Hunald de Aquitania a fost un duce de Aquitania și conte de Toulouse (735-744/748), succedându-l pe tatăl său, Odo cel Mare, în 735.
El a refuzat să recunoască autoritatea majordomului franc a palatului, Charles Martel, care a mărșăluit la sud de Loara, ocupând Bordeaux și Blaye, dar în cele din urmă i-a permis lui Hunald să păstreze Aquitania cu condiția să-i jure fidelitate.Pierre Riche, The Carolingians:A Family who forged Europe, Transl. Michael Idomir Allen, (University of Pennsylvania Press, 1993), 44.
Între 736 și 741, relațiile dintre Charles și Hunald par să fi rămas amiabile, dar după moartea lui Martel în 741, Hunald a declarat război francilor. Pepin și Carloman, la rândul său au trecut Loara și au jefuit zona dintre Berry și Bourges, iar mai târziu, a distrus castelul Loches și au luat toată populația îm prizonierat. Cu toate acestea, Hunald a implorat pacea în 745 și s-a retras la o mănăstire, probabil, de pe Île de Ré.Pierre Riche, The Carolingians:A Family who forged Europe, 51-52.
Mai târziu, se va alia cu lombarzii din Italia, dar va fi omorât cu pietre.Jules Michelet, History of France, Vol. I, Transl. G.H. Smith, (D. Appleton and Company, 1892), 114. A părăsit ducatul Aquitaniei a lui Waifer (probabil, fiul său), care a luptat timp de opt ani în apărarea independenței sale.
Între moartea lui Pepin cel Scurt și începutul domniei lui Carol cel Mare, a fost o ultimă creștere a Aquitaniei. Această revoltă a fost organizată de către un anumit Hunald și a fost reprimată în 769 de Carol și fratele său Carloman. Un anumit Hunald a căutat refugiu la curtea ducelui gasconilor, Lupus, care l-au predat la dușmanii săi. În ciuda opiniei unor istorici, acest Hunald pare să fi fost o persoană diferită (Hunald al II-lea).Higounet, p 27, Hunald al II-lea este considerat de cele mai multe ori conducătorul armatei basce câștigătoare din bătălia de la Roncesvalles.
Note
Bibliografie Oman, Charles. The Dark Ages 476-918. Rivingtons: London, 1914. Higounet, Charles. Bordeaux pendant le haut moyen age. Bordeaux, 1963. Vaissète, Joseph. Histoire génerale de Languedoc, vol. i. (ed. of 1872 seq.); Th. Breysig, H Hahn, L Oelsner, S Abel and B Simson, Jahrbücher des deutschen Reichs.
Categorie:Decese în secolul al VIII-lea Categorie:Duci de Aquitania Categorie:Conți de Toulouse