și circa 2.000 de mile (sau circa 3.200 de km) de la nord la sud.
Calea ferată transcontinentală - prima din lume - este întreprinderea cea mai ambițioasă a omului de la Marele Zid din China, și o mare parte din aceasta este construită de muncitori chinezi. Calea ferată nu a schimbat doar viața americanilor, ci a modificat întreaga ecologie a continentului, provocând victime. Câmpiile, care cândva erau traversate de bivoli și nativi amerindieni, devin casa noilor veniți, care inițial vor construi case din pământ - până la a furniza lemn din nord pentru a construi case noi și orașe în Midwest. Calea ferată creează un nou simbol american - cowboy - care transportă bovinele mii de kilometri pentru a alimenta estul. Dar o nouă invenție simplă va schimba viața coloniștilor, cowboy-lor și nativilor americani: sârmă ghimpată. Șinele de oțel și acum parcelele de sârmă de oțel vor străbate câmpiile. În mai puțin de un sfert de secol, Lumea Nouă este transformată - nu de armă, ci de cale ferată, gard și plug.
Commodore, un industriaș american și filantrop care a făcut avere în transportul maritim și în industria feroviară, va fi unul dintre primii miliardari ai lumii.
Între 1880 și 1930, aproape 24 de milioane de noi imigranți sosesc în America. Mulți merg la muncă pentru construirea unei noi frontiere: orașul modern, unul dintre cele mai mari invenții ale Americii. Costul ridicat al terenurilor în orașe ca New York și Chicago, înseamnă că singura modalitate de a construi orașele este "înălțarea". Un nou tip de clădire, zgârie-nori,din ciment și oțel. Produs pe scară largă de către imigrantul scoțian Andrew Carnegie, producția de oțel stă la baza infrastructurii orașului modern. Această nouă frontieră urbană atrage migranții din mediul rural și lucrătorii imigranți nou veniți. Pentru mulți, Statuia Libertății, care se vede la prima vedere a Lumii Noi și Ellis Island este poarta de acces la visul american și lumea liberă. Orașul fără de lege oferă oportunități pentru mulți, bogăția astronomică pentru câțiva.
În New York, șeful poliției, Thomas Byrnes, își folosește noua inovație violentă "gradul al treilea" pentru a înfrunta nivelul crescut de crime și infracționalități. Milioane de oameni săraci din zonele urbane se confruntă deseori cu condiții groaznice și cu epidemiile de boli în locuințele lor. Jacob Riis, fotograf și reformator, prin fotografiile sale prezentate publicului, îi conving pe oameni că sărăcia încă este o amenințare severă la îndeplinirea visului american. Muncitorii din fabricile noi și înalte devin martiri urbani din cauza lipsei condițiilor de siguranță și exploatării lor de către patroni. Înainte, pe timp de noapte, orașele americane erau luminate doar de lămpi cu gaz și lumânări, însă odată cu inventarea becului de către Edison, finanțat de bancherul J.P. Morgan, întunericul nu va mai exista pentru orașele americane.
Clădirile realizate din oțel și dotate cu energie electrică, orașul începe să fie domesticit și definit de transport în masă, zgârie-nori uimitoare, lumină electrică ... și spiritul american inovator și harnic.
Fondatorul Rockefeller va pune bazele companiei petroliere Standard Oil Company, cea care a dominat industria de petrol și a fost primul mare trust de afaceri din SUA.
În 1910, în California, o coloană de petrol de aproape 200 de metri înălțime explodează dintr-o sondă și declanșează un lanț de evenimente care va transforma America într-o superputere. Producția de petrol se dublează peste noapte și prețurile scad de la $ 2 la 3 cenți pe baril.
Primul care profită de acest combustibil ieftin abundent este Henry Ford, un antreprenor nonconformist, care promite să aducă mașina cu motor pentru mase. În 1900, existau 8000 de mașini în țară. Prin 1930, existau peste 20 de milioane. Pe măsură ce populația devine mai mobilă, integral, America suferă de schimbări. Orașe cresc ca centre ale industriei, creând noi oportunități și noi provocări. Într-una dintre cele mai mari proiecte de inginerie ale secolului, mii de muncitori vor devia sute de litri de apă peste un deșert care va potoli setea întinsă în Los Angeles ". Producția de masă și locuri de muncă determinate de primul război mondial vor duce la egalitarismul dintre afro-americani și albi în orașele nordice, cum ar fi Chicago, dar conflictul rasial va continua încă câteva decenii. Mulți americani vor vedea orașele înmugurire drept paradisuri ale viciilor, ca băutură. O campanie populară va reuși să interzică alcoolul, dar atunci, prohibiția declanșează un val de criminalitate organizată. Un om setat să beneficieze este Al Capone. El face echivalentul a 1.500 dolari pe minut de pe urma traficului cu alcool. Pentru un timp, el pare de neatins, dar nici el nu este mai presus de lege.
În 1913, cu 4 ani înainte ca SUA să intre în prima conflagrație militară mondială din istorie, Woodrow Wilson a contribuit esențial la crearea unui sistem de legi privind sistemul federal de rezerve ( Federal Reserve System).
Vestul Sălbatic thumb|250 px|Bizoni in Kansas thumb|left|250 px|Ultimul bizon thumb|250 px|Ferma din Colorado thumb|left|250 px|King of the Plains thumb|250 px|Westward thumb|left|250 px|Incaierare thumb|250 px|Grup de cowboy thumb|left|250 px|Transportul vitelor thumb|250 px|Incaierare dintre nativi si colonisti Cercetătorii care au examinat istoria vestului au găsit o trăsătură americană. Istoria Kansasului, spusă de istoricul Carl L. Becker reflecta idealurile americane. El a scris: "Spiritul Kansasului este spiritul american dublu distilat. Este un nou produs altoit din individualismul american, idealismul american, intoleranță americana. Kansas este America, un microcosmos."
Mulți imigranți europeni au construit comunități religioase și etnice, ca finlandezii în Minnesota și Michigan, Suedezii și Norvegienii în Minnesota și Dakota, Irlandezii au construit șinele căii ferate transcontinentale, germanii au migrat în Dakota de Nord, iar evreii germani în Portland, Oregon. Mulți soldați negri au migrat spre Vest, ca cowboy, obținând ferme, lucrând ca bucatari, cârciumari sau ca muncitori de salon. Imigranții chinezi lucrau ca muncitori în minerit, în agricultură și inițiau mici întreprinderi, mulți trăind în San Francisco. Mulți japonezi au ajuns in Hawaii și California. Majoritatea hispanicilor care au rămas în teritoriile Noii Spanii au rămas și devenit cetățeni americani. Cei mai multi au ajuns în California în căutarea aurului. Alții au migrat din Mexic spre Texas.
Fermierii stabiliți pe Marile Plaiuri dețineau câte o fermă, iar pentru menținerea și întreținerea lor era nevoie de multă muncă. Soțiile se ocupau de creșterea și educarea numeroșilor copii, care și aceștia primeau responsabilități în gospodărie. Pentru americanii din est, imaginea vieții la fermă era sinonimă cu izolarea și singurătatea, deși în realitate, viața rurală le-a deschis multe oportunități fermierilor care s-au îmbogățit. De multe ori se sponsorizau activități cu muncă combinată, și divertisment, cum ar fi ridicările de hambare, culegerea porumbului, întâlniri, activități bisericesti de sărbători și activități școlare. Se organizau mese și evenimente comune, precum și vizite extinse între familii.
Antreprenorii au înființat magazine și întreprinderi pentru a-i multumi pe mineri. Cele mai faimoase au fost casele de prostituție găsite în fiecare tabără minieră. Prostituția era o industrie in creștere din cauza profitului obtinut în ciuda condițiilor de muncă grele și periculoase și prestigiului scăzut. Femeile din China au fost vândute frecvent de către familiile lor și duse în lagărele ca prostituate. Au trebuit să trimită câștigurile lor înapoi la familiile din China.
Jocurile de noroc și prostituția erau la ordinea zilei în aceste orase din Vest. Si nu numai, ci si crimele si infractionalitatea crecuta, pistolul facand legea. Existau doua tipuri de crime: neprofesioniste (dueluri, infractiuni comise de bauti, vanzarea whiskey-ului la indieni, taierea copacilor de pe terenurile federale) si profesioniste (jaful armat calare si infruntari cu arme de foc). Criminalii au gasit multe oportunitati de-a jefui familii de pioneri, fapt ce pentru serifi, era dificil sa-i detectezi, sa-i arestezi, sa-i imobilizezi si sa-i dezarmezi. Pedepsele erau oarecum extrem de severe (de obicei, prin spanzurare sau impuscare). Banditii, in grupuri de 2 sau 3, atacau rareori din cauza garzilor ce detineau arme si din cauza solidaritatii dintre locuitorii si calaretii orasului. Criminalii impanzeau orasele, dezarmau cowboii si violau edictele controlului armat, incercand sa previna duelurile. De multe ori se desfasurau jafuri armate in banci si izbucneau confruntari armate pe strazi in plina zi.
Creșterea industriei de vite și cowboy este direct legată de dispariția bizonilor, de obicei, numiti "bivoli". După ce numărau peste 25 de milioane pe Mariile Plaiuri, fiind animale erbivore si consumatoare de iarba, reprezentau o resursă vitală pentru indienii nativi, obtinand hrana, îmbrăcămintea și adăpost, iar din oase obtineau unelte. Pierderea habitatului, bolile si vanatoarea constanta desfasurata de colonisti au redus populatia bivolilor in secolul al 19-lea până la punctul aproape de dispariție. Ultimii 10-15 milioane au murit într-un deceniu, in 1872-1883. Doar 100 au supravietuit.
Cowboy-ul american este mitul central al Vestului Salbatic. Viața sa reală a fost una grea și se învârtea în jurul a două razii anuale, primavara si toamna, transportand bovine în orașe, castigand din greu bani pe care avea sa-i cheltuie pe produse alimentare, îmbrăcăminte, jocuri de noroc și prostituție. În timpul iernii, mulți cowboy închiriau ferme în apropiere de orașe , pentru a creste bovinele, repara echipamente și întreține cladirile. Pe un drum lung, de obicei, un cowboy transporta 250 de capete de bovine.
Înainte de o călătorie, datoriile de cowboy includeau respectarea intervalului de mers și mentinerea vitelor unite. Cele mai bune vite erau selectate, examinate si tratate pentru infectii. Pe drumuri lungi, cowboy-ul trebuia să țină vitele în mișcare și în linie. Vitele au trebuit să fie urmărite zi și noapte cum erau predispuse sa se rătăceasca. Cowboy-ul muncea in acele zile 14 ore si nu avea decat șase ore de somn. Munca era istovitoare, desi se relaxau pentru câteva minute. Pe traseu, consumul de alcool, jocurile de noroc, și încăierarea erau adesea interzise și amendate. Era o muncă monotonă și plictisitoare. Cowboii mancau slănină, fasole, pâine, cafea, fructe uscate și cartofi. În medie, cowboy-ul câștiga 30-40 dolari pe lună, iar din cauza greutatilor era neobișnuit pentru un cowboy să-și petreacă mai mult de șapte ani in gama. Odata cu raspandirea fermelor, din 1890, zilele de glorie ale cowboyului a ajuns la capăt, iar miturile legate de "viață liberă" cowboy au început să apară.