Luptele pentru apărarea Fortăreței Brest au avut loc între 22–29 iunie 1941. Aceasta a fost una dintre primele bătălii ale Operațiunii Barbarossa. Rezistența oposă de unitățile Armatei Roșii din garnizoana fortăreței Brest împotriva Wehrmacht-lui a depășit așteptările atacatorilor iar, după încheierea luptelor conflictului mondial a fost transformată de propaganda sovietică într-un simbol al rezistenței eroice a poporului și armatei sale împotriva invadatorilor. În 1965, fortăreața a primit titlul de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941.
Cadru general
Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii SovieticeRobert Kirchubel, Operation Barbarossa 1941 (3): Army Group Center, Osprey Publishing, 2007, ISBN 1-84603-107-9, Google Print, p.44. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a trebuit să recucerească cetatea, de această dată de la sovietici.
Germanii planificat cucerirea Brestului, care se afla pe ruta principală a Grupului de Armate Centru, în primele ore ale Operațiunii Barbarossa. În această zonă se aflau principalele poduri peste râul Bug și căle rutiere și feroviare care legau Varșovia de Moscova.
Efectivele antrenate în conflict Garnizoana fortăreței era compusă din aproximativ 9.000 de soldați, grăniceri și membri ai trupelor NKVDChristian Ganzer, Alena Paškovič: „Heldentum, Tragik, Kühnheit.“ Das Museum der Verteidigung der Brester Festung.“ În: Osteuropa 12/2010, p. 82. „…up to 50% of them had left the fortress before complete encirclement by the Germans never could be proven, but still is to be found also in Western literature - e.g. Evan Mawdsley, Thunder in the East. The Nazi-Soviet War, 1941-1945”, Oxford University Press, 2007, ISBN 978-0-340-61392-4, p. 63.. Soldații sovietici făceau parte din diviziile a 6-a și 42 pușcași sub comanda generalului Ivan Lazarenko și respectiv a colonelului Mihail Popsui-ȘapkoМ.И. Глязер, Г.И. Олехнович, Т.М. Ходцева, Л.В. Киселёва, "Героическая оборона. Сборник воспоминаний об обороне Брестской крепости в июне - июле 1941 г.", Государственное издательство БССР, Редакция социально-экономической литературы, Минск, 1963, , Предисловие , din Batalionul al 17-lea grăniceri al NKVD și o serie de alte unități mai mici (inclusiv o unitate medicală). În fortăreață se mai aflau familiile a 300 de militari.
Planul inițial al apărării prevedea asigurarea apărării într-un interval de 12 ore The defence of the Brest Fortress Брестская крепость de la atacul infanteriei și tancurilor germane (aproximativ 20.000 soldați) sub comanda lui Heinz Guderian.
Asediul
Apărătorii fortăreței nu au fost avertizați în niciun fel câd forțel Axei au declanșat atacul împotriva URSS pe 22 iunie 1941 și a devenit locul în care s-a desfășurat prima luptă majoră dintre Armata Roșie și îWehrmacht. Imediat după declanșarea invaziei, orașul Brest și fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerieMai mulți supraviețuitori sovietici ai luptelor au declarat după război că fortăreața a fost bombardată de avioanele germane. Experții militari consideră că ar fi fost imposibil, datorită faptului că zona era bombardată în același timp de artileria germană. Singurele raiduri de aviație au fost executate pe 29 iulie 1941, dar numai asupara Fortului Răsăritean de pe insula de nord. Vezi Christian Ganzer: „Remembering and Forgetting: Hero Veneration in the Brest Fortress.“ în: Siobhan Doucette, Andrej Dynko, Ales Pashkevich (ed.): Returning to Europe. Belarus. Past and Future. Warsaw 2011, p. 141.. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materialeConstantine Pleshakov, Stalin's Folly: The Tragic First Ten Days of World War II on the Eastern Front, Houghton Mifflin Books, 2005, ISBN 0-618-36701-2, Google Print, p.108. Imediat după ce au început invazia, trupele germane întâmpinat o opoziție puternică din partea sovieticilor la graniță, în orașul Brest și în fața fortăreței. Primul atac al infanteriei germane împotriva fotăreței a avut loc la doar o jumătate de oră după începerea bombardamentului de artilerie. Soldații sovietici nu au reușit să formeze un front continuu defensiv, în schimb s-au apărat în mai multe puncte de rezistență – cel mai important fiind fotăreața. Majoritatea apărătorilor au fost încercuiți în fortăreață. În ciuda avantajului oferit de surpriza atacului, încercările infanteriei germane de cucerire a fortificațiilor au eșuat, iar sovieticii le-au produs pierderi importante – peste 280 de soldați germani au murit în prima zi de lupteChristian Ganzer: „Remembering and Forgetting: Hero Veneration in the Brest Fortress.“ în: Siobhan Doucette, Andrej Dynko, Ales Pashkevich (ed.): Returning to Europe. Belarus. Past and Future. Warsaw 2011, p. 138.. Luptele grele au continuat pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieriChristian Ganzer: „Remembering and Forgetting: Hero Veneration in the Brest Fortress.“ În: Siobhan Doucette, Andrej Dynko, Ales Pashkevich (ed.): Returning to Europe. Belarus. Past and Future. Warsaw 2011, p. 139..
Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită.
Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament
Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați sovietici să se predeaChristian Ganzer, Alena Paškovič: „Heldentum, Tragik, Kühnheit.“ Das Museum der Verteidigung der Brester Festung.“ în: Osteuropa 12/2010, p. 83.
În ciuda faptului că soldații sovietici au fost luați prin surprindere, au fost depășiți din punct de vedere numeric, au intrat în criză de alimente, muniție și medicamente, au fost încercuiți, ei au rezistat mult mai mult decât se așteptaseră germanii. Germanii au fost nevoiți să dispună în regiune un mare număr de tunuri de calibru mare, mortiere și aruncătoare de flăcări. În cetatea asediată, civilii au îngrijit răniții, au reîncărcat cu muniție benzile și încărcătoarele mitralierelor sau au participat direct cu arma în mână la lupte. Chiar și copii au participat la apărare, aprovizionându-i cu muniție, arme și hrană pe luptători, sau observând mișcările inamicului.
Schlieper a scris în raportul său:
Preotul militar Rudolf Gschöpf a scris:
Pe 24 iunie, în condițiile în care zone ale fortăreției fuseseră deja cucerite de germani, trupele sovietice au reușit să se organize și să își coordoneze acțiunile sub comanda maiorului Ivan Zubaciov. El a fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să spargă încercuirea, dar a fost respinsă cu pierderi grele. Se crede că în această zi Zubaciov și Fomin au fost luați prizonieriÎnregistrare în cartoteteca prizonierilor de război din arhiva online pe www.obd-memorial.ru.. Zubaciov a fost trimis în lagărul de prizonieri din Hammelburg, unde a murit, cel mai probabil de tuberculoză. Fomin a fost executat imediat după capturare datorită faptului că era comisar și evreuConstantine Pleshakov, Stalin's Folly: The Tragic First Ten Days of World War II on the Eastern Front, Houghton Mifflin Books, 2005, ISBN 0-618-36701-2, Google Print, p.245.
R. Gschöpf a notat:
Raportul diviziei făcut după încheierea atacului menționează că, în timpul luptelor pentru cucerirea orașului și a fortăreței, au fost luați 7.000 de prizonieri, dintre care 100 de ofițeri, iar din rândul germanilor au căzut în luptă 482 de militari, dintre care 32 de ofițeri. De asemenea, peste 1.000 de germani au fost răniți. Amploarea pierderilor suferite de germani la Brest poate fi apreciată prin comparație cu pierderile totale pe Frontul de Răsărit până pe 30 iunie, care s-au ridicat la 8.886 de morți. Pierderile de la Brest au reprezentat aproximativ 5% din totalul perderilor din primele zile ale războiuluiJason Pipes, 45.Infanterie-Division , Feldgrau.com - research on the German armed forces 1918-1945.
După nouă zile de lupte foarte grele, germanii au cucerit fortăreața. Obiectivele principale ale operațiunii din regiune au fost îndeplinite chiar din prima zi a atacului – cucerirea podurilor de peste Bug, controlul asupra drumului spre Moscova (așa-numitul Panzerrollbahn I) și asupra căii ferate Varșovia – Moscova. Înaltul Comandament german i-a cerut generalului Fritz Schlieper să prezinte un raport detaliat al luptelor de la Brest din 22-29 iunie, pentru a înțelege cauzele pierderilor mari înregistrate de germani. Raportul a fost finalizat pe 8 iulie 1941Ростислав Алиев “Брестская крепость, взгляд с немецкой стороны (în rusă) Фронтовая иллюстрация #5 2008 Moscova. O copie a acestui raport a fost găsită în arhiva Divziei a 45-a, care a fost capturată de Armata Roșie la Livnî în 1942Бешанов В.В. ”Бресткая крепость” Минск, 2004 (în rusă) p.130 ISBN 985-01-0428-7.
Grupuri mici de soldați sovietici sau luptători izolați s-au mai ascuns în ruinele fortificațiilor de la Brest o perioadă de timp. Pe pereții fortăreței pot fi văzute în zilele noastre inscriții precum „Vom muri dar nu vom părăsi fortăreața” sau „Mor, dar nu mă voi preda. Adio, Patrie! 20.VII.41." Nu este clar dacă aceste inscripții au fost făcute de supraviețuitorii sovietici, sau au fost făcute mai târziu în scopuri propagandistice.
Maiorul Piotr Gavrilov a fost capturat pe 23 iulie. După război, el avea să fie decorat tiltul de Erou al Uniunii SovieticeHenry Sakaida, Heroes of the Soviet Union 1941-45, Osprey Publishing, 2004, ISBN 1-84176-769-7, Google Print, p.48.
Există autori care susțin că elemente sovietice izolate au fost anihilate de germani la sfârșitul lunii august, când Hitler și Mussolini au vizitat regiunea. Singura dovadă existentă a unei rezisțe sovietice după 29 iunie 1941 este un raport cu privire la un schimb de focuri pe 23 iulie cu un „Oberleutnant” sovietic și capturarea lui ulterioarăChristian Ganzer, Alena Paškovič: „Heldentum, Tragik, Kühnheit.“ Das Museum der Verteidigung der Brester Festung.“ In: Osteuropa 12/2010, pp. 81-96; here p. 83..
Fortăreață Erou
Rezistența apărătorilor fortăreței nu a afectat în mod semnificativ succesele inițiale ale germanilor, Wehrmachtul înaintând rapid în teritoriul sovietic conform planurilor, lăsând fortăreața încă necucucerită mult în spatele liniei frontului.
Luptele de la Brest nu au fost cunoscute publicului larg sovietic până în 1957. Ziaristul Serghei Smirnov a publicat în acel an cartea „Cetatea Brestului”Smirnov, S. S, Brestkaia Krepost, 1957, în care el a căutat să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății – morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor.