Mănăstirea Plătărești este o mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Mănăstirea a fost ctitorită de domnul Țării Românești Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632, biserica de piatră a mănăstirii fiind construită între 1642-1646 de același Domn și sfințită la 3 aprilie 1646.
Mănăstirea este situată în partea de sud a localității Plătărești din județul Călărași, pe o terasă a râului Dâmbovița, după confluența sa cu râul Colentina, la circa 20 de kilometri sud-est de București și 15 kilometri de Mănăstirea Cernica.
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Plătărești a fost declarat monument istoric în anul 1915, în prezent fiind inclus pe lista monumentelor istorice din județul Călărași din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională, având codul de clasificare . Ansamblul monahal este format din: Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice.
Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui Vasile Lupu la Nenișori în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii.
Viața monahală a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii de afecțiuni psihice.
Episcopia Sloboziei și Călărașilor a reînființat mănăstirea în anul 2000 ca mănăstire de maici, transformând-o în mănăstire de călugări în anul 2004. Începând cu 1 septembrie 2009, mănăstirea a redevenit mănăstire de maici, statut pe care îl are și în prezent.
Mănăstirea Plătărești are o importantă valoare istorică și de patrimoniu, prin pictura din pronaos și cele patru icoane împărătești și de hram, păstrate în forma lor originală din timpul lui Matei Basarab. Ea este, alături de Mănăstirea Arnota, singura mănăstire ctitorită de Matei Basarab în care s-a mai păstrat pictura murală originală din secolul al XVII-lea.Marina Sabados, Icoanele împărătești de la Plătărești, ipoteză de datare și atribuire, în volumul „Închinare lui Petre Ș. Năsturel la 80 de ani”, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2003
Localizare și acces
Localitatea Plătărești este situată pe drumul județean DJ-301 București-Cernica-Tânganu-Fundeni-Budești-Oltenița, la 20 de kilometri de București și 45 de kilometri de Oltenița. Distanța față de reședința de județ, municipiul Călărași, este de circa 100 de kilometri. La Mănăstirea Plătărești se ajunge pe un drum lateral care se desprinde din DJ-301 în Plătărești, la o intersecție cu o troiță în mijloc, și se oprește după circa 500 de metri la intrarea în mănăstire, situată în partea de sud-vest a localității.
Pe acest traseu mai pot fi vizitate Mănăstirea Cernica, situată la circa 12 kilometri nord-vest și Mănăstirea Negoiești, situată la circa 20 de kilometri sud-est.Institutul Național al Patrimoniului, Lista monumentelor istorice 2015 - județul Călărași , accesat la 21 octombrie 2016 Istoric
Perioada domniilor pământene (1632-1714)
thumb|right|150px|Matei Basarab, ctitorul mănăstirii Plătărești
Conform tradiției locale, relatată în 1657 de cronicarul Paul de Alep, Matei Basarab a hotărât să ridice mănăstirea, după ce ar fi primit sprijinul sfântului Mercurie în una dintre bătăliile purtate cu Vasile Lupu.
Obiceiul de a atribui ca hram nume de sfinți militari era bazat pe credința domnitorilor în puterile divine pe care acești sfinți le aveau ca „purtători de biruință și apărători în războaie”.Elisabeta Negrău, Cultul suveranului sud-est european și cazul Țării Românești. O perspectivă artistică, Editura Lumen, Iași, 2011, ISBN 978-973-166-274-9 De altfel, Matei Basarab a mai ales hramuri de sfinți militari, pe lângă sfântul Mercurie de la Plătărești putând fi amintit hramul arhanghelilor Mihail, Gavril și Rafail de la Mănăstirea Brebu.Nicolae Iorga, Istoria românilor. Volumul 6 : Monarhii, f.d.e, București, 1938
Primul izvor scris care atestă data de 3 aprilie 1646 ca data certă a sfințirii bisericii mănăstirii, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, este pisania din piatră cioplită de deasupra intrării în pronaos. Aceasta este scrisă în limba română cu caractere chirilice și are următorul text:
Totuși, mai multe surse consideră că există dovezi că mănăstirea ar fi fost de fapt întemeiată înainte de 1646, foarte probabil după una din luptele cu tătarii care îl sprijineau pe Radu Iliaș, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. După o altă victorie obținută asupra lui Vasile Lupu la Nenișori, în octombrie 1639 Matei Basarab decide să înlocuiască biserica veche a mănăstirii cu o biserică nouă construită din piatră. Această evoluție a faptelor este confirmată în primul rând de Paul de Alep, care afirma că biserica mănăstirii Plătărești „fusese refăcută din temelie de răposatul Matei voievod”, deci existase o biserică mai veche. Mănăstirea este menționată și în hrisovul lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 (anterior anului 1646), prin care adăuga un număr de încă 10 ctitorii proprii la cele 22 de mănăstiri care nu puteau fi închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte sau din Orient, deja menționate printr-un hrisov din 1639.Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești. Volumul 3 : B.A.R., 3101-4413, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987Ion I Nistor, Istoria românilor. Volumul 1, Editura "Biblioteca Bucureștilor", București, 2002 În fine, săpăturile arheologice efectuate în anul 1999 cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii.Adrian Ioniță, Daniela Marcu Istrate, Mânăstirea Plătărești, jud. Călărași, Materiale și cercetări arheologice, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Academia Română, București, 2006
Mănăstirea avea să capete o zestre considerabilă atât de la ctitor dar și de alți donatori. Pe lângă Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie de boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, călugări și mireni, „cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, și icoana Sfântului Mercurie, care se păstrează până astăzi. Astfel, printr-un hrisov din 21 mai 1646, dat la Târgoviște, domnitorul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar”.Documenta Romaniae Historica. Seria B. Țara Românească. Volumul 31 : 1646, comitetul de redacție: Ștefan Pascu, Alexandru Elian, Camil Mureșan, Ștefan Ștefănescu, Ioan Caproșu, Constantin Cihodaru, Aurel Răduțiu, Leon Șimanschi; volum întocmit de Violeta Barbu, Constanța Ghițulescu, Andreea Iancu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu, Editura Academiei Române, București, 2003
Delimitarea și stabilirea pe teren a hotarelor noii moșii se va face de o comisie de 12 boieri stabiliți de domnitor care vor consemna hotarele moșiei într-un hrisov din 27 octombrie 1646.
Printr-un alt hrisov din 25 februarie 1652 Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos.Documenta Romaniae Historica. Seria B. Țara Românească. Volumul 37 : 1652, comitetul de redacție: Camil Mureșan, Ștefan Ștefănescu, Ioan Caproșu; volum întocmit de Violeta Barbu, Constantin Bălan, Florina Manuela Constantin, Editura Academiei Române, București, 2006
Matei Basarab nu a ales întâmplător să construiască o mănăstire la Plătărești. Mănăstirea se încadra într-un ingenios sistem defensiv, menit să contribuie la o mai bună apărare a țării și la descurajarea eventualilor agresori potențiali. Deoarece Poarta Otomană nu permitea construirea de cetăți, Matei Basarab a folosit din plin construirea de mănăstiri fortificate, înzestrate cu turnuri și ziduri solide, care pe lângă scopul religios puteau juca la nevoie și un important rol militar. Astfel, o importanță deosebită a acordat zonei de la hotarul cu Moldova unde amenințarea vecinului său Vasile Lupu s-a dovedit a fi un motiv perpetuu de insecuritate, în acest scop fiind construite aici mănăstirile la Brebu și Măxineni.Toader Nicoară, Sentimentul de insecuritate în societatea românească la începuturile timpurilor moderne 1600-1830, Volumul 1, Colecția Syllabus-Historia, Editura Accent, București, 2002, ISBN 9736101266, ISBN 9789736101267
Deși a ales drept capitală orașul Târgoviște, mai mic dar mai bine protejat de munți și mai aproape de hotarul cu Transilvania, Matei Basarab a acordat o atenție deosebită apărării orașului București, cel mai important centru economic și comercial al țării, în acest sens construind împrejurul orașului o serie de locașuri de cult înconjurate de ziduri, dispuse pe o rază de 30-40 de kilometri, cum ar fi cele de la Căldărușani, Plătărești, Plumbuita, Mărcuța sau Negoești.Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism, București, 1979
În 1659 domnitorul Mihnea al III-lea se răzvrătește împotriva stăpânirii otomane, dar este înfrânt și nevoit să se retragă în Transilvania unde va și muri. În urma acestui episod, sultanul Mehmed al IV-lea ordonă noului domnitor Gheorghe Ghica să mute capitala la București și să dărâme din temelii reședința domnească din Târgoviște precum și toate mănăstirile fortificate care o înconjurau.A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiana - volumul 4 - De la Mateiu Basarab și Vasile Lupu până la Fanarioți, Tipografia H. Goldner, Iași, 1890, pe site-ul Universității București, accesat la 11 septembrie 2013
Mănăstirea Plătărești avea să cadă pradă și să fie devastată de către o trupă de tătari chemați în ajutor de către Gheorghe Ghica. Letopisețul Cantacuzinesc arată că „turcii și tătarii intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu hrisoavele lăcașului.Niculae Ciotoran, Istoricul mănăstirii Tânganu, accesat la 11 septembrie 2013 „Trei zile și trei nopți, în păduri, vii, strâmtori, sate și locuri întărite, tătarii n-au mai lăsat un fir de iarbă crescând, un cocoș cântător”. Amploarea distrugerilor a fost mare, dar cel mai important fapt este că mănăstirea a scăpat fără a fi incendiată, așa cum a fost cazul cu mănăstirile Tânganu și Frumușani.</sup>Muzeul de istorie al orașului București, Cercetări arheologice în București, Volumul 2, 1963 Repararea stricăciunilor provocate mănăstirii avea să înceapă abia 25 de ani mai târziu, în 1684, în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino continuând și în timpul urmașului acestuia Constantin Brâncoveanu.