Școala Militară de Infanterie și Cavalerie era unica instituție militară de învățământ pentru formarea ofițerilor având un caracter mixt, în sensul că pregătirea elevilor urma două direcții: pregătirea elevilor ca ofițeri în armele infanteriei și cavaleriei, precum și pregătirea, într-o etapă ulterioară, a ofițerilor-elevi care urmau specializarea în armele artileriei și geniului.Primele măsuri vizând pregătirea ofițerilor armei artilerie, pe site-ul Forțelor Terestre, , accesat la 15.06.2013
În programa acesteia, cursurile erau predate atât de profesori militari cât și civili. Profesori militari predau disciplinele: fortificație, instrucția infanteriei, tactică, strategie și geografie militară, administrație și legislație, hipologie și instrucția cavaleriei. Profesorii civili predau: geometrie descriptivă, mecanică și lucrări grafice, topografie și științe aplicate, două limbi străine și gimnastică.Colonel (rtr.) Nicolae Dărăbanț, Învățământul militar românesc de la Unirea Principatelor și până în preajma celui de-al doilea război mondial, în revista „Forțele Terestre - Buletin de teorie militară editat de Statul Major al Forțelor Terestre”, nr. 2/2010, , accesat la 18.06.2013
Istoric thumb|right|upright|Uniformele elevilor școlii, 1880 thumb|right|upright|Uniforma elevilor școlii, 1916În perioada ocupației școala a funcționat la Botoșani (1917-1918).
Comandanți
lt-col. C. Slăvescu (1917-1918)
Absolvenți, personalități militare și civile Teodor Tăutu (1889) Ernest Broșteanu (1890) Nicolae Samsonovici (1897) Ion Antonescu (1904) Constantin Sănătescu (1907) Nicolae Macici (1907) Gheorghe Mihail (1907) Gheorghe Avramescu (1908) Constantin Vasiliu-Rășcanu (1908) Paul Theodorescu (1908) Gheorghe Manoliu (1909)
Note
Bibliografie xxx, Învățământul militar românesc. Tradiții și actualitate, Editura Militară, București, 1986
Categorie:Instituții de învățământ militar