Piatra Mare (arie protejată) este un sit de importanță comunitară - SCINatura2000.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Piatra Mare - Sit de Importanță Comunitară ) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul sitului. Aria naturală este situată în partea sud-estică a Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Brașov. Natura2000.eea.europa.eu - Harta sitului Natura 2000 - Piatra Mare
Localizare Situl se află în partea sud-estică a județului Brașov, pe teritoriul nord-estic al orașului Predeal și cel estic al localității Timișu de Sus, în partea sud-estică a Timișului de Jos (cartier al municipiului Brașov) și cea sudică a orașului SăceleLege-online.ro - Localizarea siturilor de importanță comunitară din România (teritorii administrative), în imediata apropiere a drumului național DN1, care leagă municipiul București de Sighișoara. Protectedplanet.net - Piatra Mare Site of Community Importance (Habitats Directive) (geolocalizare)
Înființare Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 și 98 bis din 7 februarie 2008 și se întinde o suprafață de 4.281,4 hectare.
Situl a fost înființat cu scopul de a menține o stare de conservare prielnică și de a proteja specii din flora spontană, faună sălbatică și clase de habitate de interes comunitar. Aria naturală oferă totodată (doritorilor) posibilitatea practicării turismului montan, pe suprafața teritorială a acesteia aflându-se mai multe obiective de interes turistic (cabane, peșteri, cascade, canioane, zone de agrement), accesibile urmând potecile marcate.
Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată în Masivul Piatra Mare, care face parte, împreună cu Masivul Postăvarul, din Munții Bârsei (grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură). Situl prezintă un relief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la sud de râul Timișul Sec de Sus și Platforma Predealului și la vest de Valea Timișului Sec. Aria naturală adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristică OrientalilorUnibuc.ro - Universitatea București - Geologia, apele, vegetația și fauna Carpaților.
Geologie și geomorfologie 250px|left|thumb|Vărfuri și abrupturi calcaroase în Piatra Mare Masivul Piatra Mare prezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală constituită pe roci sedimentare (ce aparțin geologic zonei cristalino-mezozoice), calcare (atribuite aceleiași perioade), gresii, marne și argile, astfel: în partea estică (dinspre Valea Gârciniului) sunt prezente abrupturi (greu accesibile) structurate pe două cuesteDexonline.ro - Definiție cuestă (una inferioară fragmentată de câțiva afluenți ai văii Gârciniului și alta superioară, nefragmentată), spre deosebire de cea vestică (delimitată de Valea Timișului Sec) unde relieful (ruiniform) prezintă culmi mai domoale și împădurite, stăncării izolate, grohotișuri și văii.
Partea nordică a masivului este marcată de câteva măguri (Vârful Ieremia 1.102 m, Vârful Brădet 1.073 m, Vârful Ascuțit 1.058 m), despărțite de culmi descendente, iar prelungirea culmii spre nord-est, de mai multe piscuri: (Vârful Piatra Mare 1.843 m, Vârful Pușcaș 1.635 m, Vârful Gâtul Chivei 1.639 m, Vârful Piatra Mică 1.614 m, Vârful Piatra Poienii 1.402 m, Vârful Bunloc 1.187 m). Sectorul sudic prezintă un platou acoperit cu pajiști și pășuni alpine, situat deasupra limitei superioare a zonei împădurite. Platoul este dominat de o impresionantă formațiune calcaroasăUnibuc.ro - Evoluția paleogeografică și relieful Carpaților.
Hidrografie 250px|right|thumb|Valea Pojaru Apele de suprafață ale sitului aparțin bazinelor hidrografice ale mai multor râuriCarpati.org (ghid montan) - Rețeaua hidrografică a Masivului Piatra Mare; astfel: Râul Chiva cu afluentul de dreapta Valea Pojaru; Râul Șipoaia; Râul Daschia; Râul Mușatul, afluent de stânga al Gârcinului; Valea Carierei, Valea Pietrele Mari, Valea Timișului Sec de Jos, Valea Timișului Sec de Sus și Valea Horvatca, afluenți de dreapta ai văii Timișului; Valea Morii cu cele șapte izvoare; Râul Valea Pietrei Mici (afluent de dreapta al râului Timișul Sec de Jos) pe cursul căruia se află Cascada Tamina; Valea Băii, afluent al văii Pietrei Mari și Pârâul Șapte Scări (afluent de dreapta al râului Șipoaia), vale care străbate defileul omonim aflat în partea central-vestică a sitului.
Climă Clima este una temperat-continentală (cu diferențieri în funcție de configurația reliefului: etaj climatic premontan - 650-800 m, etaj climatic montan 800-1.800 m și etaj climatic alpin la peste 1.800 m altitudine), caracterizată prin temperaturi medii cuprinse între 2 și 6° Celsius. Vânturile dominante pe timpul verii sunt cele nord-vestice. Iarna acestea bat cu putere din est și nord-est, aducând cantități importante de zăpadă și valuri de ger. Cantitatea medie multianuală de precipitații este cuprinsă între 750 mm (în etajul premontan), ajungând la 1.200 mm în etajul climatic montanInsse.ro - INSSE - Geografie, meteorologie și mediu înconjurător.
Caracteristicile meteorologice ale sitului Natura 2000 - Piatra Mare Temperaturi (grade Celsius) și precipitații (mm) medii lunareClimatIanuarieFebruarieMartieAprilieMaiIunieIulieAugustSeptembrieOctombrieNoiembrieDecembrie25px|link=Grade Celsius Temperaturi -6-8-20510121172-2-525px|link=Precipitație (meteorologie) Precipitații 2826315378106877154433329
Biodiversitate Situl Piatra Mare, încadrat în regiunea biogeografică alpină a Carpaților de Curbură, prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Habitate
În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m) - Species-rich Nardus grasslands, on siliceous substrates in mountain areas (and submountain areas, in Continental Europe); Păduri (Tilio-Acerion) pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în subetajul pădurilor de fag și a pădurilor în amestec, la altitudini cuprinse între 700 și 1.000 m); Păduri acidofile de molid (pe versanți cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și frasin (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), habitate aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoareLifenatura2000.ro - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Pandion, Alnion incanae, Salicion albae); Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă (Salix eleagnos) de-a lungul pâraielor, la altitudini de până la 800 m; Tufărișuri alpine cu specii subarctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci calcaroase (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin (Thlaspietea rotundifolii), habitat aflat la peste 1.250 m altitudine, în căldări (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor; Izvoare petrifiante cu depuneri de travertin, la altitudini de peste 900 m, de-a lungul pâraielor și izvoarelor.
Floră Flora ariei protejate are în componență specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudiniiUnibuc.ro - Specii din flora spontană a României. Arbori și arbuști
Păduri de conifere cu specii arboricole de: molid (Picea abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), brad (Abies alba), zadă (Larix) sau tisă (Taxus baccata).
Păduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa).
Arbuști cu specii de: jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinium myrtillus L.), soc negru (Sambucus nigra), mur (Rubus fruticosus), zmeur (Rubus idaeus), măceș (Rosa canina), merișor (Vaccinium vitis-idaea), sânger (Cornus sanguinea), curpen de pădure (Clematis vitalba), salbă moale (Euonymus europaeus), cununiță (Spiraea chamaedryfolia).
Ierburi și flori La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I a Directivei CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 26 februarie 2015. 250px|right|thumb|Clopoței de munte (Campanula carpatica) Specii de flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului: floare de colț (Leontopodium alpinum Cass.), cornuț (Cerastium transsilvanicum)Specia floristică Cerastium transsilvanicum este cunoscută și sub denumirea de struna cocoșului, clopoțel de munte (cu specii de Campanula carpatica și Campanula alpina)Catalogueoflife.org - Species 2000 - Catalogue of Life - Campanula carpatica , crucea-pământului (Heracleum carpaticum), garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), siminic (Antennaria dioica), o subspecie de coada șoricelului (Achillea oxyloba ssp. schurii), gălbinel de munte (Doronicum carpaticum), pufuliță (Epilobium alpestre), mixandre sălbatice (Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), bulbuc de munte (Trollius europaeus), nopticoasă (Hesperis matronalis L. ssp. candida), trânji (Neottia nidus-avis), orhidee sălbatică (Traunsteinera globosa), smârdar (Rhododendron myrtifolium), poroinic (Orchis mascula), turtă (Carlina acaulis), cimbrișor (cu specii de Thymus comosus și Thymus pulcherrimus), urechelniță (Jovibarba heuffelii), garofiță albă de stânci (Dianthus spiculifolius)Garofița albă de stânci este cunoscută și sub denumirea populară de barba ungurului, mlăștiniță (Epipactis helleborine), precum și o specie rară de mușchi (Buxbaumia viridis) Catalogueoflife.org - Catalogue of Life - Species 2000 - Buxbaumia viridis .