Machine Head este o trupă americană de heavy metal din Oakland , California . Trupa a fost formată în 1991 de vocalistul / chitaristul Robb Flynn și basistul Adam Duce . Agresiunea din muzica trupei a făcut-o una dintre trupele de pionierat în noul val al heavy metal-ului american și este considerată, de asemenea, parte a celui de-al doilea val de trupe de metal thrash din anii ’90. Formula actuală in Machine Head ii cuprinde pe chitaristul si vocalistul Rob Flynn, basistul Jared MacEachern , chitaristul Wacław Kiełtyka și bateristul Matt Alston. Bassistul Adam Duce, chitariștii Logan Mader , Ahrue Luster și Phil Demmel , și toboșierii Tony Costanza, Chris Kontos și Dave McClain sunt foști membri ai trupei. În prezent, Mader și Kontos vizitează trupa ca parte a turneului de 25 de ani pentru primul său album, Burn My Eyes (1994).
Primele patru albume Machine Head au adus trupei un public în creștere în Europa , însă trupa nu va avea succes în Statele Unite ale Americii până la lansările ulterioare. Trupa a atras controverse cu cel de-al patrulea album, Supercharger (2001), lansat la trei săptămâni după atacurile din 11 septembrie , care a dus la unicul single al albumului, „ Crashing Around You ”, iar videoclipul său muzical (care a prezentat clădiri arzătoare) a fost extras din toate mijloacele media Trupa s-a desființat aproape în 2002 după ce a negociat eticheta Roadrunner Records ca urmare a controversei, cu toate acestea, trupa ar fi în cele din urmă semnată din nou cu aceasta eticheta.
După ce a experimentat elemente de groove metal și nu metal în lansările sale timpurii, Machine Head s-a transformat într-un sunet mai tradițional de thrash metal și melodii mai lungi, cu al șaselea album, The Blackening (2007), care a atras aclamări critice și a fost ales ca "Album al Decadei" de Metal Hammer în 2010; primul single al albumului, " Aesthetics of Hate ", a câștigat trupei o nominalizare la premiile Grammy . Trupa a obținut un succes similar cu următoarele două albume, Unto the Locust (2011) și Bloodstone & Diamonds (2014), înainte de a reveni la rădăcinile sale nu metal cu lansarea celui de-al nouălea album, Catharsis (2018).
Machine Head a lansat nouă albume de studio, două albume live, un album video, 13 single-uri și 15 videoclipuri muzicale. Patru dintre albumele de studio ale trupei au fost certificate argint în Regatul Unit , iar cel mai înalt vârf al trupei pe Billboard 200 a venit cu Bloodstone & Diamonds la numărul 21. În 2013, trupa a vândut peste trei milioane de discuri în întreaga lume.
istoric
Formarea si albumul Burn My Eyes (1991–1996) Machine Head a fost format pe 12 octombrie 1991 în Oakland, California, de către vocalistul / chitaristul Robb Flynn și basistul Adam Duce . Flynn s-a despărțit recent de Vio-lence după o luptă fizică între membrii trupei și o gașcă locală. Avea încă dorința de a scrie muzică și, împreună cu Duce, l-a recrutat pe chitaristul Logan Mader și pe bateristul Tony Costanza pentru a forma Machine Head. Numele trupei a fost gândit de Flynn pentru că „a sunat cool”, în ciuda credinței populare că provine din albumul Deep Purple cu același nume . Trupa a început să blocheze într-un depozit local împărțit cu patru trupe rock punk . Machine Head a înregistrat o demo în dormitorul unui prieten, finanțat cu 800 USD. Un executiv discografic reprezentând Roadrunner Records a ascultat demo-ul și a semnat trupa.
Machine Head a intrat în Fantasy Studios în Berkeley, California pentru a înregistra albumul său de debut Burn My Eyes . Nu peste mult timp în producție, Constanza a părăsit trupa și a fost înlocuită de Chris Kontos . Majoritatea pieselor de pe album au fost melodii scrise de Flynn și Duce în perioada în care Flynn nu a fost într-o trupă, despre „a fi enervat” din luptele sale anterioare în Vio-lence, precum și ambele bătălii lor cu droguri ilegale. Produs de Colin Richardson , albumul a fost lansat pe 9 august 1994. Albumul a livrat aproape 400.000 de exemplare în toată lumea, devenind cel mai vândut album de debut al Roadrunner Records. Recenzorul Allmusic, John Franck, a declarat că " Burn My Eyes este un exercițiu care cutremură osul în brutalitate".
La scurt timp după lansarea lui Burn My Eyes, Machine Head a început să facă turnee puternice în sprijinul albumului, deschizându-se pentru Slayer în Europa în a doua jumătate a anului 1994, turneu care s-a încheiat cu propriul spectacol principal la Astoria din Londra . După succesul turneului de asistență, trupa s-a întors în Europa pentru un turneu la începutul anului 1995, jucând în aceleași locații pe care le-au deschis pentru Slayer. Trupa s-ar întoarce în Europa pentru sezonul festivalului de vară, dar Kontos a refuzat să facă turneu, iar trupa l-a redactat pe Walter Ryan pentru datele festivalului. La întoarcerea trupei în SUA, Kontos a fost concediat pentru că nu respecta angajamentele de turism. Kontos a continuat să cânte la baterie cu Testamentul și a fost înlocuit de Dave McClain .
Mai multe lucruri se schimbă ... și The Burning Red (1997–2000) După ce a făcut turnee pentru Burn My Eyes , Machine Head a intrat în studio pentru a înregistra al doilea album de studio, The More Things Change ... , cu Richardson producând și amestecând pentru a doua oară. Albumul a fost lansat pe 26 martie 1997 și a debutat la numărul 138 pe tabloul Billboard 200 de albume. Machine Head a făcut turnee în Europa cu Napalm Death , Coal Chamber și Skinlab , apoi au participat la primul Ozzfest pentru primele turnee în sprijinul albumului. Mader s-a prezentat târziu la o sesiune de practică, bogată pe metamfetamină , blestemând și insultând membrii trupei; și renunțați la trupă mai târziu în acea zi. Ahrue Luster l-a înlocuit și a terminat turneul, timp ce Mader a făcut turnee cu Soulfly în sprijinul albumului lor de debut intitulat .
După trei ani de turneu și de lucru cu producătorul Ross Robinson , Machine Head a lansat cel de-al treilea album de studio, The Burning Red , pe 27 iulie 1999. Trupa a adăugat noi elemente muzicii sale, inclusiv rapping vocals, o mișcare pe care unii cred că a avut-o. a fost influențat chiar de Ahrue Luster . Acest album, alături de schimbarea imaginii și a direcției muzicale a trupei a fost extrem de criticat, criticii și fanii acuzând deopotrivă trupa de „ vânzare ”. Cu toate acestea, McClain a declarat că nu încercau să sune ca trupe populare, ci „doreau să sune diferit”. Rick Anderson, de la Allmusic, a declarat că „Machine Head” sună un pic mai slab și mai puțin restrâns din punct de vedere muzical decât au avut-o în trecut ”. The Burning Red a devenit cel mai bine vândut album al Machine Head timp de câțiva ani și a debutat la numărul 88 în Billboard 200.
Supercharger and Through the Ashen of Empires (2001-2005) Machine Head a terminat turneul pentru The Burning Red și a intrat într-un studio cu producătorul Johnny K pentru a înregistra Supercharger . Debutând la numărul 115 pe Billboard 200, albumul a fost lansat pe 2 octombrie 2001. Albumul a întâmpinat aceeași critică ca The Burning Red , mai ales pentru vocalele rapping mereu prezente. Borivoj Krgin, recenzorul Blabbermouth.net, a declarat că Supercharger „este probabil să dezamăgească pe toți cei care se așteaptă ca cvartetul Bay Area să revină la sunetele încărcate de ultra-testosteron din primele lor două albume”.
Chitaristul Phil Demmel concertează cu Machine Head în 2009.
Machine Head a lansat un single pentru „ Crashing Around You ”, precum și un videoclip muzical. Videoclipul a fost lansat la câteva săptămâni după atacurile din 11 septembrie și a fost interzis de la MTV pentru reprezentările clădirilor căzute. Roadrunner Records, așteptând să obțină un profit corect din promoțiile albumelor, a renunțat la finanțarea trupei, determinând Machine Head să părăsească eticheta. În același timp în care trupa părăsea Roadrunner, Luster s-a îndepărtat de trupă pentru diferențe muzicale.
Până în 2002, Machine Head vânduse peste 1,3 milioane de albume în întreaga lume, iar Supercharger în general (amestecat de Colin Richardson) urma să vândă 250.000 de exemplare în toată lumea, care era cel mai scăzut album al său până în prezent. Odată ce turneul albumului a fost finalizat, Machine Head și Roadrunner Records au decis reciproc să împărțească legăturile în ceea ce privește distribuția în America de Nord și în întreaga lume, cu toate acestea, pentru a completa legăturile, trupa a lansat Hellalive (amestecat și de Richardson), care a fost o înregistrare a unui set Brixton Academy din Londra.
În 2002, Luster a părăsit trupa și a fost înlocuit temporar de Phil Demmel, care a jucat în trupa Vio-lence alături de Flynn. Demmel a jucat câteva spectacole de festival cu Machine Head (inclusiv un slot de headline la festivalul With Full Force din Germania). Apoi, Demmel nu a putut să se angajeze în trupă, el și Machine Head s-au despărțit. Restul trupei începe să scrie cântece pentru următorul album (în cele din urmă prin intermediul Ashes ... ) și sperând să fie semnat pe o casă de discuri. Au înregistrat o scurtă demonstrație, incluzând o melodie în stil radio, numită „Pins and Needles”, și un kit de presă electronică pentru companii, de asemenea, sperând că vor putea fi semnate cu forța eforturilor lor anterioare. Aproape fiecare casă de discuri din industria muzicală a respins demo-ul cu patru piese.
După turneul european al lui Machine Head, Luster a revenit la afacerile sale de familie, iar trupa a început să scrie împreună ca o piesă în trei, lăsând o poziție deschisă pentru Demmel. În martie 2003, Demmel s-a alăturat echipei Machine Head ca chitarist full time și a început să scrie cu trupa. Până în iunie 2003, Machine Head a intrat într-un studio cu producția Flynn. La 16 decembrie 2003, Machine Head a lansat „Ashen of Empires” în Europa.
Trupa a fost respinsă de mai multe case de discuri din Statele Unite, până când Roadrunner SUA, interesată de noul album, a oferit lui Machine Head un alt contract de înregistrare. Machine Head a acceptat oferta pe motiv că trupa deține 100% din muzică. Pe 20 aprilie 2004, prin Ashes of Empires a fost lansat în Statele Unite cu o piesă bonus pentru așteptarea îndelungată a americanilor pentru lansarea albumului. Albumul a debutat la numărul 88 pe Billboard 200. Trupa a lansat un single pentru „Imperium”, videoclipul pentru care a primit o rotație grea pe MTV. Eduardo Rivadavia, de la AllMusic, a afirmat Prin cenușa imperiilor „a marcat o revenire a formei în termeni incerti”.
Machine Head a condus pe scena True Metal la festivalul Wacken Open Air din 2005, la 40.000 de fani - cea mai mare mulțime de oameni a trupei din acea vreme. Trupa a lansat un DVD care conține un concert complet vândut ținut la Brixton Academy în decembrie 2004, un documentar și videoclipuri muzicale. DVD-ul a debutat la numărul 13 pe topurile video video muzicale din SUA. Au jucat și în Dubai pentru festivalul anual al Dubai Desert Rock în 2005. Acesta a fost primul lor spectacol în Orientul Mijlociu. Trupa a cântat și la concertul de rămas bun al lui Böhse Onkelz pe Euro Speedway Lausitz.
Blackening (2006-2009) Cel de-al șaselea album de studio al lui Machine Head, intitulat The Blackening , a fost lansat în America de Nord pe 27 martie 2007. A intrat în Billboard 200 la numărul 53, cea mai înaltă poziție de top pentru trupa de la acea vreme, cu vânzări din prima săptămână de 15.000. De asemenea, a ajuns în top 20 în mai multe țări europene. Robb Flynn a declarat în timpul unui interviu că trupa este fană a Rush și a primit o mare influență din albumul lor A Farewell to Kings, în timp ce crea The Blackening .