Bătălia de la Bapheus (în ,Halil İnalcık, „Osman Gazi'nin İznik Kușatması ve Bafeus Muhaberesi”, Osmanli Beyliği (1300–1389), Tarih Vakfı Yurt Yayınları, 1997, ISBN 978-975-333-067-1, S. 97İstanbul Büyükșehir Belediyesi. Kültür İșleri Daire Bașkanlığı, „Halil İnalcık'ın Keșifleri ve İki Örnek: Bafeus/Koyunhisar ve Pelekanon”, Türk tarihçiliğinde dört sima: Halil İnalcık, Halil Sahillioğlu, Mehmet Genç, İlber Ortaylı, İstanbul Büyükșehir Belediyesi Kültür A.Ș. Yayınları, 2006, p. 40. Koyun Hisar Muharebesi,Sezai Sevim, Osman Gazi ve dönemi, Kültür Sanat Turizm Vakfı Yayınları, 1996, p. 17. Koyunhisar Muharebesi, Yalakova MuharebesiPayitaht Bursa'da kültür ve sanat: sempozyum kitabı, Osmangazi Belediyesi, 2006, ISBN 978-975-97781-9-4, p. 16.) a avut loc pe 27 iulie 1302 între armata otomană condusă de Osman I și una bizantină a lui George Mouzalon. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie otomană, întărind poziția statului otoman prin capturarea Bitiniei. Conform istoricului turc Halil İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie (Bafeus Savașı). „Prof. İnalcık: Osmanlı 1302'de kuruldu: Ünlü tarihçi Prof. Dr. Halil İnalcık, Osmanlı'nın devlet niteliğini 1302 yılında Yalova'daki Bafeus Zaferi sonrası kazandığını söyledi.”, NTVNSMBC, 27 iulie 2009.

Context Osman I a urmat la conducerea clanului său în jurul anului 1282, iar în următoarele două decenii, a lansat o serie de raiduri tot mai adânc în granițele bizantine din Bitinia. Din 1301, otomanii au asediat Niceea, fosta capitală imperială.Kazhdan (1991), pp. 1539–1540 Raidurile turcilor au amenințat, de asemenea, orașul-port Nicomidia, prin foamete, distrugând recoltarea.

În primăvara anului 1302, împăratul Mihail al IX-lea (domnind din 1294/95 până în 1320) a lansat o campanie care a ajuns la sud, până la Magnesia. Turcii, uimiți de armata sa de mari dimensiuni, au evitat lupta. Mihail a încercat să-i confrunte, dar a fost descurajat de generalii săi. Turcii au reluat raidurile sale, practic izolând Magnesia. Armata s-a dizolvat fără luptă, cu trupele locale fugind să-și apere casele, iar alanii s-au alăturat familiilor lor din Tracia. Mihai a fost forțat să se retragă pe mare, urmat de un alt val de refugiați.Nicol (1993), pp. 125–126Bartusis (1997), pp. 76–77Laiou (1972), p. 90

Bătălia Pentru a contracara amenințarea Nicomediei, co-împaratul lui Mihail, Andronic al II-lea Paleologul (domnind 1282-1328) a trimis o forță bizantină de aproximativ 2.000 de oameni, sub megas hetaireiarches George Mouzalon, să treacă peste Bosfor.Kazhdan (1991), pp. 251, 1421Nicol (1993), p. 126

Pe câmpia de la Bapheus (greacă: Βαφεύς; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane.Laiou (1972), pp. 90–91

Urmări Bapheus a fost prima victorie majoră otomană, și o mare importanță pentru expansiunea viitoare: bizantinii au pierdut efectiv controlul în Bitinia, forturile sale izolate au căzut unul câte unul. Înfrângerea bizantină a declanșat, de asemenea, un exod masiv al populației creștine din zona în alte părți europene ale Imperiului. Împreună cu dezastrul de Magnesia, care a permis turcilor de a ajunge și să se stabilească pe zonele de coastă ale Mării Egee, Bapheus a anunțat pierderea definitivă a Asiei Mici în defavoarea Bizanțului.Laiou (1972), pp. 91, 122 Cucerirea otomană a Bitiniei era totuși treptat, iar ultimul avanpost bizantin în regiune, Nicomedia, a scăzut în 1337.Kazhdan (1991), p. 1484

Note

Bibliografie

Categorie:Războaiele bizantino-otomane Categorie:Bătăliile Imperiului Bizantin Categorie:Bătăliile Imperiului Otoman Categorie:Istoria Turciei